Numită de turci Boğaziçi, ce înseamnă “Strîmtoarea de interior”, mai recent a fost numită Istanbul Boğazı, adică strîmtoarea Istanbul. Lățimea Bosforului variază de la 500 metri la 3 km, adîncimea sa de la 50 la 120 metri , avînd o adîncime medie de aproximativ 60 metri.

Trece chiar prin inima Istanbulului, pe lîngă Muzeul de Artă Modernă din Istanbul, pe lîngă mai multe palate otomane, cel puțin două cetăți, dealuri împădurite și sate de țărm cu arhitectură otomană. 

Este traversat de trei poduri și un tunel feroviar: cel mai sudic este Podul Bosfor, podul din mijloc numit Mehmet Cuceritorul, de tunelul Marmaray și de Podul Yavuz Selim la confluența nordică a Bosforului cu Marea Neagră.

Bosforul este unul dintre cele mai aglomerate canale comerciale de transport maritim din lume, cu aproximativ 140 de nave de marfă care efectuează trecerea de 90 de minute în fiecare zi, navigînd cu atenție în cele șapte viraje precise necesare pentru a urma canalele înguste ale Bosforului și pentru a evita perfiditatea curenţilor acestuia.

Chiar dacă prin lege este obligatoriu ca doi piloţi cu mare experiență să fie prezenți la bordul fiecărei nave în timpul trecerii, și sînt prezente turnuri radar gigantice care monitorizează toate mișcările maritime, în această strîmtoare, ocazional se întîmplă și accidente.

Strîmtoarea Bosfor în legendă

Numele european al Bosforului provine dintr-o legendă greacă: Zeus a avut o aventură cu o femeie frumoasă pe nume Io. Cînd Hera, soția sa, i-a descoperit infidelitatea, ea a transformat-o pe Io într-o vacă și a creat un tăune să o înțepe. Io a sărit peste strîmtoare. Astfel, bous = vacă și poros = locul de trecere, în română: Bosfor = „locul de trecere al vacii”.

Cercetările arheologice marine recente au descoperit în apele reci și adînci ale Mării Negre orașe scufundate pe versanții subacvatici de-a lungul coastei turcești. Dovezile geologice susțin teoria conform căreia în cele mai vechi timpuri capătul nordic al Bosforului era blocat de pămînt și stîncă. Marea Neagră nu avea ieșire înspre Marea Marmara și implicit spre Marea Mediterană, iar nivelul apei sale era sub cel al Mării Egee, al Mării Marmara și al Bosforului.

Un cutremur a distrus blocajul Bosforului, eliberînd cantități uriașe de apă din Bosfor în Marea Neagră, ridicînd nivelul apei și inundînd comunitățile sale de coastă. Deci, se poate spune că Bosforul și Marea Neagră să fie sursa potopului lui Noe. Legenda este susţinută şi prin faptul că Muntele Ararat se află și în Turcia. (Muntele pe care a ajuns Arca lui Noe).

Strîmtoarea Bosfor în Istorie

Bosforul a fost o cale navigabilă de cea mai mare importanță încă din cele mai vechi timpuri. Byzas, cel care a fondat Bizanțul (mai tîrziu Constantinopol, mai tîrziu Istanbul) a navigat în sus și-n jos în căutarea locului perfect pentru a-și întemeia satul, pînă a găsit locul perfect.

În 1452, Mehmed Cuceritorul a ordonat construirea puternicelor cetăți Rumeli Hisarı (Cetatea Europei) și Anadolu Hisarı (Cetatea Anatoliei), astfel încît să poată controla strîmtoarea și să împiedice întăririle să ajungă la capitala bizantină asediată a Constantinopolului.

Pentru otomani, strîmtoarea Bosfor a fost din cele mai vechi timpuri un obstacol. Ei fiind un popor cuceritor în fiecare primăvară trebuiau să-și trimită armatele gigantice peste strîmtoarea de la Istanbul pentru campanii în Anatolia, Siria și Persia.

În timpul Primului Război Mondial, Bosforul a fost cheia spre Marea Neagră și Rusia. Sultanul deținea cheia. Puterile Antantei au dorit-o. Ceea ce nu au reușit să obțină în luptă l-au obținut prin tratat, navele de luptă britanice ancorînd în fața palatului Dolmabahçe.

Sursa: enigmatica.ro