De ceva timp, locatarii majorității blocurilor locative din capitală sînt notificați de către întreprinderile municipale de gestionare a fondului locativ (ÎMGFL), precum că întru executarea prevederilor Legii 303 din 13.12.2013, SA ”Apă-Canal Chișinău” a demarat procedura de încheiere în mod individual a contractelor cu proprietarii de locuințe privind furnizarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare. La fel, proprietarii de locuințe au fost atenționați de către ÎMGFL că toate divergențele ce țin de prestarea serviciului dat vor fi abordate în coraport cu operatorii SA ”Apă-Canal Chișinău” și nicidecum cu reprezentanții întreprinderilor respective.

Aceste notificări mi s-a părut îngrijorătoare atît prin conținutul lor, cît și din perspectiva efectelor implementării ”inovațiilor” ce țin de contractarea directă asupra consumatorilor. Or, dacă la etapa actuală consumatorul din Chișinău achită 10,69 lei pentru 1mcub de apă, apoi în viitor pentru același consumator este posibilă dublarea tarifului. Operatorii vor fi puși în situația să majoreze considerabil tarifele, iar cererile lor în cazul dat vor fi justificate, întrucît ei sînt puși în situația de a suporta cheltuieli considerabile în urma aplicării acelor modificări introduse în Legea Nr. 303 din 13.12.2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, modificări care au fost operate cu concursul sau la propunerea celor de la Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, precum și prin adoptarea de către ANRE a Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, aprobat prin hotărîrea nr.355/2019, și Contractul-Cadru de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin hotărîrea nr. 359/2019 din 27 septembrie 2019 ANRE .

Voi cita doar unele prevederi din Contractul-Cadru de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, care presupun cheltuieli ce urmează a fi suportate de operator cu includerea lor în tarif:

- citirea indicilor contoarelor instalate la Consumator, la căminele de control, instalaţiile aflate pe proprietatea Consumatorului (pct.8 lit.b);

- prelevarea probelor pentru stabilirea calităţii apelor uzate, pentru prezentare la verificarea metrologică şi pentru controlul contoarelor şi al sigiliilor aplicate acestora (pct.8 lit.b);

- costurile legate de deplasarea la locurile de consum pentru deconectarea instalaţiilor interne de apă şi de canalizare ale Consumatorului în cazurile prevăzute de Legea nr. 303/2013 şi a Regulamentului-cadru de organizare și funcționare al serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare (pct.8 lit.b);

- costurile legate de întocmirea actelor de depistare a consumului fraudulos şi efectuarea recalculelor consumului de apă şi volumului de ape uzate în conformitate cu prevederile Regulamentului (pct.8 lit.f);

- costurile legate de participea la expertiza metrologică a contorului, la expertiza extrajudiciară în instituţii specializate, în cazul în care presupune că contorul este deteriorat, că s-a intervenit în contor sau că sigiliile operatorului sînt deteriorate (pct.8 lit.k);

- costurile legate de întreprinderea măsurilor de remediere, în termenele stabilite prin actele normative în domeniu, a defecţiunilor produse în reţelele sale (pct.9 lit.g);

- costurile legate de instalarea, repararea, înlocuirea şi verificarea metrologică a contoarele conform prevederilor Legii nr. 303/2013 (pct.9 lit.h);

- costurile legate de prezentarea lunară Consumatorului a facturii de plată pentru volumul apei consumate și alte cheltuieli.

Că părere de rău, atît la etapa de elaborare și aprobare a reglementărilor enunțate, autorul reglementărilor - Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică - nu a informat consumatorii despre impactul acestor costuri asupra lor, costuri care urmează a fi incluse în tarifele suportate de consumatori. Cred că la acea etapă astfel de calcule nici nu existau. Probabil, că nici la etapa actuală autorii acestor reglementări nu dispun de astfel de date. Trezește îngrijorare și poziția operatorilor, inclusiv SA ”Apă-Canal Chișinău”, care au recurs la implementarea unor reglementări care în final vor avea ca efect buna funcționare a întreprinderilor.

Ar fi fost cazul ca, în prealabil, adică înainte de adoptarea reglementărilor în cauză, ANRE să fi examinat anumite variante de alternativă cu referire la distribuirea pe apartamente a volumului de apă înregistrat de contorul comun de la branşamentul blocului locativ, dar nu de a promova cu insistență doar norme ce țin de contractarea individuală directă care, în final, după cum am menționat, presupun cheltuieli considerabile. În acest sens, la etapa de elaborare și aprobare a reglementărilor specificate, autoritatea de reglementare era obligată să analizeze practica respectivă din statele vecine. Nici în România, nici în Federația Rusă, nici în Ucraina, nici în Bulgaria sau alte state, autoritatea de reglementare nu au atribuții de reglementare a raporturilor aplicabile după branşamentul blocului locativ. Această misiune trebuie să revină proprietarilor rețelelor interne din blocurile locative și nicidecum operatorilor cărora le revin obligații ce țin de dezvoltarea rețelelor de transport și a celor de distribuție. Anume aici sînt necesare investiți, dar nu în rețelele interne cu prezentarea anumitor planuri de investiţii aprobate de autoritatea publică abilitată să aprobe tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare pentru un operator concret valabile la încheierea contractelor individuale între operator şi fiecare proprietar/locatar de apartament, așa cum prevede art.29 din Legea nr.303/2013.

Situația deplorabilă a rețelelor interne din majoritatea blocurilor locative este bine cunoscută, iar contractarea directă a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare cu fiecare consumator nici cum nu va soluționa problemele existente. În schimb,la etapa actuală, este posibil de a iniția revizuirea cadrului legal imperfect în materie de contractare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, fără a pune ulterior în cîrca consumatorilor această povară enormă. Respectivele acțiuni trebuie întreprinse cît mai urgent, pentru a depăși posibilele litigii ce pot lua amploare odată cu explozia tarifelor. Iar responsabilitatea pentru situația creată în aceste cazuri va reveni Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, întrucît consumatorii nu au fost consultați și informați pe marginea acestor subiecte. Or, promovarea unor norme deficitare ce afectează interesele consumatorilor nu este cea mai bună soluție.

Vlad LOGHIN