Pare greu de crezut, dar în vilele luxoase și băile publice din Roma antică podelele de piatră erau calde chiar și în cele mai reci dimineți de Iarnă, fără electricitate, fără gaze, fără cabluri.

Secretul se numea hipocaust – un sistem ingenios de încălzire centrală, inventat de inginerii romani. Sub podelele acoperite cu mozaicuri se afla o rețea de mici coloane de cărămidă, numite pilae, care susțineau pardoseala. Sub ele, sclavii întrețineau un cuptor uriaș, ce trimitea aer fierbinte și fum prin spațiile de sub podea și prin pereți. Astfel, căldura se răspîndea treptat în toată încăperea, încălzind marmura, băile și chiar templele.
Hipocaustul nu era doar o dovadă de măiestrie tehnică, era o adevărată revoluție în confortul domestic. Cu mult înainte ca Europa să viseze la radiatoare sau centrale termice, romanii găsiseră deja o metodă de a „îmblînzi” Iarna. Totuși, luxul avea un preț. Sistemele necesitau cantități uriașe de lemne și o supraveghere constantă, zi și noapte. Căldura din pardoseală se obținea cu mult efort și cu mult fum.

Cînd erupția Vezuviului a îngropat Pompei și Herculaneum, multe dintre aceste instalații au fost conservate aproape intacte. Datorită lor, astăzi putem înțelege cum romanii reușeau să trăiască în confort termic cu mijloace pur mecanice, atingînd temperaturi de peste 400°C în cuptoare.

Moștenirea lor a traversat secolele. Sistemele de băi turcești, hammam-urile arabe sau ondol-ul coreean sunt toate descendente ale hipocaustului roman. Principiul e același: încălzirea de jos în sus, uniformă și naturală. Două milenii mai tîrziu, fiecare podea încălzită dintr-o casă modernă poartă amprenta geniului roman. (Sursa: Atlas Geografic)