Sistemul de educație finlandez, cel românesc și cel moldovenesc care orbecăie

Autor: Mihai CONȚIU

Ca să înțelegeți mai bine de ce, într-un alt articol scriam despre ne-reforma unui învățămînt lamentabil, la toate nivelurile, în Republica Moldova, voi da ca exemplu sistemul de învățămînt din Finlanda. Ca punct de deschidere, ne referim la acest sistem pentru că este cel mai performant din Europa, fiind, totodată, un reper mondial în ceea ce privește educația. O abordare interesantă constă în desființarea disciplinelor școlare așa cum le știm cu toții. În locul materiilor arhicunoscute precum limba engleză, matematica sau istoria, școala se concentrează pe predarea argumentelor. Profesorii finlandezi nu mai cultivă noțiuni unidirecționale, ce vin dintr-o singură materie, ci dezvoltă competențe. Cînd învățarea se axează pe teme și argumente, nu pe materii, favorizează conturarea caracterului și personalității. De asemenea, permite evidențierea unor abilități esențiale (rezistența, capacitatea de comunicare). Nu există ore de istorie sau de literatură singulare. Pe parcursul aceluiași pachet de lecții, copiii își lărgesc cunoștințele aflînd mai multe despre geografie, economie, fizică, limbi străine, subiecte de actualitate etc.

Noile strategii au menirea să pregătească tineretul nu doar pentru anii de școală, ci și pentru viață, în toate sectoarele ei. Astfel, se dorește schimbarea ideii că școala rămîne doar un examen. Anii de studiu nu mai sunt văzuți ca un itinerariu obligatoriu de urmat în vederea luării examenelor finale, avînd drept scop dobîndirea unui întreg bagaj de competențe utile pentru mai tîrziu. Începînd cu ultima reformă școlară din anul 2015, s-au desființat și stilurile de predare tradiționale. Cadrele didactice nu mai rămîn singurii ”protagoniști” care-si prezintă ”numărul” stînd la catedră, în timp ce elevii ascultă cu pasivitate. Finlanda a introdus colaborarea dintre cele 2 ”tabere” (profesori – clase de elevi/studenți). Practic, elevilor le revine sarcina să propună teme care le par interesante, urmînd să le discute împreună cu profesorii și pedagogii. Profesorii au rolul să încerce să înțeleagă copiii, nu invers. Numărul copiilor dintr-o clasă este de 15-20, rareori se ajunge la 25.

Pînă la vîrsta de 13 ani, sistemul clasic de notare lipsește. Ulterior testarea elevilor se face diferit, adică fără voturi negative și încercînd încurajarea celor care țin pasul mai greu. Profesorii finlandezi sunt de acord că notele și calificativele proaste nu fac decît să taie din elanul elevilor și să le reducă motivația, iar asta doar ar accentua diferențele sociale.

În urmă cu 40 de ani, Guvernul a hotărît să reseteze sistemul și să abordeze o altă direcție, axată pe egalitatea de șanse pe care o oferă tuturor copiilor, indiferent de mediul socio-economic din care aceștia provin. În Finlanda, nu există vreo școală care să nu ofere copiilor o masă caldă, iar fiecare școală nu numai că oferă hrană copiilor, însă dispune și de spații special amenajate pentru servirea mesei. Bineînțeles că totul este subvenționat de către Stat.

Scriam, într-un articol anterior, că ”sistemele de învățămînt din România și Republica Moldova sunt la pămînt, cu mențiunea că cel moldovenesc e un pic în demisol.” În acest context, după cum se știe, sistemul de învățămînt moldovenesc se inspiră, în cam toate dimensiunile, din cel românesc. Este o alegere fatală, aș zice, și o să vedeți și de ce! Pentru a nu fi bănuit de subiectivism ori de propagare a unor irealități, nu voi expune propriile opinii privitoare la sistemul românesc de învățămînt, ci constatările făcute de către profesori români experimentați, cum ar fi profesorul Marius Perianu, coordonatorul lotului olimpic de juniori la Matematică, profesoara Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București, și Marian Staș, specialist în educație.

”Deși învață foarte mult în timpul școlii, fiind bombardați cu volume impresionante de informații, concepte și teorii, elevii români termină cei 12 ani de studii fără să fi aprofundat mare lucru. Nu este vina lor, cît este vina sistemului de educație românesc, blocat în paradigme învechite”, consideră profesorul Marius Perianu. ”Elevii români sunt analfabeți funcțional și trec prin școală ca gîsca prin apă. Școala în România este obligatorie pînă în clasa 12 inclusiv, ani în care elevilor li se livrează teorie cu polonicul fără a fi învățați cum s-o și pună în practică. Există și excepții. Deși lăudabile, sunt însă prea puține. În general, învățămîntul de masă presupune și cîte 15, poate chiar 20 de materii pe care elevii trebuie să le studieze an de an. Este mult prea mult”, profesorul Marius Perianu.

