Autor: Lilia GRUBÎI

Săptămîna aceasta am început-o în criză de idei. Cel puţin aşa mi se părea iniţial. În genere, pe mine noiembrie nu prea mă inspiră, iar toamna niciodată nu am văzut-o drept cel mai frumos anotimp. Pînă la urmă, copiii au fost cei care mi-au sugerat fără să vrea ideea pentru acest material.

Într-o seară, surprind mezinul, care e în clasa a III-a, scriind ceva de zor. Bine, îşi face temele pentru acasă, dar nu înţeleg de ce scrie în caiet „cu linii” şi concomitent numără ceva concentrat. Urmează dialogul:

- Ce faci?

- Scriu compunere la română. Despre toamnă.

- Clar, dar ce socoţi?

- Rîndurile. Trebuie să am o pagină.

- Şi dacă ai gînduri pentru mai mult de-o pagină?

-N-o să am (spus ferm şi clar).

Intrigată, mai tîrziu îi cer să văd şi eu „capodopera” despre toamnă. Într-adevăr, text exact de-o pagină, dar cu sens bine închegat şi toate componentele prezente. Citesc: „…Toamna în Moldova este interesantă. Gospodarii fac din struguri vin, iar gospodinele pregătesc pentru iarnă conserve gustoase din ( mai departe sînt enumerate fructele şi legumele pe care le-a pus bunică-sa în borcane, ajutată de chiar dînsul). Discutăm mai departe:

- De ce n-ai scris şi tu mai poetic cumva? Eu la vîrsta ta scriam atît de frumos cum „toamna cu o pensulă fermecată a colorat viile şi livezile” sau „natura a îmbrăcat veşminte ruginii”…

Şi copilul îmi răspunde, făcînd ochii cît cepele: Da, de ce?

După o pauză de amuzament copios, am analizat situaţia la modul serios. Copiii de azi sînt mult mai realişti decît ne-ar părea nouă, părinţilor. Şi poate e mai bine aşa. Pentru că în viaţă ar putea avea misiuni ce vor trebui să fie îndeplinite prompt, succint, la temă şi realist. Unde nu va merge „apă chioară” lirismele, sentimentalismele banale cu toamna şi pensula, dar se vor cere idei precise şi exacte, la subiect. Şi aici le va cădea bine deprinderea din clasele primare, bunăoară, de a scrie ceea ce văd sau şi mai bine ceea la ce-au participat nemijlocit. Or, pe fundalul unei generaţii preponderent realiste se vor vedea foarte bine mincinoşii naratori fantezişti. Şi atunci, să vezi, lucrurile se schimbă în bine: ficţiunea îşi va găsi locul în literatura de profil, în arta decorativă, pictură sau alte domenii mai potrivite, iar în viaţa reală „toamna gospodarii vor face vin, iar gospodinele conserve”. Dacă, desigur, vor avea din ce…