Anul 2014, ultima frontieră!

Autor: Mihai CONŢIU

Fără îndoială, Summit-ul de la Vilnius a fost o izbîndă oarecum previzibilă pentru R. Moldova, acesta fiind şi motivul pentru care liderii politici moldoveni pro-europeni trebuie să înţeleagă bine că acesta a fost doar startul spre o victorie decisivă la care se angajează sau nu să concureze.

Acum este momentul marelui test al onestităţii politice. Acum este momentul decisiv în care politicienii moldoveni angajaţi în parcursul european al ţării au obligaţia morală, faţă de ţară şi cetăţeni, să urmeze cu stricteţe „eticheta” valorilor şi principiilor europene.

De ce spun aceste lucruri? Summit-ul de la Vilnius a repoziţionat relaţiile dintre R. Moldova şi UE într-un spectru extrem de interesant, iar aici este vorba despre eşecul european de asociere cu Ucraina şi Armenia. Pe de o parte, avem R. Moldova, care are nevoie, în 2014, de semnarea Acordului de Asociere cu UE, iar pe de altă parte, există idealul numit UE, care nu poate ceda în faţa Rusiei neabsorbind în spaţiul european R. Moldova.

În acest context, trebuie să reţinem că, indiferent de „ambiţiile de extensie”, UE nu face concesii excesive – este extrem de exigentă cu noii candidaţi! Acesta este şi motivul pentru care invocam mai sus faptul că acum este momentul marelui test al onestităţii politice, iar aici mă refer la liderii moldoveni pan-europeni. Oricînd poate să apară un Mihai Ghimpu, care, fiind nemulţumit de vreo funcţie de stat oferită, să saboteze Guvernul pro-european invocînd tot „principii europene”, dar făcînd jocul comuniştilor şi al Rusiei.

Tocmai astfel de „scenarii politice neprevăzute” pot pune în dilemă UE. Vă reamintim că Dirk Schuebel, fostul şef al Delegaţiei UE la Chişinău, recunoştea că „oficialii UE au fost impresionaţi de progresele Moldovei şi, credeţi-mă, nu este uşor să impresionezi Comisia.” Mai apoi, reţineţi, Schuebel a spus că ”mingea este în terenul europarlamentarilor şi al statelor membre”, aici fiind vorba despre decizia semnării Acordului de Asociere înainte de alegerile generale din Republica Moldova.

UE, Rusia, comuniştii, „dodonii”...

Anul 2014 va fi crucial pentru R. Moldova în pecetluirea destinului ei european. Pînă la Summit-ul de la Vilnius, Rusia a fost preocupată doar marginal de Moldova, iar asta pentru că era focalizată pe Ucraina deoarece această ţară urma nu să parafeze, ci să semneze asocierea cu UE.

Pentru Moscova, în contextul funcţionării Uniunii Euro-asiatice, Ucraina, în primul rînd, dă legitimitate geo-politică şi geo-strategică adiacent europeană a acestei Uniuni încă nefuncţionale, o ţară care leagă ombilical Rusia de UE din perspective geo-strategice. Este posibil ca UE, mizînd pe onestitatea politică, să nu fi luat în calcul că Ianukovici a acceptat negocierile cu UE doar pentru a-şi întări poziţia în raport cu Rusia. Negociind cu UE, Ianukovici a vrut să aibă sprijinul economic şi de securitate al Rusiei, iar asta pentru ca oligarhii apropiaţi lui să-i rămîna cît mai mult în anturajul Puterii. Să nu uităm că centrul de putere al Ucrainei nu este Kievul, ci Estul rusofon industrializat, unde Ianukovici este simpatizat şi sprijinit!

Anul 2014 va fi decisiv pentru Moldova deoarece asaltul anti-european începe. PCRM stă în aşteptare. Deocamdată, au scos capul la iveală jucătorii marginali, gen Partidul Socialiştilor condus de Igor Dodon. Oare nimeni nu-şi pune problema: De unde are un partid marginal atîţi bani ca să-şi plătească la televiziuni clipuri anti-europene? Dodon iubeşte Moldova? Să fim serioşi!

