FINALUL DRAMATIC AL VECEURILOR DE AUR

Tragediile mici întotdeauna se pierd în umbra celor mari. Aşa s-a întîmplat şi cu moartea lui Serghei Mavrodi, care a coincis cu incendiul din centrul comercial din oraşul Kemerovo. Astfel, moartea unuia dintre cei mai mari escroci ai omenirii va fi dată uitării foarte repede, iar noutatea se va şterge de pe lista ştirilor semnificative şi relevante ale lui 2018.

Aş putea scrie mult despre acest fenomen Mavrodi şi piramida lui financiară „MMM” care a afectat şi o mulţime de moldoveni. Aş fi putut scrie mult, pentru că eu eram deja studentă şi ţin minte bine cum era atunci cînd se întîmpla marea nebunie şi goană după bani aiurea. Iar Lionea Golubkov, care îi cumpăra soţiei cizme, era practic un erou naţional. Însă am să mă refer la altceva. La nebunia omului care, odată cu banii enorm de mulţi pe care îi face, odată cu puterea pe care i-o dau banii mari, pierde simţul realităţii şi controlului. Şi la sfîrşitul acestor oameni, care de cele mai dese ori, aproape că mereu, este destul de trist şi dramatic. Istoria tocmai pocneşte de exemple, însă oricum nu dă învăţămintele necesare.

Serghei Mavrodi, care, după cum afirmă anchetatorii, în urma pungăşiilor cu „MMM”, cîştiga cîte 50 de milioane de dolari în zi ( în zi!) a ajuns să moară sub gard. Potrivit presei ruse, corpul neînsufleţit al Marelui Maestru al Combinaţiilor nu dorea să-l ia nimeni de la morga Spitalului Botkin, iar fratele său a refuzat să-i ofere ultimul locaş în sectorul de familie la cimitir. Aşadar, Mavrodi, omul care făcea 50 de milioane de dolari pe zi ajunsese să fie înhumat într-un mormînt public, din contul statului. Ţineţi minte „Viţelul de Aur” de Ilf şi Petrov: „Aici zace Panikovski, omul fără paşaport”. Iată cum vine vremea.

Istoria e toată numai semne, e toată numai pilde, care demonstrează că e jale mare de omul căruia îi fuge pămîntul de sub picioare şi ajunge să fie condus de ban. Banul nu numai că e ochiul dracului, el mai este şi mîna, şi cugetul, şi pedeapsa necuratului. Şi care numai la bine nu te duce.

Eu chiar nu ştiu cum se poate explica acest fenomen Ostap Bender, care poate uşor manipula cu mii şi mii de oameni. Să-i ducă de nas, să-i prostească în aşa fel încît aceştia singuri să-i aducă banii la picioare. Însă ştiu cu certitudine că ilaritatea şi carisma acestor eroi nu mai este deloc distractivă cînd se ştie oficial, în baza scrisorilor de adio, că peste 30 de oameni şi-au pus capăt zilelor după ce au pierdut tot după ce şi-au investit toţi banii în „MMM”. Sînt păcate mari care neapărat cer o răsplată. Or, o moarte de cîine se vede că a fost pe potrivă.

Pe parcursul ultimilor ani, am urmărit cum au căzut mai multe capete de oameni care ajunseseră practic cu puterea absolută în mîini. Care ajunseseră să fie stăpîni pe lume, pe vieţi şi sorţile oamenilor. Şi ce mă uimea cel mai mult că atunci cînd venea vremea şi, ori erau arestaţi, ori evadau din castelele luxoase, aproape la toţi se găseau bogăţii exorbitante de un caracter destul de straniu cum ar fi veceurile de aur. Iată anume acest fapt mă umplea şi de haz, şi de nedumerire. Ce-i asta? Un fel de fetiş al bogăţiei absolute – să-ţi faci nevoile fiziologice (că e ziar naţional şi nu pot scrie mai dur şi mai popular) în aur?! Şi, probabil, că aurul, fiind o mare forţă malefică, pînă la urmă se răzbună. Geme istoria lumii de exemple că pînă la urmă anume aşa se întîmplă, dar cine ia seamă? Pentru că se repetă încontinuu.

Lilia GRUBÎI