Practici medievale, nesupunere civică şi practici inumane

Autor: Mihai CONŢIU

Cu toate criticile aduse în mai multe articole despre unele practici nu tocmai conforme cu dogmele creştine ale Bisericii Ortodoxe, poziţia nu a fost una împotriva Bisericii în sine, a creştinismului şi, mai ales, a credincioşilor. Tot în această notă se înscriu şi rîndurile ce urmează, în care va fi vorba despre alţi creştini, cum ar fi Martorii lui Iehova sau baptiştii.

Aceste două culte creştine şi altele au intrat nu o dată în contradicţie sau adevărate conflicte cu majoritatea ortodoxă din Republica Moldova. dacă ţinem seamă de tradiţiile creştin-ortodoxe milenare de pe aceste meleaguri, contradicţiile amintite sînt inevitabile, inclusiv în ceea ce priveşte poziţionările iehoviştilor, de exemplu, faţă de Statul laic. Sigur că există contradicţii şi între ortodocşi şi Statul laic, dar, de cele mai multe ori acestea par mai conciliabile.

Cînd a apărut creştinismul catolic, mai întîi, şi ortodox, pîntecele materne care trebuia să-i nască pe „revoluţionarii religioşi” ai iehoviştilor sau baptiştilor erau la distanţe milenare, în viitor. Pînă să apară ei, în paralel cu ortodoxia şi catolicismul, filosofia, ştiinţa, tehnica, astronomia medicina etc. au progresat enorm, suficient de mult încît naşterea unui cult neo-creştin sau a unei secte să nu pară o „afacere cu Dumnezeu”. Cu toate acestea, fiind majoritari, baptiştii din SUA, de exemplu, exercită o influenţă considerabilă în decizii de tip legislativ, administrativ sau politic. Fiecare stat laic îşi corelează politicile şi cu necesităţile sau dogmele acceptabile ale majorităţii aderenţilor la o religie sau alta.

Unde începe credinţa şi unde se sfîrşeşte grija faţă de om la iehovişti?

Republica Moldova, în primul rînd, este un Stat laic, cu Constituţia şi legile ei, care trebuie să fie respectate de către toţi cetăţenii, indiferent de cultul creştin căruia i se închină. Martorii lui Iehova sau baptiştii îşi cîştigă prozeliţi căutînd, individual sau în grup, oamenii pe acasă sau abordîndu-i în spaţiul public, cărora le predică mesajul lor religios. Cu mai mult timp în urmă, tot într-un articol, notam despre lipsa de moralitate a acestui tip de prozelitism şi revin.

Înţeleg ca iehovistul sau baptistul să-i culeagă din stradă pe cerşetori sau pe beţivii din crîşme care nu au nici o credinţă şi să-i convertească, dar ce caută în casele ortodocşilor sau catolicilor ca să-i convingă să-şi lase religia strămoşească în favoarea lor? De-a lungul anilor, m-am convins personal că aceste culte religioase îşi recrutează adepţi şi în schimbul unor avantaje materiale, ceea ce pare a fi un fel de negoţ cu Dumnezeu, cu ideea de credinţă. Unde-i moralitatea, etica şi respectul faţă de comunităţile religioase paralele? Această metodă echivalează cu recrutarea de „mercenari religioşi” din „tabăra adversă”, pentru că, veţi vedea, ortodocşii şi catolicii sînt tabere adverse pentru iehovişti.

Fiecare ţară îşi are legile ei specifice cărora cetăţenii trebuie să li se supună, dar ce ne facem cu acele culte religioase care au propriile legi, care se suprapun celor laice şi vor să le impună ca atare Statului laic? Spre exemplu, Martorii lui Iehova refuză să se încorporeze în serviciul militar obligatoriu, iar statul este nevoit să le asigure un fel de serviciu civil de alternativă. În acest context, cel care nu este iehovist are tot dreptul să se simtă discriminat, dar, totodată, această „posibilitate” i se poate părea o metodă drăcească de a scăpa de serviciul militar şi, prin urmare, să se convertească la iehovism. Fir-ar dracul al dracului de tentaţie drăcească!!!

