De la începutul invaziei ruse pe scară largă în Ucraina, dacă există un stat aliat pe care Kievul a putut să se bazeze în orice moment, acesta a fost Polonia. Țara găzduiește peste 1,5 milioane de refugiați ucraineni, a fost vocea principală în Uniunea Europeană (UE) în a cere sancțiuni împotriva Rusiei și a fost adesea prima care a sporit ajutorul militar către vecina sa, incluzînd anunțul recent privind livrarea de avioane de luptă. Peste 75% din populația poloneză, conform sondajelor din țară, susține acest sprijin cu armament. Sintagma „nu există o Polonie liberă fără o Ucraină liberă”, atribuită frecvent părintelui fondator al Poloniei, Jozef Pilsudski, a fost reiterată la Varșovia la nesfîrșit, scrie EL CONFIDENCIAL, potrivit RADOR.

Această atitudine a adus Poloniei o oarecare poziție de lider moral la Bruxelles, după ce ani de zile a fost, alături de Ungaria, elevul indisciplinat al școlii europene, pentru erodarea independenței judiciare și a libertății presei. Momentele de neliniște din partea Germaniei și a altor state Vest-europene atunci cînd vine vorba de trimiterea de arme grele la Kiev au fost întotdeauna însoțite de critici la adresa poziției poloneze. „Nu vom sta cu mîinile în sîn să vedem Ucraina sîngerînd pînă la moarte”, declara prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki, cînd Berlinul ezita să permită trimiterea de tancuri Leopard în Ucraina.

Cu toate acestea, prima fractură din acest presupus sprijin de neclintit a apărut la sfîrșitul săptămînii trecute, cînd Polonia a interzis brusc importurile și tranzitul produselor agricole ucrainene. Decizia unilaterală, luată fără susținerea UE, care a fost reluată în zilele următoare de Ungaria, Slovacia și Bulgaria – și pe care și România este înclinată să o imite –, intervine într-un context de proteste din partea sectorului agricol al ţărilor din Europa de Est. Fermierii critică reducerea prețurilor la cereale, principalul produs de export al Ucrainei, din cauza a ceea ce ei descriu drept o concurență neloială, deoarece producția ucraineană este mai ieftină și este supusă unor exigențe mai reduse față de standardele existente în ​​țările din bloc.

În urma războiului Rusiei împotriva Ucrainei, Comisia Europeană a ajuns la un acord cu Ucraina pentru eliminarea tarifelor la alimente. Obiectivul era acela de a facilita vînzarea de către Kiev a cerealelor și a altor produse în străinătate, în contextul blocării Mării Negre de către Rusia, ruta prin care în vremurile de dinaintea conflictului plecau 90% din exporturile ucrainene. Urma ca grînele să fie transportate prin Polonia și România, în porturile respective, și de acolo în restul lumii, îndeplinind dublul obiectiv de a menține în viață sectorul agricol al Ucrainei și de a evita o criză alimentară globală.

Dar din cauza mai multor blocaje logistice, a imperativelor economice și a unei recolte bune în Europa centrală, o mare parte din cerealele ucrainene a ajuns pe piețele acestor țări, provocînd o scădere a prețurilor pentru fermierii din regiune. O realitate pe care experții au considerat-o inevitabilă, de la început.

„Narațiunea a fost simplă: trebuie să ajutăm Ucraina să-și exporte cerealele, într-o situație de război. Toată lumea a susținut asta. Dar realitatea este că, pentru orice acțiune, există întotdeauna o reacție. Dacă aduci cereale prin țările învecinate, asta va afecta invariabil fermierii din acele regiuni”, explică Mike Lee, director al firmei de consultanță Green Square Agro și specialist în exporturi agricole prin Marea Neagră, pentru El Confidencial.

UE anticipase deja această problemă, aprobînd un pachet de 56 de milioane de euro pentru compensații destinate sectorului agricol din Est. Fermierii consideră, însă, sumele total insuficiente și au lansat de luni de zile o serie de proteste masive și prelungite care, printre alte consecințe, au dus la demisia fostului ministru polonez al Agriculturii, Henryk Kowalczyk.

