Transfăgărășanul este considerat astăzi una dintre cele mai spectaculoase șosele montane din lume, însă puțini știu cîtă muncă, sacrificiu și tehnică militară au stat în spatele construcției sale. Drumul a fost realizat între anii 1970 și 1974, într-un timp uimitor de scurt, doar patru ani, avînd în vedere terenul extrem de dificil și condițiile dure din Munții Făgăraș.

Motivația construirii acestui drum a fost în principal militară. După invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia în 1968, conducerea României a dorit o cale strategică rapidă între Muntenia și Transilvania. Munții Făgărași erau o barieră naturală aproape imposibil de traversat în caz de conflict, iar statul român a decis să deschidă o rută peste munți.

Lucrările au fost realizate în mare parte de trupele de geniu ale Armatei Române, sprijinite de muncitori civili. În zonele cele mai periculoase, unde utilajele nu puteau ajunge, soldații lucrau manual, săpînd în stîncă și fixînd explozibili. Munca lor era extrem de riscantă, iar documentele vremii arată că sute de soldați au fost răniți, iar unii și-au pierdut viața în proces.

Peste 6.000 de tone de dinamită au fost folosite pentru a tăia efectiv muntele și a crea traseul șoselei. Exploziile erau zilnice, iar norii de praf acopereau zone întregi din versanți. În unele locuri, dinamita era singura soluție, deoarece rocile erau prea dure pentru utilajele existente la acea vreme.

Terenul era atît de abrupt, încît multe porțiuni au fost construite cu schele suspendate în aer, ancorate în pereții verticali ai munților. Imaginile de arhivă arată muncitori și soldați lucrînd la sute de metri înălțime, în condiții care astăzi ar fi considerate aproape imposibile sau neconforme cu normele de siguranță moderne.

Pe lîngă traseul în sine, au fost construite tuneluri, viaducte, ziduri de sprijin, baraje și poduri. Cel mai celebru este Tunelul Capra-Bîlea, cel mai lung tunel rutier din România, săpat direct în masivul montan, la altitudinea de 2.042 de metri. Realizarea lui a reprezentat o provocare tehnică majoră.

Condițiile meteo erau un alt dușman constant. La altitudini mari, viscolul, frigul extrem și avalanșele puneau în pericol viața muncitorilor. În multe luni, lucrările erau posibile doar cîteva ore pe zi. Cu toate acestea, ritmul a fost menținut pentru a respecta termenul de finalizare impus.

În 1974, Transfăgărășanul a fost deschis oficial traficului, iar ulterior asfaltat complet. Drumul a devenit nu doar o rută strategică, ci și un traseu turistic spectaculos, atrăgînd vizitatori din toată lumea. În 2009, celebrul Jeremy Clarkson îl numea „Cel mai frumos drum din lume”, în emisiunea Top Gear.

Astăzi, Transfăgărășanul este o combinație impresionantă de inginerie, efort uman și peisaj sălbatic. Drumul rămîne o dovadă a determinării și curajului celor care au lucrat la el, transformînd cel mai dificil masiv din România într-una dintre cele mai celebre rute montane ale planetei.