SCURT ISTORIC AL RELIGIILOR SI CREDINTELOR RELIGIOASE ALE LUMII (2)

Martin Luther, primul protestant. La sfîrşitul sec. XV, învăţaţii umanişti îşi pun întrebări despre natura şi învăţătura textelor biblice, precum şi des­pre rolul Bisericii. Este vorba despre Biserica Catolică. Mulţi dintre ei cer ca Biserica să fie reformată. În Germania, Martin Luther (1483-1546) denunţă anumite abuzuri şi pune întrebări esenţiale pen­tru credinţă. Biserica ia atitudine, excomunicîndu-l. El reali­zează Reforma, ai cărei partizani sînt numiţi “protestanţi”. Năs­cut în sec. XVI în Europa Reformei întreprinse de Martin Luther, pro­testantismul este foarte divers. Luther n-a fost singurul refor­ma­tor, de aceea protestantismul comportă multiple Biserici (Lu­te­ra­nă, Anglicană, Calvinistă) şi mişcări foarte numeroase, care sînt totuşi unite prin aceleaşi cuvinte de ordine: Dumnezeu singur (numai credinţa în Iisus Hristos poate da omului mîntuirea), Scriptura singură (Dumnezeu se face cunoscut fiecărui credincios prin Biblie, fără intermedierea preoţilor sau a unei Biserici), Graţia singură (voinţa binevoitoare a lui Dumnezeu).

Aşa cum es­te întrebu­in­ţat în mod curent, cu­vîn­tul “catolic” desem­nea­ză, începînd din sec. XVI, acea parte a Bisericii care recunoaşte autoritatea universală a Papei, a că­rui re­şe­dinţă se a­flă la Ro­ma. Cu a­proa­pe un miliard de credincioşi, răs­pîndiţi în peste 40 de naţiuni, ca­tolicismul constituie ramura cea mai importantă a creştinismului.

Creştinii cred în Înviere. Creştinismul a apă­rut pe teritoriul Is­ra­elului, ocupat la vremea aceea de romani. Un e­vreu din Na­zaret, pe nume Iisus, este re­cu­noscut de ucenicii săi drept Mesia cel a­nunţat de Biblie şi Fiul lui Dumnezeu. Cre­­­din­ţa în Iisus este cea care îi separă pe creştini de evrei, care îl aşteaptă în continuare pe Mesia.Viaţa şi învăţătura lui Iisus sînt cu­­noscute din tex­te care, pen­­tru creş­tini, alcătuiesc cea de-a doua parte a Bi­­bliei, Noul Testa­ment. Pen­­tru creştini, o­mul se mîntu­ieş­t­­e prin moar­­tea şi în­vi­e­rea lui Iisus Hristos. Po­­trivit te­ologilor, Iisus moare pe cru­ce pentru a plăti Tatălui pre­ţul de răscum­pă­ra­re a păcatelor o­me­nirii, apoi în­­­vie, ur­mînd ca toate fiinţele omeneşti să învie la sfîrşitul istoriei.

Viaţa lui Iisus este po­vestită în patru cărţi scur­te, Evan­ghe­li­ile (din gre­acă, “Vest­i­rea cea bu­nă”), scrise între anii 65 şi 100 d.Hr. de către Matei, Mar­cu, Luca şi Ioan. În fie­ca­re an, cî­teva sărbători co­me­morează marile evenimente ale vieţii lui Iisus. U­ne­le sărbători vin din iu­da­ism, dar ca­pătă un sens creştin. Săr­bă­toa­rea Cră­ciu­nului evocă naşterea lui Iisus. Bo­boteaza reamin­teş­­te de închinarea ma­gilor, per­sonaje veni­te din Ori­ent pentru a-I adu­ce un oma­giu lui Iisus, la scurt timp după naş­tere. Precedat de cel mai sever post, Paş­tel­e e cea mai im­por­tantă sărbătoare, întrucît ce­­le­brează Învierea lui Hristos. (va urma)