Miercuri, reprezentanții Kievului și ai Varșoviei au ajuns la un acord pentru reluarea fluxului de cereale, ambele părți garantînd că nici un produs agricol ucrainean nu va rămîne în Polonia și că acestea vor putea doar tranzita țara, sub escortă. Un pact din care încă nu se cunosc toate detalii, dar care servește, cel puțin, la stingerea unui incendiu care, în această săptămînă, amenința să deterioreze grav una dintre cele mai importante relații pentru Ucraina. Cu toate acestea, fără îndoială există cineva care trebuie să fi luat act de această slăbiciune a Varșoviei și a altor Guverne din Europa de Est: Vladimir Putin.

Un sector devastat, la cheremul Moscovei

Ca parte a invaziei sale, Kremlinul a încercat să afecteze capacitatea Ucrainei de a exporta produse agricole pe piețele globale, una dintre principalele sale surse de venit. Pentru aceasta, a recurs la o blocare a rutelor comerciale din Marea Neagră și Marea Azov, care a fost totală la începutul războiului și apoi parțială, după un acord încheiat în Iulie 2022, mediat de ONU și Turcia.

Prin urmare, milioane de tone de cereale sunt încă depozitate și blocate în Ucraina. Rutele alternative de export, cum ar fi cele facilitate de Uniunea Europeană, oferă o ușurare semnificativă, deși transportul rutier este o modalitate mult mai costisitoare de a aduce cereale pe piețele globale, și același lucru este valabil și pentru calea ferată, avînd în vedere că lățimea liniilor ferate ucrainene este diferită de dimensiunile celor ale vecinilor săi din Vest.

„Există tot felul de provocări logistice și este enorm de scump. Și aceste bariere comerciale (anunțate de țările din Europa de Est) vor înrăutăți situația”, se plînge Susanne Wengle, profesoară la Universitatea Notre Dame și expertă în agricultura rusă și ucraineană.

Potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Politicilor Alimentare, exporturile de grîu ale Ucrainei au scăzut anul trecut cu 5,3 milioane de tone metrice față de 2021, o scădere de 28%. De parcă nu ar fi de ajuns, o mare parte din zona cea mai fertilă și arabilă a Ucrainei este acum – și probabil va fi și în anii următori – complet inutilizabilă din cauza minelor terestre și a miilor de kilometri de tranșee săpate pentru război, compromițînd și mai mult producția țării pentru sezonul următor de însămînțare.

În aceste circumstanțe, disperarea fermierilor ucraineni de a obține un venit este în primul rînd responsabilă pentru scăderea prețurilor.

„Vorbeam la o fermă din Mykolaiv și cei de acolo mi-au spus că au fost forțați să-și vîndă grîul cu 80 sau 90 de dolari pe tonă. La acel moment, tona costa 360 de dolari pe piața mondială”, spune Mike Lee.

„Fermierii rămîn fără bani și mulți nu mai seamănă. Va fi un an extrem de dificil”, subliniază, la rîndul său, Wengle.

Rusia dispune de o pîrghie enormă asupra fluxului de cereale prin controlul său asupra apelor Mării Negre și Mării Azov și pare din ce în ce mai dispusă să o folosească.

Pe 14 Martie, Guvernul lui Putin a acceptat doar o prelungire cu 60 de zile – în loc de 120 – a acordului mediat de Turcia și ONU. De atunci, a oprit inspecțiile navelor ucrainene de mai multe ori, împiedicînd temporar navigația acestora. Luna viitoare, pactul urmează să fie prelungit din nou, dar contextul unei contraofensive ucrainene, care se profilează, ar putea determina Moscova să-l elimine sau să ceară ridicarea diferitelor sancțiuni occidentale, ca șantaj pentru reînnoirea acordului.