”Sistemul de învățămînt care funcționează astăzi a fost croit acum 50 de ani, iar de atunci puține lucruri s-au schimbat. Acum 20 de ani, de exemplu, elevii aveau, ca și acum, tot 15-20 de materii. Fiind atît de multe discipline, acestea sunt predate superficial. Mă refer la numărul mic de ore destinate acestor materii din programă.

Efortul elevilor se disipează învățînd, în același timp, 15 chestii diferite: și biologie, și geografie, și istorie, și logică, română, matematică, chimie… an de an, din gimnaziu pînă în clasa 12. Orele sunt cîte două, maximum trei pe săptămînă. Practic ei ciupesc cîte puțin de colo, cîte puțin de dincoace fără a avea însă timp să intre în profunzimea lucrurilor. 

Să-i luăm ca exemplu pe elevii din clasa a VII-a și a VIII-a. În loc să aibă cîte o oră de Geografie și una de Istorie, pot face în clasa a VII-a două ore de Geografie și deloc Istorie, iar apoi, în clasa a VIII-a, pot avea două ore de Istorie și deloc Geografie. Elevii ar avea, dintr-un foc, două ore pe săptămînă în plus pentru alte activități: să investigheze mai bine, să găsească ceva interesant, să primească niște sarcini de învățare activă, să lucreze la anumite proiecte. Dacă facem un sondaj la nivelul clasei a XII-a și realizăm că 95% dintre copii nu știu nici măcar numele a cinci filosofi, noi, ca Stat, plătim și cheltuim niște bani degeaba”, consideră profesorul Marius Perianu. 

”În era digitalizării, cînd inteligența artificială a devenit parte importantă din viața noastră, cînd tehnologia se dezvoltă cu o viteză amețitoare, iar ceea ce știam ieri nu mai este de actualitate azi, elevii învață la școală concepte și noțiuni vechi poate chiar de jumătate de secol. Cum să le predai despre motorul cu aburi cînd ei discută despre criptomonede?”, se întreba, retoric, profesoara Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București.

O întrebare al cărei răspuns îl are antrenorul olimpicilor. ”Tehnologia din ziua de azi a avansat atît de mult încît școala, oricît de mult ar vrea, nu-i poate oferi unui copil resursele necesare care să-i permită să se implice în proiecte de anvergură. Lucrurile complexe, elaborate presupun acum informații care depășesc puterea de înțelegere a elevilor. Pe de altă parte, pentru a duce la bun sfîrșit un astfel de proiect complex, elevii și dascălii ar avea nevoie de roboți, programe, mașini, utilaje la care școala nu are acces.

Prin urmare, aceste concepte învechite, așa cum le numim din ce în ce mai des, și-ar avea rolul lor dacă ar fi studiate și aprofundate nu numai la nivel de teorie, ci și la nivel de practică. Dacă elevii ar munci la acest motor cu aburi, dacă s-ar implica activ în proiectarea lui, dacă ar pune umărul, dacă ar contribui fiecare cu cît poate la realizarea sa, ar fi încîntați, nu s-ar plictisi nici o clipă și nu ar considera că fac ceva inutil. Școala românească, înainte de a fi demolată, arsă din temelii și ridicată din propria-i cenușă, ar trebui reorganizată”, consideră profesorul.

”Educația din România se scaldă într-o mediocritate cumplită și nu există nimeni care să ne smulgă din această mocirlă”, spun experții în educație. Potrivit ultimelor date oficiale, rata analfabetismului funcțional din România ultimului deceniu s-a situat între 40 și 45%, iar față de anul 1994 a crescut chiar și cu 400-500%. ”Copiii din ziua de azi citesc, dar nu înțeleg ce citesc. Apoi, nu știu cum să folosească în viața de zi cu zi informațiile primite la școală”, a declarat, pentru „Adevărul”, prof. Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București. ”Avem nevoie să se construiască școli, în așa fel încît elevii să învețe într-un singur schimb, copiilor să le dăm o masă caldă, trebuie umblat la planurile cadru. Lumea se schimbă atît de repede încît ce gîndim acum nu mai este valabil peste cinci ani. Noi am rămas ancorați într-un sistem de predare și de evaluare care nu mai este de actualitate. Nu mai putem să ne prefacem că nu există inteligență artificială”, a mai precizat prof. Andreia Bodea. 

”În România, însă, starea educației este o ameninţare directă la adresa siguranţei naționale, deoarece absolvenţi inepţi produşi de şcoala de azi devin adulți inepţi ai României de mîine”, a precizat Marian Staș, specialist în educație. Acesta consideră că schimbarea paradigmei educației ar trebui să fie nu doar o prioritate pentru decidenți ci un proiect de țară care să ne smulgă, odată pentru totdeauna, din mediocritate. 

După parcurgerea acestor rînduri, sper că înțelegeți și mai bine de ce am afirmat că sistemul de educație moldovenesc orbecăie în blazare, neștiință ori ignoranță, dar și că îi este fatală opțiunea de a se inspira din sistemul românesc de învățămînt de acum. Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova ce crede?