Îmi povesteşte fata mea cum săptămîna trecută au avut un seminar la liceu, susţinut de o organizaţie neguvernamentală din ţară, destul de faimoasă în spaţiul public. Tema întrunirii a fost despre relaţiile armonioase în cuplu. Mi s-a părut ceva interesant, pentru că eu, la vîrsta ei, nu am avut aşa ceva la şcoală, şi o iau la întrebări. Ca mare să-mi fie mirarea cînd aflu că informaţia a fost prezentată de o voluntară cam de anii audienţei.

Asta înseamnă că cei care au ascultat şi au fost informaţi au în jur de 18 ani, mai mult sau mai puţin. Iar un subiect extraordinar de important, cum ar fi „relaţiile armonioase în cuplu” le-a fost prezentat practic de un seamăn, care cunoaşte în materie de viaţă de familie cam la fel de mult cît şi cei care l-au ascultat.

Ce poate şti un copil despre bune relaţii matrimoniale? Ce le poate spune el unora de aceeaşi vîrstă? Convingerea mea e că nişte teme atît de importante pentru nişte minţi fragede, într-o asemenea tratare, sînt profanate de-a binelea.

Despre multe ONG-uri din Republica Moldova am mai scris şi rămîn pe aceeaşi poziţie: că primesc bani grei de la donatori şi fac lucru pentru bifă. Or, cred că pentru un seminar pentru treapta liceală era mai binevenit să fi fost invitat un medic care să le povestească despre elementare metode de contracepţie şi securitate sexuală, ş-apoi despre armonie în cuplu. Ca să nu vedem tot mai des în ştiri cum copiii fac copii. Iar profesorii, părinţii, asistenţii sociali, poliţia, strîng uimiţi din umeri, nefiind în stare să explice cum de s-a ajuns la aşa ceva.

Iar în ceea ce ţine despre relaţii armonioase în cuplu, atunci eu personal, cred că şi multă lume, consider că în acest context au credibilitate doar cuplurile care au o viaţă trăită împreună în pace. Voi crede în diferite sfaturi şi remedii pentru o viaţă de familie trainică doar cînd voi auzi povestind despre aceasta nişte bătrînei cărunţi şi gîrboviţi, dar care şi după jumătate de secol de trai comun se ţin de mîini şi se privesc cu gingăşie. Acestora, da, pot să le dau crezare cînd vorbesc despre „relaţii armonioase”, nu şi unei puştoaice care cunoaşte despre subiect atîta cît a văzut în telenovele şi poate citi din broşurile oferite de asociaţia/fundaţia/organizaţia care a angajat-o ca voluntară. Pentru că, probabil, măcar pentru un psiholog calificat, care să le poată spună copiilor nişte materii bazate pe studii ştiinţifice, s-au scutit bani. Mai uşor e să trimiţi în şcoli un copil, neremunerat, care să citească de pe foaie şi să se poată indica în raport ca fapt îndeplinit.

Relaţiile armonioase în cuplu cel mai bine ar fi să fie „predate” în propria familie, să fie văzute la părinţi. Aceştia ar putea fi primii şi cei mai buni profesori de convieţuire fericită şi nicidecum un copil care are nevoie de certificat de muncă voluntară pentru o viitoare carieră. Căruia îi este absolut indiferent despre ce citeşte – despre familii armonioase ori despre presiunea hidrostatică sau efectul Doppler.

Lilia GRUBÎI