Ce frumos e să fii femeie!

Trebuia să fiu băiat, aşa se aşteptau ai mei, mai ales taică-meu! Găsiseră şi nume, doar că bunică-mea nu prea era de acord cu acesta, iar în familie mirosea a scandal. S-a rezolvat, n-am fost băiat, spre disperarea tatălui, care s-a revanşat, ulterior, şi a avut şi băiat. Cumva, şi eu am trăit, în copilărie şi adolescenţă, dezamăgirea de a nu mă numi băiat şi, pe alocuri, o mai experimentez şi azi. Nu ştiu de ce, dar mi se pare mai relaxată şi mai tare viaţa de bărbat. Pentru că chiar e mai simplu de capul lor în multe domenii de viaţă.

Dar să vorbim puţin despre fericirea, bucuria şi eforturile de a fi femeie. Căci e ştiut: ca să reprezinţi onorabil sexul cu cromozomi gemeni, trebuie să munceşti serios. Fiindcă, pe lîngă contabilă, doctoriţă, profesoară, taxatoare sau ce meserie o mai fi avînd ea, orice femeie adevărată trebuie neapărat să fie şi frumoasă, cu normă întreagă.

Frumoasă înseamnă îngrijită, vopsită, coafată, pensată, epilată, machiată, hidratată, catifelată, masată, gomată, cu un corp armonios, îmbrăcată drăguţ şi… mă opresc aici. Pentru că şi multe din acestea sînt aproape inaccesibile pentru femeia din aşa-numita „media statistică”.

Partea complicată e că aceste operaţiuni e bine să nu se desfăşoare sub ochii lui, ai soţului sau iubitului. Nu e recomandabil să te vadă cu castraveţii pe ochi, cu vopseaua-n cap, cum îţi smulgi, suspinînd, părul de pe picioare, cum îţi freci călcîiele, ca să arate ca fundul de bebeluş, cum îţi torturezi cu un scrub gel toată pielea de pe corp, ca să elimini celulele moarte, sau cum te îneci în tot felul de creme, balsamuri, tonifiante şi loţiuni. E preferabil să te vadă gata aranjată şi să trăiască cu impresia că aşa te-ai născut: fără păr pe corp, coafată, cu rimel pe gene şi în pantofi cu toc. Iar asta te obligă cumva ca, pe lîngă mult timp, să-ţi faci rost şi de nişte spaţiu, la care să ai acces numai tu. A plecat? Închizi uşa după el şi începi să alergi ca o psihopată prin casă: c-o mînă pui ceara la încălzit, cu alta arunci castraveţii în blender, cu piciorul drept îţi şutezi direct în freză un set de bigudiuri, cu stîngul înşfaci penseta şi oglinda, iar cu bărbia manevrezi acetona, pila de unghii şi forfecuţa.

Cel mai greu, în toată treaba cu frumuseţea, e să fii slabă. 90% dintre femei trăiesc povestea asta cu silueta la limita nevrozei. Ajung să-şi ducă zilele într-o perpetuă dietă, numai cu frunze şi să stea la sală ca dementele, pînă se stinge lumina şi le dă afară portarul.

Scena în care bărbatul devorează un porc întreg, asezonat cu maioneze, sosuri, murături şi cartofi prăjiţi, iar ea ciuguleşte două frunzuliţe de pătrunjel, stropite cu puţină lămîie, după care se aruncă disperată, să le dea jos, e de un clasic ultrabanal. Puţine femei n-au băgat în ele cisterne de supă de varză, n-au numărat calorii şi n-au cunoscut starea de vinovăţie pe care ţi-o dă un milimetru pătrat de ciocolată, înghiţit într-un moment de slăbiciune psihică gravă.

O altă tortură sînt pantofii cu toc. Sînt convinsă că ei, iniţial, au fost concepuţi ca instrument de schingiuire şi abia mult mai tîrziu au fost convertiţi în accesorii ale frumuseţii. Nu doar că îţi strică coloana şi alte lucruri prin corp (motiv pentru care medicii recomandă folosirea lor cu moderaţie), dar sînt şi extrem de inconfortabili. N-am auzit niciodată bărbaţi plîngîndu-se că-i strîng pantofii şi că li s-au umflat picioarele atît de tare încît trebuie să plece acasă (să zacă!) de la nuntă, botez, petrecere onomastică, parastas, simpozion, în timp ce de la femei am auzit poveşti terifiante pe acest subiect.

În fine, deci trebuie să fim frumoase! Buun! Ce mai avem de făcut, după ce-am executat toate manevrele corespunzătoare unui look măcar rezonabil, dacă nu strălucitor? Păi, ar fi de preferat să mai fim aşa: sexy, pasionale, inteligente, eficiente, organizate, descurcăreţe, vesele, relaxate, spirituale, creative, hazlii şi, desigur, devreme acasă.