La aceasta se adaugă acum, cu toată certitudinea, faptul că o închidere a arterei comerciale maritime ar determina o creștere drastică a fluxului de cereale către Europa. O situație care, după cum Putin știe bine acum, este menită a aprinde spiritele fermierilor polonezi, în plin an electoral. ”Cred că Rusia poate trage numai foloase din asta”, opinează Wengle.

O UE iritată, dar fără a face vîlvă

Concurența comercială este exclusiv în mîinile Comisiei Europene, iar măsurile unilaterale luate de Polonia, Ungaria și compania au iritat foarte mult Bruxelles-ul. „Politica comercială este de competența exclusivă a Uniunii Europene și deciziile se iau la nivel european. Acțiunile unilaterale nu sunt acceptabile. În vremuri atît de complicate, este crucial să coordonăm și să aliniem toate deciziile în cadrul UE”, a amintit Miriam García Ferrer, purtătorul de cuvînt pentru Comerț. Planul Comisiei, de fapt, este să prelungească intrarea cerealelor ucrainene fără cote sau tarife cu încă un an, de la 30 Iunie, lucru care a fost propus în Februarie.

Bruxelles-ul a evitat, însă, orice confruntare directă cu țările, limitîndu-se la a cere explicații, documente și justificări. Asta datorită recunoașterii rolului crucial pe care țările din prima linie l-au jucat în acest prim an de conflict.

„Nu este vorba despre sancțiuni, ci despre găsirea de soluții bazate pe legislația europeană, în interesul ucrainenilor și al europenilor”, a spus un purtător de cuvînt.

În plus, în ciuda iritării, Comisia a fost și este conștientă de faptul că fluxul de cereale ucrainene s-a dovedit a fi o problemă reală.

„Vedem tulburări în piață, vedem o scădere a prețurilor”, a recunoscut o sursă comunitară. Scandalul mocnea de ceva vreme, înainte să explodeze. Țările din Est se plîng de luni de zile de această problemă și acest ultim pas, așa cum consideră Capitala comunitară, a fost o modalitate de creștere a presiunii asupra Bruxelles-ului, înainte de a aborda dezbaterea privind extinderea scutirilor pentru produsele agricole ucrainene.

Ceea ce doresc Polonia, Ungaria și restul frontului estic este clar: mai mulți bani și măsuri concrete pentru a preveni acumularea cerealelor în depozitele lor, care duce la scăderea prețului cerealelor în plan intern și Comisia pare dispusă să se conformeze acestor dorințe.

Este de așteptat ca, în zilele următoare, să ofere mai mult ajutor financiar țărilor afectate de sprijinul acordat exporturilor ucrainene, după cum a confirmat Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, într-o scrisoare trimisă Miercuri Poloniei, Ungariei, Slovaciei, Bulgariei și României.

În scrisoare, președinta a prezentat trei propuneri: o nouă tranșă de ajutor de 100 de milioane de euro, măsuri preventive respectînd regulile comerciale pentru unele cereale și, în final, o investigație asupra altor „produse sensibile”.

Obiectivul este acela de a „permite doar importurile de cereale în cele cinci țări vecine, care sunt destinate altor zone ale UE sau unor țări terțe”, a precizat o sursă comunitară.

Aceste măsuri pot fi luate grație unei garanții care „stabilește că atunci cînd circumstanțe excepționale care necesită acțiuni imediate fac imposibilă o anchetă, Comisia poate, după sesizarea Comitetului Codului Vamal, să ia orice măsură preventivă necesară”, a adăugat sursa.

Pînă acum, Comisia Europeană evitase să abordeze problema direct. Problema a fost ridicată la întîlnirile pe care ambasadorii permanenți ai ”celor 27” le țin de obicei la Bruxelles, forum la care și diplomați din alte țări, precum România și Bulgaria, și-au exprimat îngrijorarea față de situație. La acele întîlniri, principala teamă a fost cea privind generarea unei noi diviziuni interne în Uniune. Deocamdată, problema a fost ținută sub control, dar primele breșe din Polonia și din alte țări din jurul Ucrainei sunt deja evidente, mai ales pentru privirea atentă a Moscovei.