Reforma sistemului educațional presupune și ieșirea din schemele sovietice

Autor: Mihai CONȚIU

Deocamdată, reformarea sistemului de Învățămînt din Republica Moldova este o iluzie care bîntuie prin mințile multor ”reformatori” care nici ei nu știu ce înseamnă asta. La fel ca și în România – Țară europeană! În Republica Moldova, actualul sistem de învățămînt, în general vorbind și, firește, cu referire strictă la cel subvenționat de către Stat, este aidoma unei femei care merge pentru a treia oară în fața Altarului ca să se recăsătorească în chip de fată mare.

În vechiul sistem sovietic de Învățămînt, ca și în cel comunist din România, au existat performanțe absolut notabile în raport cu modelele educaționale din Occident. Problema e că, după căderea URSS, oamenii și lumea s-au schimbat fundamental. În timp ce sistemul educațional din Occident își continuă evoluția cu mici ajustări impuse de permanentele refaceri dictate de dezvoltările tehnologice și sociale, sistemul de învățămînt din Republica Moldova ”se chinuiește” să se readapteze pe modelele reformatoare schematice moștenite, mental și relativ organizatoric, din vechiul sistem sovietic.

Ca și în România, în urmă cu destul de mulți ani, nu am constatat existența vreunei minți luminate reformatoare care să ofere un proiect de reformă fundamentală a sistemului de Învățămînt, chiar și în condițiile în care nu ar găsi înțelegere și pricepere la nivel politic decizional. Important ar fi să fi existat măcar un astfel de proiect! De ce nu există un astfel de reformator, pionier în domeniu? Pentru că toți sunt captivii reprezentării generale a actualului Sistem, iar demersurile lor așa-zis reformatoare se ancorează în detalii, nu în demolarea a ceea ce este nociv, în întregul lui, și reconstrucția unui Învățămînt modern. În cazul dat, abordez chestiunea ca unul care cunoaște mai multe sisteme educaționale performante din diferite puncte cardinale.

Problema cea mai dureroasă a unei încercări de reformare a sistemului de Învățămînt e și insuficiența teribilă a cadrelor didactice performante care, obligatoriu, ar trebui să se implice într-un astfel de proiect național și să fie capabile profesional să-l promoveze, aplice didactic. O altă provocare este și scăderea numărului populației de elevi și studenți, însă acest fenomen poate ușura reforma în cauză. Cu toate acestea, pe fondul diminuării numărului de elevi și studenți, cei care ar trebui să fie reformatori – învățători, profesori, academicieni și, mai ales, politicieni – se luptă cu disperare să conserve vechiul sistem organizatoric – universități, licee, școli generale – din motive personale, de grup și politice.

Sunt convins că absolut nici o guvernare existentă nu a avut și are habar despre ceea ce înseamnă o reformă autentică a Sistemului de Învățămînt. Tentativele actualei guvernări nu sunt structurale, ci strict organizatorico-birocratic din perspective economice, din considerentele finanțărilor bugetare, de către Stat, a atîtor școli, licee și universități.

De dată recentă, a fost anunțată perspectiva comasării Universității Tehnice din Moldova cu Universitatea de Stat. Se înțelege că cea mai mare împotrivire față de acest proiect o vom înregistra la Universitatea Tehnică. Este bine știut că, pe vremea URSS, această Universitate a fost una de prestigiu, din interiorul căreia au emanat o pleiadă întreagă de cercetători, inovatori și inventatori recunoscuți la nivel internațional. După 1991, însă, randamentul științific al acestei Universități nu s-a putut menține la nivelul de pe vremea URSS.

Să reținem că vorbim despre o Universitate subvenționată din bugetul de Stat, nu despre una particulară! Pînă în prezent, subvenționarea de la buget a acestei Universități s-a datorat și ”adaptării ei politice” la doleanțele tuturor guvernărilor existente. Suspiciunile, cel puțin morale, care planează asupra acestei Universități derivă și din aceea că a devenit, de-a lungul timpului, un soi de ”afacere de familie” pe banii Statului. Probabil că actualilor guvernați nu le prea convine acest demers de comasare, dar nici nu pot ignora semnalele celor care asistă financiar Statul Republica Moldova, care nu pot pricepe de ce trebuie asistată financiar, de către Stat, o astfel de Universitate, cînd, mai economicos, ar putea fi inclusă în cadrul Universității de Stat. Spun că ”parcă nu le-ar convine” deoarece, sub pretexte ”plauzibile”, comasarea despre care vorbim a fost anunțată pentru anul care urmează să vină, căci… poate-poate…, electoral…!

Potrivnicii acestei comasări, firește că cei de la Universitatea Tehnică, vor invoca ”profilurile diferite”, ceea ce, la urma urmei, este o ”stupizenie universitară”, de parcă studenții de la filologie, în pauze, ar pute fi ”contaminați nociv” de către cei de la ”rezistența materialelor”! Nimeni nu va fi dispus să ia în considerație eliminarea unui între aparat birocratic, bine salarizat, printr-o astfel de fuziune! Aici, rețineți, e vorba despre comasarea Universității de Stat cu cea Tehnică, nu cu cea de Medicină, ceea ce ar fi total aiurea!

Luînd în considerație elementele sugerate mai sus – bugetare, numărul de studenți în continuă descreștere, restructurarea birocratică, spațiile imobiliare excedentare mult supradimensionate față de necesitățile actuale etc. –, comasarea celor două Universități este o necesitate logică în timpurile pe care le trăim. Restul… sunt vorbe… conservatoare, ”pe stil vechi”!