Curînd vor ieşi în spaţiul public şi alte partiduţe sau asociaţii anti-europene şi pro-ruseşti, iar mai apoi, cu o şi mai mare „convingere”, PCRM. Astfel, se doreşte ca moldovenilor să li se inducă ideea că UE este un inamic al Moldovei, în contextul în care atîtea partide şi organizaţii se opun aderării ţării la spaţiul european. Nu contează numărul membrilor acestora, ci zgomotul susţinut pe care îl vor face.

Ţinînd seamă de interesul naţional al R. Moldova, care este integrarea europeană, ne dă de gîndit cu cîtă uşurinţă unele posturi de televiziune, de dragul contractelor bănoase, difuzează clipuri publicitare anti-europene! Da, există dreptul la libertatea de exprimare, dar ce ne facem atunci cînd aceasta atentează la siguranţa naţională?

Nu exclud faptul că, în anul ce vine, investiţiile publicitare în mass-media vor fi mai bogate în comenzi anti-europene decît în cele care să informeze populaţia,  să propage valorile UE, să prezinte contraste evidente între cele două opţiuni propuse etc.

 „Aveţi grijă să nu îngheţaţi la iarnă!” Ei, şi?

Problema este că, la nivelul întregii populaţii, moldovenii trebuie să înţeleagă că Rusia nu oferă nimic în schimbul UE, ci îşi dezvăluie o imagine mai degrabă ostilă faţă de moldoveni, decît cea a unui partener serios, de încredere. Spre deosebire de UE, Rusia vrea să distrugă identitatea foştilor ei sateliţi, iar asta pe fondul şantajului economic şi al unor promisiuni vagi, fără nici o şansă de îndeplinire. Un important analist politic din Rusia, Serghei Markov, fiind întrebat de ce Rusia cumpără obligaţiuni falimentare ucrainene de 15 miliarde de dolari, astfel fiecare cetăţean rus plătind cîte o mie de dolari pentru întreţinerea economiei ucrainene, acesta a spus că, dacă îl cunoaşteţi pe Vladimir Putin, apoi trebuie să înţelegeţi că acesta ştie ce face.  Adică, Putin îi va trage în cursă pe ucraineni. Elegant, desigur. Adică, în ultimă instanţă, nu va oferi nimic Ucrainei. Acelaşi lucru îl putem aştepta şi noi de la Uniunea Vamală.   În schimb, Uniunea Europeană oferă membrilor ei şi celor care aspiră la acest statut cu mult mai mult decît primeşte, iar R. Moldova resimte acest lucru de patru ani.

Loviturile directe pe care le simte Moldova acum sunt cele ce ţin de exporturile de fructe sau vin  în Rusia dar şi cele privitoare la expulzarea abuzivă a moldovenilor din această ţară. Nu putem exclude, în plină iarnă, şi un iminent şantaj în domeniul livrărilor de gaze naturale. Deschiderea fără precedent a UE faţă de Moldova ar putea avea efect de bumerang chiar asupra Rusiei. În ciuda embargoului rusesc, resimţit bine de moldoveni, restricţiile la export resimţite pe termen scurt pot fi compensate prin liberalizarea accesului pe piaţa europeană. În altă ordine de idei, să nu uităm că Rusia depinde enorm de schimburile comerciale cu UE.

Probleme: Ce va face UE daca Rusia va interzice masiv imigranţilor moldoveni să mai lucreze în Rusia, ţară de unde vin peste 15% din PIB-ul Republicii Moldova? Migrarea a sute de mii de moldoveni expulzaţi de Rusia pe piaţa muncii din UE este o ecuaţie cu mult mai dificilă decît cea de a accepta cîteva sute de tone de vin moldovenesc. Numai că, şi în acest caz, UE are ample programe şi proiecte de readmisie şi reintegrare socială a celor care se reîntorc în ţară.

Ce vor face liderii politici moldoveni? Vor rezista presiunilor anti-europene interne şi externe? Vor sacrifica interesul personal în favoarea celui naţional? Cum vor face faţă presiunilor Mitropoliei Moldovei, supusă canonic Patriarhiei Ruse, care va fi suficient de stimulată să ameninţe guvernarea pro-europeană cu aşa-zise excomunicări? Chiar trebuie să ne temem că vom îngheţa la Iarnă?

Anul 2014 este ultima şi cea mai grea frontieră pe care trebuie s-o trecem spre a face parte din UE. De noi depinde cel mai mult, căci UE ne aşteaptă fără ezitare!