«Adevărata hartă a Moldovei este cea de la strămoşii noştri şi ea cuprinde între fruntarii pe toţi aparţinătorii limbii moldoveneşti»

Eugen Axinte. Glasul Moldovei (Suceava). 23 septembrie 1990

În procesul sistematizării materialelor pentru atlasul Moldova. Hărţi istorice am descoperit că numele Moldova «teritoriu hotărnicit: ţinut, regiune» se documentează în Centrul Europei din veacul al XI-lea, din 1086. Vezi volumul nostru Неизвестная Молдавия (2014). Începînd cu secolul XV Moldova este fixată în spaţiul carpato-nistrean pe globul Erdaphel al lui Martin Behaim (Nuremberg, 1494).

De altfel, în veacurile XV - XVI Moldova este cuprinsă într-un număr surprinzător de mare de hărţi, portulane, globuri, elaborate de geografi cu nume peste vremi: Martin Behaim (1494), Sebastian Muenster (1544), Hartmann Schedel (1493), Bernard Vaposius (1502), Giacomo Gastaldi (1548), Gerhard Mercator (1562), Abraham Ortelius (1570), Martin Bronovii (1595), Jan Doetichum (1600) ş.a. De toate - hărţi, portulane, cosmografii, care reflectă diferite configuraţii ale Moldovei între Carpaţi şi Nistru, pînă în 1601 s-au depistat vreo 40, pe care le-am comentat în НеизвестнаяМолдавия... Cea mai veche, deci prima hartă, care fixează Moldova cu oraşele Nigrum Castrum (Cetatea Albă) pe malul stîng al Nistrului, Licostomo (Chilia) a fost elaborată de Nicolaus Cusa în 1464, publicată în 1491. Începînd cu veacul XVII numărul hărţilor, portulanelor, cosmografiilor care statornicesc fruntariile Moldovei istorice se înmulţesc considerabil. Cele mai reprezentative sînt incluse în atlasul Moldova. Hărţi istorice în curs de apariţie.

Din tezaurul cartografic istoric moldovenesc, care - de necrezut! - pînă astăzi rămîne necunoscut, se evidenţiază prin bogăţia de informaţii, precizia localizării, prin însuşi conceptul ei - unic în plan etnogeografic! - harta Transilvaniae, Moldaviae, Walachiae, Bulgariae nova et accurata Deliniatio, Magnam Partem Teatri Belici ab oculos ponens, tipărită la Ausburg în 1730 de cunoscutul în acea epocă editor şi cartograf Georg Matthaus Seuttler (pe hartă - Mattai Seutteri - formă latinizată).

Această hartă (asupra căreia îngăduim) localizează nu numai oraşele mari şi mici, rîurile, bisericile, ci confirmă şi denumirile ţărilor titulare, conturînd marginile lor. Trăsătura principală, ce imprimă hărţii lui Mateo Seutteri o deosebită valoare, caracter de unicat, este că ea stabileşte denumirile locuitorilor spaţiilor conturate. Aceasta este prima şi deocamdată unica (cunoscută) hartă istorică etnică/etnopolitică a Moldovei, confirmînd o dată în plus - definitiv! - numele etnic al fondatorilor ei - moldovenii.

Evident, pe noi ne interesează Moldova şi moldovenii, de aceea vom purcede la scurta noastră descriere, pornind de la est spre vest. Constatăm că hotarul de nord-est al Moldovei urmează valea Nistrului cu localităţile de pe ambele maluri. O linie de demarcaţie desparte de Moldova zona ei sudică - Basarabia, stăpînită de osmani din 1484. Pe hartă Basarabia este împărţită în două sangiacuri (diviziuni teritoriale): Sangiacatus Benderensis şi Sangiacatus Bialgorodensis (Cetatea Albă). În Basarabia sînt menţionate diferite localităţi, se evidenţiază Bender (Tekin sau Tegina) şi Cetatea Albă (Akkerman) la gura Nistrului (pe malul drept al limanului) şi Isaccea pe Dunăre. În unghiul stîng al Basarabiei sînt arătaţi Tatari bugiacensis.

Rîul Prut împarte Moldova în două: de răsărit şi de apus. În Moldova Răsăriteană cel mai mare oraş este Hotinul, pe malul drept al Nistrului. În Moldova Centrală cel mai mare oraş pare să fie Lăpuşna; altă localitate însemnată este Lozovo (Loznova?).

