Cîteva pleonasme pe care măcar profesorii şi jurnaliştii ar trebui să le evite

Pentru marea majoritate a moldovenilor, limba română continuă să fie una relativ străină. Nu de puţine ori, foarte mulţi dintre cititorii mei, cunoştinţe etc. mă întreabă ce am vrut să spun într-o propoziţie, ce înseamnă un cuvînt sau altul, cum se spune în limba română la cutare sau cutare obiect sau acţiune etc. Toate acestea în contextul în care cele neînţelese de moldoveni mie mi se par simplităţi. Fireşte că nu sînt condamnabile deloc aceste necunoaşteri – eu m-am născut, am crescut şi am fost educat în limba română. Pentru moldovenii din Republica Moldova, însă, limba rusă a fost prioritară, atît la nivel educaţional, cît şi socio-profesional. Limba română sau cea moldovenească a ocupat un loc secund, a stagnat în arhaisme locale şi s-a îmbogăţit cu calchieri din limba rusă.

Fireşte că gîndirea bilingvă a moldoveanului are mai multe părţi bune decît dezavantaje. Nu este singura ţară europeană cu o astfel de particularitate. În Belgia, de exemplu, oamenii de acolo trec cu uşurinţă de la exprimarea în neerlandeză la cea în franceză, germană sau engleză.

Singura „mică problemă” la unii moldoveni, mai ales la intelectuali, se iveşte atunci cînd declară sus şi tare că sînt români şi vorbesc/scriu în limba română. Măcar dacă ar recunoaşte că încearcă să scrie, mai ales, în această limbă. N-o fac din suficienţă, dintr-un excepţionalism provincial amuzant şi grotesc în acelaşi timp. Aici nu-i luăm în calcul pe politicienii obtuzi şi şireţi totodată. Este suficient să-l ascultăm pe „românul” Mihai Ghimpu cum vorbeşte limba română ca să ne vină să fugim în pădure pentru a nu-l mai auzi. În cazul dat, ne referim la învăţători, profesori şi jurnalişti, mai ales. Cu două sau trei excepţii, absolut toţi jurnaliştii de televiziune au o rostire catastrofală. Nu sînt conştienţi de aceasta, dar se afişează cu trufie atotcunoscătoare pe ecranele televiziunilor ca buni vorbitori de limbă română sau români sadea. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!

Adina Dragomirescu şi Alexandru Nicolae în cartea „101 de greşeli de lexic şi gramatică”, lingvişti de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti" al Academiei Române, spun că de multe ori, pleonasmul este şi un mod de a insista asupra unei idei – „am văzut cu ochii mei", „am auzit cu urechile mele" sau „întuneric beznă", acestea fiind pleonasme aparente. De asemenea, celebrele expresii „taci din gură!" şi „ieşi afară!" sînt pleonasme acceptate de limbă.

Lingviştii spun că o sursă a pleonasmului o reprezintă împrumutul din alte limbi, mai ales din franceză. Astfel, pleonasmele din alte limbi au fost traduse „mot-à-mot" în română şi preluate ca atare: a îngheţa de frig – geler de froid (franceză) a coborî în jos – descendre en bas a urca în sus – monter en haut l-am auzit cu urechile mele – je l'ai entendu de mes oreilles a vedea cu ochii mei – hoc oculis vidi meis, ego oculis meis vidi (latină).

Lingviştii mai spun că necunoaşterea etimologiei cuvintelor duce la apariţia unor pleonasme „latente" des întîlnite în limba română – ortografie corectă, asigurarea securităţii, a cronometra timpul, caligrafie frumoasă, muncă laborioasă, panaceu universal. O altă cauză, spun experţii, ar fi necunoaşterea sensului cuvintelor împrumutate, lucru care se întîmplă acum cu neologismele din engleză: board de conducere, conducere managerială, hit de succes, reclamă publicitară, summit la vîrf, maşină de floricele popcorn.