Pentru iehovişti, se pare că Hipocrate ar trebui interzis, moştenirea lui din Medicină să fie pusă la index, iar asta şi pentru că ei refuză transfuziile de sînge. Imaginaţi-vă un om accidentat grav şi aflat pe patul de moarte şi a cărui salvare depinde exculusiv de o transfuzie de sînge, dar iehoviştii îl lasă să moară, căci aşa i-a învăţat pe ei cel care, la sfîrşitul secolului al XIX, a interpretat astfel Biblia ca să fondeze cultul Martorii lui Iehova! Din această perspectivă, această dogmă iehovistă de tip medieval este de-a dreptul criminală, iar cei care o impun sînt nişte asasini cu sînge rece. Trăim în mileniul trei, ce mama dracului! Trăim nişte vremuri în care ştiinţa s-a dovedit mai atotputernică chiar decît atotputernicia doar închipuită a Domnului

O altă bizarerie a celor din cultul religios Martorii lui Iehova este aceea că nu votează în cadrul alegerilor parlamentare sau prezidenţiale. Cu alte cuvinte, ei nu votează Statul, care este reprezentat de Parlament şi Preşedinte. Atunci de ce mai intră în dialog cu un Stat pe care refuză să-l voteze şi să-l apere în caz de război şi, în general, de ce îi cere DREPTURI unui astfel de Stat, unui Stat al cărui drapel naţional refuză să-l salute, implicit să-l şi recunoască? Păi, în aceste circumstanţe ostile Statului de drept, ostile celor mai elementare şi obligatorii norme umane, astfel de comunităţi nu au de gînd decît să-şi identifice un teritoriu nerevendicat de nimeni pe acest Pămînt şi să-şi creeze propriul lor Stat religios, dar pot găsi o limbă comună, concesivă, cu Statele islamice.

Cele arătate mai sus, precum şi faptul că „Biblia lor” le spune că nu trebuie să sărbătorească Naşterea Domnului, Învierea, alte nume de sfinţi sau că nu se închină la icoane etc., plasează Martorii lui Iehova în aproape aceleaşi contradicţii cu ortodocşii sau catolicii ca şi islamiştii. 

„Respect legile statului, în măsura în care acestea nu contravin legilor lui Dumnezeu”, declară o anumită Irina pentru ziarul „Timpul”, fără să înţeleagă, în dogmatismul ei fanatic, că Dreptul roman este fundamentul celor mai multe sisteme legale din lume. Aceşti iehovişti nu vor să admită că anume Dreptul roman a stat la baza fundamentului juridic al întregii umanităţi civilizate, că a contribuit decisiv la buna orînduire a statelor lumii, iar asta în condiţiile în care acest Drept a avut o evoluţie milenară, care a fost conceput de dinaintea Republicii Romane, deci înainte de Hristos, şi a fost definitivat la moartea împăratului Justinian, în anul 565, d. H.

În acest context, aceşti iehovişti îl contrazic sau îl neagă pe Justinian, tocmai pe acest împărat care a jucat un rol covîrşitor în Istoria Bisericii. Anume Justinian este cel care a întocmit tratate religioase, a condus sinoade bisericeşti, a fondat episcopia Justiniana Prima şi a reconstruit biserica Sfînta Sofia. Judecînd logic, temporal, Justinian a fost cu mult mai aproape de data naşterii şi Înălţării lui Hristos decît fondatorii iehovismului de la sfîrşitul secolului al XIX. Dacă Justinian considera că „legilor lui Dumnezeu” sînt suficiente pentru umanitate, atunci de ce a mai definitivat Dreptul roman laic?

„Istoria plină de războaie, sărăcie şi nedreptăţi a demonstrat că oamenii nu sînt capabili să se conducă singuri, deoarece Dumnezeu nu i-a creat să fie independenţi de El”, a declarat aceeaşi iehovistă Irina. Dacă-i aşa, atunci de ce Dumnezeul în care crede nu a oprit toate războaiele de pe Pămînt, nu a eradicat sărăcia şi nedreptatea ca întreaga umanitate să devină credincioasă necondiţionat? De ce Dumnezeului iehovist îi place atît de mult să asiste la tîta suferinţă, jale şi moarte pe Pămînt? 

Să ne descreţim frunţile şi cu baptiştii!

Din tot noianul de culte religioase neo-creştine şi secte care au împînzit Republica Moldova în ultimul pătrat de secol, baptiştii sînt cei mai numeroşi. Îmi semi-place la ei, ca şi la iehovişti, faptul că îşi botează adepţii atunci cînd aceştia sînt maturi, cînd pot „să aleagă singuri”. Nu mă mai interesează cît sînt de îndoctrinaţi pînă la această maturitate!

