„Să aveţi o zi bănoasă”, citesc pe un talger în care se pun banii, de pe o masă pentru clienţi într-o bancă din capitală. Iar dedesubt este desenat un emoticon (smile) ilar care, după ideea celor care au conceput acest talger, cred că ar trebui să însemne şi o zi bună, veselă, nu doar bănoasă.

Nu ştiu cum e cu banii, însă cu buna dispoziţie e mai complicat astăzi. Mă refer la clienţii care au de achitat serviciile comunale. Cred că oricine care s-a confruntat cu problema ştie la ce mă refer. O prietenă de-a mea a umblat o săptămînă să-şi achite facturile. Cu greu a reuşit. Deoarece majoritatea băncilor au o oră limită cînd se încasează astfel de plăţi. Şi dacă n-ai reuşit – gata! Ţi-au închis ghişeul în faţă şi vorba ceea – „vino mîne”. Or, cu acest „vino mîine” nu e chiar atît de simplu pentru că presupune mai multe incomodităţi şi probleme, mai ales pentru cei angajaţi, care trebuie să se învoiască la şef, trebuie să-şi modifice propriul program, să găsească pe cineva să-i înlocuiască etc. Mai ales că în funcţie de bancă, aceste ore limită sînt foarte variate şi mai întotdeauna destul de nepotrivite, în special pentru cei care sînt dependenţi de serviciu.

Se creează o situaţie cam bizară. Practic toate băncile încasează un anumit procent pentru majoritatea serviciilor. De ce dar omul, cu banul lui, este nevoit să fie supus unor asemenea supărări. Greul unui salariu mediu statistic pe ţară se duce pentru servicii comunale, şi aceşti bani trebuie să fie duşi cu nervi şi practic „în draci”.

Vorbisem cu un angajat la bancă despre această stare de lucruri, iar el îmi zice că astfel va fi stimulată plata facturilor on-line, prin intermediul cardului bancar. Dacă-i aşa, atunci lăsaţi-o baltă. Mare parte din moldoveni abia au deprins să folosească bancomatul, mai ales oamenii în etate, pentru ei asemenea modalitate de plată este încă un fel de „terra incognita”. Şi ca urmare avem ceea ce avem. Oameni supăraţi şi deranjaţi. Iar nervul omului costă foarte mult astăzi.

În genere sfera prestărilor de servicii pe la noi încă are şi are pînă va ajunge să fie măcar aproape de perfect. Cine a încercat să sune pentru programare pe la policlinici înţeleg despre ce este vorba. Mai ales în perioada acestei primăveri întîrziate cînd ştirile tot anunţă despre creşterea numărului de bolnavi cu viroze, gripe şi răceli.

Pe la magazine este ceva normal să dai de vreo neghioabă, care încă învaţă cifrele stînd la tejghea. Eu, nişte săptămîni în urmă,într-un supermarket am fost să fiu „încălţată” de 206 lei. Dacă nu m-aş fi uitat în cec şi n-aş fi verificat suma, aş fi fost popa prostu’ în ziua ceea. Cel mai revoltător e că n-am auzit nici tu scuze, nici tu explicaţii, nici măcar nişte banale justificări.

Din păcate, „clientul nostru, stăpînul nostru”, rămîne a fi încă un adevăr mai mult pe hîrtie, decît în realitate. Regretabil, dar sectorul unde ar trebui să fim linşi pe frunte, deocamdată, este încă o sursă de enervare şi deranjare. Care ne răpeşte timpul preţios şi mijloace emoţionale. De aceea ar scrie mai bine pe acele talgere – „să aveţi o zi liniştită”, decît bănoasă. Asta ne-ar trebui mai mult decît o zi bănoasă. Că bănoasă nu mai este din moment ce am ajuns acolo.

Lilia GRUBÎI