În cele ce urmează, pentru uzul jurnaliştilor şi profesorilor, vă oferim doar cîteva pleonasme des întîlnite nu doar în rostirea şi scrierea acestora, ci chiar şi în România, iar asta într-o proporţie destul de ridicată.

Pleonasme pe care ar trebui să le reţinem

A coborî jos; întuneric beznă; a avansa înainte; babă bătrînă; cocină de porci; mujdei de usturoi; slănină de porc; sloi de gheaţă; solniţă de sare; şorici de porc; stînă de oi; a prevedea viitorul; a îngheţa de frig; a coborî în jos; nul şi neavenit; l-am auzit cu urechile mele.

Cutremur de pămînt; costum de haine; catastrofă tragică; perspectivă de viitor; leac vindecător; alcoolemie în sînge; bulion de roşii; marele magnat; a masacra în masă; a aduce aportul; agheasmă sfinţită; lihnit de foame; avansaţi în faţă; biografia vieţii; alienat mintal; activitate laborioasă; alegeri electorale; limuzină de lux; limonadă de lămîie; lipom de grăsime; entuziasm înflăcărat; înalţi prelaţi bisericeşti; a călca în picioare; cicatrizarea rănii; jurămînt solemn; conducere managerială; local public; asigurarea securităţii; a ateriza la sol; performanţă remarcabilă; concluzie finală; dăinuie permanent; pasaj de trecere.

Azil de bătrîni; spirit de glumă; privire retrospectivă; notorietate publică; zorii zilei; zbor aerian; ziar cotidian; mijloace proprii şi personale; a survola peste; repet încă o dată; omletă de ouă; palmares de succes; pacient bolnav; spital clinic; summit de vîrf; stea luminoasă; marea majoritate; edilul oraşului; cioban la oi; hit de succes; a considera de cuviinţă; arşiţă toridă; ieşi afară; taci din gură; am văzut cu ochii mei; atac agresiv.

Primejdia rea; performanţă excepţională; alocuţiune scurtă; procent de… la sută; a îngheţa de frig; festivitate solemnă; a retine pe loc; a reuni laolaltă; deosebit de remarcabil; sloi de gheaţă; a reproduce întocmai; zvon fals; prăpastie adîncă; a pregăti în prealabil; pălăvrăgeală fără rost; căldură mare; plajă de nisip.

Abundenţă mare; abuz exagerat; amestec eterogen; amploare mare; a anticipa dinainte; avalanşă de zăpadă; aversă de ploaie; bancnotă de hîrtie; a se bifurca în două; a coabita împreună; coridor de trecere; cutremur de pămînt; deplină unanimitate; epilog final; folclor popular; gamă diversificată; garderobă de haine; perioadă de timp; polemică contradictorie .

„Multe dintre pleonasme sînt produse neintenţionat, de vorbitori care nu cunosc sensurile şi originea cuvintelor ori relaţiile semantice dintre acestea, în special sinonimia. Este vorba de pleonasme uşor de recunoscut, care pot apărea în exprimarea oricărui vorbitor, indiferent de mediul sociocultural, de tipul: „Strada bulevardul Ştefan cel Mare”, „imposibilitatea de a putea”, „nu poate fi posibil”, „manuscris de mînă”, „restanţe din urmă”, „ameliorat în bine”, „a continua mai departe”, „a prefera mai bine”, a se reîntoarce înapoi, a se bifurca în două, a se sinucide singur", mai spun lingviştii Adina Dragomirescu şi Alexandru Nicolae.

De asemenea, mai spun ei, pleonasme des întîlnite în limba română apar în limbajul oamenilor care vor să se exprime într-un mod preţios: „una dintre tentativele originale de încercare în studiul comparat”; „vom convieţui împreună”; „studiind prezentul şi previzionînd viitorul”; „laborioasa muncă”; „prevenirea profilaxiei îmbolnăvirilor”; „dorinţa unanimă a tuturor”; „mai bine preferă să moară”; „o autosinucidere lentă”; „principalele protagoniste ale filmului”.