Îmi semi-place la baptişti faptul că sînt absolut împotriva consumului de alcool şi tutun, dar, totuşi, cum să fii total împotriva unui viciu dacă nu-i probezi un pic deliciile? Aaaa, dăunează sănătăţii!? Dar ce nu dăunează sănătăţii din tot ceea ce este în jurul omului, aşa cum ar fi: mîncarea procesată, sucurile stimulate chimic, blănurile animalelor, autoturismele cu care se plimbă şi ei şi care emană gaze de eşapament, Mihai Ghimpu, combinatele chimice, centralele nucleare, Marian Lupu, telefoanele mobile, Dorin Chirtoacă, tetrahidroxialuminatul care se produce şi se transmite sexual în interiorul convieţuirii permanente a aceluiaşi cuplu, unionismul etc.?

O altă chestie care dă gata orice creştin libertin al înfloritorului început de mileniu III este aceea că „baptiştii sînt absolut siguri că este imposibil ca ei să se îndrăgostească de cineva care nu gîndeşte ca ei şi care, deci, nu are aceleaşi principii baptiste”. Mamă, ce tare e! Păi, i-am trimite în dormitor episcopului baptist Valeriu Ghileţchi nu neapărat pe Miss Paştele Blajinilor 2016, ci pe una din voluptoasele ale de fătuci de prin „revistele sau filmele de specialitate”, care sînt în stare să excite chiar şi statuia lui Ştefan cel Mare, ce credeţi că l-ar furnica şi i-ar ridica toate excrescenţele – gîndul pios la Fecioara Maria sau „nebunia nudă” trimisă de noi? Să fim serioşi, doar se ştie că dragostea e oarbă, că nu se încinge printre doi psalmi sau trei dangăte de clopot! Instinctul erotic răvăşeşte în mod egal atît femeia cît şi bărbatul atunci cînd tentaţia este arătoasă rău de tot!

Pe fondul unei normale excitaţii universale necontrolate, baptiştii nu admit relaţii sexuale decît în cadrul familiei şi nu prea admit divorţul. Totuşi, spun ei, dacă cineva divorţează pînă la urmă, nu este excomunicat dacă nu se mai căsătoreşte niciodată, avînd totuşi permisiunea de a se împăca cu cel de care a divorţat. Cu alte cuvinte, baptiştii pun în faţa celui divorţat două opţiuni de satisfacere sexuală – ori revine la lucrul manual, la obiceiul din adolescenţă, cînd doar visa la femei şi sex, ori se întoarce la „garajul conjugal” pe care l-a părăsit din cauză că era prea dărăpănat! Cam cinici baptiştii ăştia, nu?

Bun, condamnă preacurvia, dar o cam fac de ochii lumii, căci ştiu prea bine că nu se poate fără ea. Dacă n-ar fi curve, bărbaţii n-ar şti ce-i „aia” şi, deci, atunci cînd s-ar însura virgin, n-ar şti să fie profesionist cu viitoarea nevastă, care ar tînji după alte… doruri neînţelese. La fel şi cu femeile! Interdicţia sat îmi aminteşte de un banc cu un tînăr baptist îndoctrinat, care sună cam aşa:

Baptistul tînăr a avut o întîlnire cu o tînără baptistă, după care a condus-o pînă în pragul casei. La despărţire, tînăra l-a sărutat pătimaş şi i-a zis:

- Ce-ar fi să rămîi aici peste noapte?

- Nu, mulţumesc, a spus tînărul baptist şi a plecat spre staţia de autobuz. Pe drum, un gînd îl tot chinuia pe tînărul baptist: ce, naiba, voia fata asta să fac eu în faţa uşii ei toată noaptea?

Păi, să cam punem punct aici, căci nu vreau să credeţi că intenţionez să vă convertesc la iehovism, baptism, ortodoxism, catolicism, misoginism, hedonism, islamism sau liberalism!

P. s. Înţelegem că baptiştii condamnă doar preacurvia carnal, nu şi pe cea morală şi politică prin care poate fi afectat un întreg popor. Ne gîndim aici la preacurvia politică a episcopului pastor baptist Valeriu Ghileţchi, care „a călcat strîmb” faţă de PLDM în favoarea altui amant politic mai viril, la fel ca o tînără soţie nesăţioasă şi plictisită de soţ, după 6 ani de căsnicie prosperă, şi care-şi caută unul mai bogat şi mai experimentat în perversiuni.