Hotarul de sud al Moldovei se întinde pînă la Dunăre. La gura Prutului sînt arătate două oraşe: Reni şi Galaţ.

În Moldova Apuseană cel mai mare oraş este Iaşi, pe malul drept al Prutului. După mărime se deosebeşte Suceava (Soczov), apoi Targorod (?), Huşi pe Prut. Cu caractere deosebite este menţionată Moldavorum Vigilia (posibil o veche cetate moldovenească) pe rîul Molda, la sud de ea - Moldodania.

În partea vestică a Moldovei, la graniţă cu Transilvania, este conturată o regiune întinsă MOLDAVI POPULI - poporul moldovenesc. Afară de aceasta, în Transilvania sînt localizate 4 zone: MOLDAVI - MOLDOVENI. Una dintre acestea, la nord, în hotar cu partea lvoveană (Lemgergences) a Palatinatului Rus/Rusin (Palat. Russiae, Lembergences Pars) este conturată alături de oraşul Maromarus (Maramureş). Legenda şi letopiseţele ne spun că anume din părţile maramureşene neolatinofonii volohi s-au mutat la răsărit de Carpaţi «premenindu-se în moldoveni». Acest botez etnoistoric este confirmat şi în versurile lui Miron Costin (1675): Neamul Moldovei de unde să trăgănează/Din ţările Rîmului, tot omul să creadză./Traian întîiu, împăratul, supuindu-i pe dahii,/Dragoş apoi în moldoveni premenindu pe vlahi...

Din Cronica moldo-polonă (1564) aflăm că Dragoş din Maramureş «a colonizat Ţara Moldovei cu moldoveni ungureni».

În 1677 Miron Costin repeta: «...Moldovenii au ieşit din Maramureş cu Dragoş, primul lor domnitor, şi au descălecat aici, în Ţara Moldovei».

D.Cantemir (în Hronicul...) comentează situaţia etnodemografică de la răsărit de Carpaţi înainte de «înturnarea moldovenilor din Ardeal»...

În Transilvania în afară de «populi moldavi» sînt menţionate şi alte etnosuri: Hungari populi, Saxones populi, Siculi populi, Valachi populi.

La sud de Carpaţi se situează Valahia cu capitala ei Bucorest (Bucureşti), unde se află reşedinţa domnilor valahi (Hospodaris valachiiensis). Aici este adăugat şi un gherb: trei negritoşi cu păr negru creţ cu o panglică albă în frunte. Curios: aceste imagini le vedem şi pe drapelele Sardiniei şi Corsicii.

Bulgaria pe hartă este împărţită în patru regiuni - sangiacuri: Silistra, Vidin, Nicopole şi Serdica (azi Sofia).

Dobrudja, locuită de Tatari Dobrugensis,intră în întregime în sangiacul Silistrei, care la Dunăre hotărniceşte cu Moldova şi Valahia. Părţi însemnate din nordul sangiacurilor Vidin şi Nicopole cuprind zone întinse la nord de Dunăre.

În încheiere vom menţiona că la sud de Bulgaria se află Romania sive Thrachia. Din evul mediu timpuriu Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) se numea «Romania». Cucerind Constantinopolul în 1204, cruciaţii au numit teritoriul cotropit «Romania», cunoscut astăzi din literatura ştiinţifică ca «Imperiul Latin». După cucerirea Constantinopolului în 1453, osmanii au turcizat «Romania» în «Rumelia». («Romania» > «Rumelia» este explicată de C.Tagliavini în Limbile neolatine..., 1964; «Romania» = «Rumelia» este menţionată şi de către Ştefan cel Mare în vestita sa scrisoare circulară către principii creştini din 25 ianuarie 1475).

Harta lui Mateo Seutteri conţine alte multe şi diverse ştiri preţioase, care urmează să fie examinate de istorici, etnologi, geografi, lingvişti... Dar neîndoios rămîne faptul că oferă dovezi extrem de valoroase pentru istoria numelor Moldova şi a fondatorilor ei - moldoveni.

Eugeniu PASCARI, vicepreşedinte al Asociaţiei istorico-geografice din Moldova