Cînd eşti pus în situaţie de neam prost

Autor: Lilia GRUBÎI

Pentru mine personal cel mai umilitor lucru sau împrejurare ce poate fi în viaţă este atunci cînd sînt pusă în situaţie de neam prost. Nu mă refer la spaţiul privat: aici e totul clar şi limpede, dar cum văd că într-un anumită instituţie publică se încearcă să mi se scuipe în suflet, imediat pun punct relaţiei. Şterg numere din telefon, amintiri din suflet, fac ordine în emoţii şi uit. Mai gravă este starea de lucruri cînd mă „neomeneşte” cineva care primeşte salariu şi are ca obligaţiune de serviciu să mă servească şi să mă facă „regina zilei” din moment ce-am apelat cu o anumită chestiune. Mai ales cu „probleme” (la noi, la moldoveni totul e PROBLEMĂ) pentru rezolvarea cărora şi plătesc.
Zilele trecute, într-un magazin de pe Bulevardul Ştefan cel Mare colţ cu strada Armenească, care face parte dintr-o reţea şi se anunţă cu misiune prioritară de a-mi face casa curată, am fost luată şi tratată de proastă. Am intrat pentru unele cumpărături cu o anumită sumă de bani. Pentru a mă încadra, am studiat minuţios vitrinele, făcînd din mers toate calculele ca să nu am surprize la casă. Dar n-a fost să fie. Aud o sumă mai mare de la vînzătoare şi studiez cecul ca să văd că un produs indicat pe vitrină cu preţul de 17 lei, în bonul de casă este de 29 de lei. Diferenţa e sesizabilă, nu-i aşa?! Îmi este silă să-mi amintesc de ce-a urmat. Eu îi cer respectuos şi omeneşte explicaţii, iar bruta de vînzătoare îmi răspunde obraznic, intenţionat în ruseşte, chipurile că trebuia să întreb mai înainte. De ce să întreb mai înainte, de vreme ce am carte destulă ca să pot citi un preţ de pe vitrină?! În continuare, urmează o discuţie „păsărească”, unde tot eu sînt învinuită că-i răpesc din timp vînzătoarei. De fapt, eu eram cea în criză de timp şi pînă la urmă aş fi scuipat pe toată treaba asta, ieşind din magazin şi răcorindu-mă cu o înjurătură. Dacă nu-i sesizam la un moment dat ochii tipei de la casă pironiţi într-un punct în spatele meu. Mă întorc şi văd pe cineva din angajaţii aceluiaşi magazin cum îi face semn prin gesticulaţii concludente să nu se pună-n poară cu o nebună… Ei, cum naiba, în plină zi, să fii prostită şi făcută netoată chiar pe banii tăi?!
Astă-vară, am avut nevoie să-mi deschid un cont mai special la cea anunţată drept prima sau cea mai mare bancă din Moldova. Că numai aceasta eliberează livrete de economii.
M-am adresat la filiala din Căuşeni, alegînd acea perioadă de zi cînd e mai liber, cu mai puţini nervi pentru angajaţii instituţiei. Dar n-a fost să fie nici de această dată. Patru ore am fost terorizată de nişte „specialiste” de-o incompetenţă şi neprofesionalism crase, condimentate din belşug cu incultură şi lipsă de bun-simţ. Într-un sfîrşit au început să se enerveze ele, răcorindu-şi orgoliul lezat de propria prostie, în aşa fel că la un moment dat mi se părea că sînt vinovată de toate relele pe lume. Cînd am ieşit din bancă, am avut senzaţia că sînt cel puţin ucigaşa lui Kennedy, dacă nu „nesimţita” care a avut îndrăzneala să vină cu o problemă ce-a cerut ceva efort şi cunoştinţe.
Sînt doar două cazuri care mi-au venit în minte la moment. Pentru că azi simplul consumator de servicii poate fi plefturit, înjosit şi înşelat oriunde: în magazine, în piaţă, în transport public, în spitale şi policlinici, în instituţii de stat şi private etc.
Rămîn derutată, dezorintată cîte-odată şi nu înţeleg în ce timp mă aflu. E oare vremea economiei de piaţă, a concurenţei oneste, cînd „clientul mereu are dreptate”, deci trebuie practic tratat corect şi dus pe braţe atunci cînd îi prestezi un serviciu ca să nu aleagă alt prestator? În instituţiile de stat cine şi cum le alege pe cucoanele de pe la ghişeele ce eliberează certificate, permise, adeverinţe şi alte documente? Majoritatea parcă au aceeaşi faţă: arogantă, chip plin de sine şi de importanţă, cu aere de „stăpînul lumii”. Elei, vorba din popor, „prostului nu-i stă bine, dacă nu e şi fudul”! Am ajuns în lumea cînd portarul este centrul omenirii, vorba unui mare scriitor. Să vadă angajatorii ce fac cu aşa-numitele termene de încercare. Poate înainte de-a lua omul la locul de muncă ce prevede din start factorul uman, să-l testeze la specialişti care trebuie să se pronunţe prompt: poate fi lăsat individul să lucreze nemijlocit cu oamenii sau locul lui este într-un subsol la ambalat sticle goale pentru alcool contrafăcut. Altminteri, nu văd cum poate fi lămurită situaţia. Că eu una m-am săturat şi nu mai vreau să fiu neam prost, or, în cazul în care sînt servită frumos să-mi vină pofta să-i spăl funcţionarei respectuoase podelele sau să-i duc geanta pînă acasă.