Generația de mîine și comparații ce pot părea forțate

Autor: Mihai CONȚIU

Am scris nu de puține ori despre calitatea învățămîntului și cea a cadrelor didactice din Republica Moldova. Referindu-mă la licee, cunosc cîteva extrem de puține în care am constatat performanțe educaționale excepționale. Din păcate, la nivel național, în general vorbind, strălucirea didactică a multor absolvenți ai acestora se situează, de multe ori, peste nivelul evaluatorilor lor ulteriori.

Rata analfabetismului și a semianalfabetismului este decisă de factorul politic și calitatea cadrelor didactice. De-a lungul anilor, am constatat numeroase exemple de profesori îndoielnici și corupți din toate categoriile, dar care își păstrau posturile din ”inerții de continuitate profesională” și prin protecții politice, dar nu despre toate aceste vom vorbi. Din rîndurile care urmează, unii poate că vor înțelege de ce am ales supratitlul dat din poezia ”Liceu” a lui George Bacovia, care, însă, explică, în alte dimensiuni, de ce ”liceul poate fi un alt fel de cimitir al vieții unora”.

De-a lungul timpului, în alte articole precedente, am tot dat exemple de sisteme de învățămînt din numeroase Țări, în care educația didactică este mai presus de orice. Cu excepțiile inevitabile, fără un sistem învățămînt performant, nu putem vorbi despre excelență în medicină, arhitectură, inginerie, știință și cercetare, istorie etc.

Una dintre problemele cele mai mari din ”ne-sistemul” de învățămînt din Republica Moldova este aceea că învățătorul și profesorul nu sunt puși în centrul atenției, la nivel de Stat, de către politicienii care conduc vremelnic Țara. Totodată, asta înseamnă că învățătorul și profesorul, la rîndul lor, trebuie să fi trecut printr-o școală de pregătire extrem de drastică. Nu deputatul și ministrul trebuie să aibă salariile cele mai mari, ci învățătorul și profesorul. Nu deputatul și ministrul trebuie să se bucure de cel mai mare respect în societate, ci învățătorul și profesorul. Deputatul și ministrul sunt o consecință a sistemului de învățămînt prin care au trecut. Dacă sistemul a fost unul prost, deputatul și ministrul nu pot fi genii politice, motiv pentru care devin adversari încrîncenați ai unui sistem educațional pe care l-au urît, nu l-au înțeles și nu-i doresc reformarea.

La ora actuală, învățătorul și profesorul continuă să fie niște slujbași umili ai Statului, trăiesc din niște salarii dezonorante și, caz revoltător, sunt efectiv timorați și de către unii elevi mai agresivi, cărora ”nu au ce să le facă”. La fel se întîmplă și prin multe din școlile din România, Țară europeană, motiv pentru care nici ”sistemul românesc de învățămînt” nu poate fi un model, iar aici știu ce spun.

Ca să înțelegeți mai bine care trebuie să fie statutul unui profesor în Țara lui, vă ofer cîteva detalii din modelul japonez absolut performant! De decenii întregi, învățămîntul nipon domină clasamentul mondial. 98% dintre tineri sunt absolvenți, iar rata analfabetismului este aproape inexistentă. În cultura japoneză, educația este considerată fundamentul unei societăți puternice, iar profesorii sunt văzuți ca modele de moralitate și înțelepciune.

Salariul profesorului este aproape de cel al ministrului și este cel mai mare din țară dintre toate locurile de muncă din Japonia. Profesorul are imunitate diplomatică, adică nu poate fi închis, amendat decît dacă se dă aprobare din partea Parlamentului japonez. Profesorul poartă insigna sigilată cu sigiliul Împăratului pe piept și are dreptul să intre în orice serviciu public oficial. În ceremoniile oficiale din școli, lista celor salutați începe adesea cu „profesorii noștri”, înaintea părinților sau altor invitați importanți. Această ordine simbolizează locul deosebit pe care îl ocupă educatorii în ierarhia socială.

La începutul și la sfîrșitul fiecărei ore, elevii se ridică în picioare și se înclină în semn de respect față de profesor. Acest gest nu este formalism gol, ci un ritual zilnic care întărește disciplina și recunoașterea autorității intelectuale. În școlile japoneze, elevii fac curat în sălile de clasă, în sala de mese și chiar la toaletă. Conform culturii japoneze, oamenii trebuie să strînga mizeria lăsată în urmă după o activitate. Elevii se împart în grupe de serviciu care se vor roti pe parcursul unui an. După ce vor vedea cît de greu este să faci ordine, elevii vor prețui munca lor, dar și a celorlalți.

Oare este atît de ”barbar” modelul japonez încît să nu poată fi preluat, în premieră, și de alte Țări europene, inclusiv Republica Moldova?

Începînd cu data de 14 Iulie, absolvenții de gimnazii, generația de mîine, au început să-și depună dosarele pentru înscrierea în licee. Pentru noul an de studii, sunt disponibile peste 13.700 de locuri în 309 de instituții de învățămînt, cele mai multe, peste 56 la sută, sunt la profilul umanist. Rezultatele vor fi anunțate în data de 27 Iulie. O a doua etapă de admitere se va desfășura în perioada 4-13 August, iar asta doar în liceele unde, în prima etapă, au fost depuse cereri pentru cel puțin 75% din locurile planificate. 

Spre ce fel de sistem de învățămînt liceal va păși, și în acest an, generația de mîine? Firește că tot spre cel ”de stil vechi”! Pentru ”un stil nou”, așa cum este și cel japonez, este nevoie de o clasă politică altfel școlită, dar și de o echipă didactică de învățători și profesori dornică s-o rupă cu trecutul-prezent și să privească spre un alt fel de viitor! Greșesc?