Sexy înseamnă să fim gata să lăsăm un picior la vedere sau să oferim imaginea fulgurantă a unui umăr dezgolit, chiar şi cînd ne aplecăm să căutăm o cratiţă, într-un dulap. Da, e de preferat ca dulapurile cu ustensile de bucătărie să fie jos, ca să ne vadă el fundul bombat şi lucrat la sală, cînd răscolim după tigaie. Să zică “Vai, pisi, ce sexy eşti, nu vrei tu să laşi un pic ciorba aia şi să vii să-ţi arăt ceva frumos?”

Pasională înseamnă chiar să laşi ciorba şi să te duci să-ţi arate ceva frumos, cum a văzut el în filme. Iar în timp ce te bucuri de ceva frumos, o să te rogi să nu ia foc bucătăria, dar doar într-un ungher ascuns al conştiinţei tale, în aşa fel încît să nu simtă că-ţi mai zboară gîndul şi prin alte părţi.

Inteligentă, eficientă, organizată şi descurcăreaţă înseamnă ca, în timp ce eşti frumoasă, sexy şi pasională, să jonglezi impecabil şi cu sarcinile profesionale, şi cu tot ce înseamnă administrarea unei gospodării. Oricît de gospodar ar fi soţul sau iubitul, administrarea şi managementul gospodăriei îi va reveni tot femeii. Aşa e ea setată, să-şi amintească cînd trebuie plătite telefonul, internetul, curentul şi întreţinerea, să-şi amintească că trebuie spălate rufe, că trebuie reparat aragazul, că trebuie cumpărat soluţie pentru veselă, că trebuie schimbate prosoapele, că trebuie călcate nişte tricouri, că trebuie dus cîinele la veterinar etc. etc. (observaţi, vă rog, că n-am adus în discuţie copiii, ca să nu complic lucrurile). Şi, chiar dacă sarcinile se împart între cei doi parteneri, cea eficientă, organizată şi descurcăreaţă trebuie să fie ea.

Veselă, relaxată, spirituală, creativă, hazlie înseamnă că, în timp ce e frumoasă, pasională, sexy, inteligentă, eficientă, organizată şi descurcăreaţă, ar fi recomandabil să nu devină – Doamne fereşte! – o scorpie acră, mereu grăbită, mereu în criză de timp şi fără chef de conversaţie sau de glume. E bine ca femeia să fie oricînd gata de-o poantă, de-o poveste a aventurilor din armată la un pahar de vin, de-un joculeţ spiritual şi sprinţar, de vizionarea cu interes a unui film plictisitor cu avioane, de-o bătaie jovială cu perne sau chiar de-o sănătoasă sesiune de gîdilături. Nu te gîndi să refuzi! O femeie adevărată nu refuză niciodată să se gîdile, pe motiv că e prea obosită. Bărbaţii de ce nu sînt niciodată prea obosiţi?

Înţelegătoare înseamnă să nu te enervezi, dacă el ţi-a zis că vine în două ore şi vine în patru, iar devreme acasă înseamnă devreme acasă.

Cam asta e, pe foarte scurt, fişa postului de reprezentantă a sexului frumos! Sigur că şi aia a bărbaţilor e destul de plină şi că şi ei, pe lîngă miniştri, geneticieni, astrofizicieni sau ce profesie or fi avînd, trebuie să mute dulapuri, să cheme instalatorul, să ne sufle nouă-n frunte, să ne facă surprize, să ne ţină în braţe cînd plîngem, să meargă la filme romantice, să ne suporte istericalele şi prietenele cele mai bune, să ne cumpere flori, să nu facă pipi pe colacul de la WC, să nu-şi mai arunce şosetele şi să petreacă ore lungi în supermarket, cu liste haotice de cumpărături alcătuite de noi. Dar măcar, pe lîngă toate astea, nu trebuie să se epileze, să se gomeze, să se vopsească şi să poarte tocuri.

De-aia zic că, deşi sînt fericită să mă cheme Lilia, mi-ar fi plăcut mai mult să mă cheme Radu, aşa cum a vrut tata şi cum l-a numit mai tîrziu pe frate-meu. Aş fi fost un bărbat super, m-aş fi dedicat meseriei de cercetător şi, în timpul în care, nefiind femeie, nu m-aş fi epilat, nu m-aş fi pensat, nu m-aş fi ojat şi nu m-aş fi rimelat, aş fi inventat ceva util pentru toate fetele din lume: pastila de frumuseţe. O şi văd cu ochii minţii. E micuţă, delicată şi cu imprimeu leopard. O iei seara, iar dimineaţa te ridici din aşternut direct ca o divă la care a lucrat un întreg salon de cosmeticiene. Şi tot ce-ţi mai rămîne de făcut e să fii sexy, pasională, inteligentă, eficientă, organizată, descurcăreaţă, veselă, relaxată, spirituală, creativă, hazlie şi devreme acasă. Adică, un fleac.

Lilia GRUBÎI