Martin Luther, primul protestant. La sfîrşitul sec. XV, învăţaţii umanişti îşi pun întrebări despre natura şi învăţătura textelor biblice, precum şi des­pre rolul Bisericii. Este vorba despre Biserica Catolică. Mulţi dintre ei cer ca Biserica să fie reformată. În Germania, Martin Luther (1483-1546) denunţă anumite abuzuri şi pune întrebări esenţiale pen­tru credinţă. Biserica ia atitudine, excomunicîndu-l. El reali­zează Reforma, ai cărei partizani sînt numiţi “protestanţi”. Năs­cut în sec. XVI în Europa Reformei întreprinse de Martin Luther, pro­testantismul este foarte divers. Luther n-a fost singurul refor­ma­tor, de aceea protestantismul comportă multiple Biserici (Lu­te­ra­nă, Anglicană, Calvinistă) şi mişcări foarte numeroase, care sînt totuşi unite prin aceleaşi cuvinte de ordine: Dumnezeu singur (numai credinţa în Iisus Hristos poate da omului mîntuirea), Scriptura singură (Dumnezeu se face cunoscut fiecărui credincios prin Biblie, fără intermedierea preoţilor sau a unei Biserici), Graţia singură (voinţa binevoitoare a lui Dumnezeu).

Aşa cum es­te întrebu­in­ţat în mod curent, cu­vîn­tul “catolic” desem­nea­ză, începînd din sec. XVI, acea parte a Bisericii care recunoaşte autoritatea universală a Papei, a că­rui re­şe­dinţă se a­flă la Ro­ma. Cu a­proa­pe un miliard de credincioşi, răs­pîndiţi în peste 40 de naţiuni, ca­tolicismul constituie ramura cea mai importantă a creştinismului.

Creştinii cred în Înviere. Creştinismul a apă­rut pe teritoriul Is­ra­elului, ocupat la vremea aceea de romani. Un e­vreu din Na­zaret, pe nume Iisus, este re­cu­noscut de ucenicii săi drept Mesia cel a­nunţat de Biblie şi Fiul lui Dumnezeu. Cre­­­din­ţa în Iisus este cea care îi separă pe creştini de evrei, care îl aşteaptă în continuare pe Mesia.Viaţa şi învăţătura lui Iisus sînt cu­­noscute din tex­te care, pen­­tru creş­tini, alcătuiesc cea de-a doua parte a Bi­­bliei, Noul Testa­ment. Pen­­tru creştini, o­mul se mîntu­ieş­t­­e prin moar­­tea şi în­vi­e­rea lui Iisus Hristos. Po­­trivit te­ologilor, Iisus moare pe cru­ce pentru a plăti Tatălui pre­ţul de răscum­pă­ra­re a păcatelor o­me­nirii, apoi în­­­vie, ur­mînd ca toate fiinţele omeneşti să învie la sfîrşitul istoriei.

Viaţa lui Iisus este po­vestită în patru cărţi scur­te, Evan­ghe­li­ile (din gre­acă, “Vest­i­rea cea bu­nă”), scrise între anii 65 şi 100 d.Hr. de către Matei, Mar­cu, Luca şi Ioan. În fie­ca­re an, cî­teva sărbători co­me­morează marile evenimente ale vieţii lui Iisus. U­ne­le sărbători vin din iu­da­ism, dar ca­pătă un sens creştin. Săr­bă­toa­rea Cră­ciu­nului evocă naşterea lui Iisus. Bo­boteaza reamin­teş­­te de închinarea ma­gilor, per­sonaje veni­te din Ori­ent pentru a-I adu­ce un oma­giu lui Iisus, la scurt timp după naş­tere. Precedat de cel mai sever post, Paş­tel­e e cea mai im­por­tantă sărbătoare, întrucît ce­­le­brează Învierea lui Hristos. (va urma)