O bucată minusculă de material, prilej de controverse, revoluție și scandal. O istorie explozivă, demnă de „prima bombă anatomică a omenirii“. Bikini a împlinit anul acesta 80 de ani și, în ciuda vîrstei respectabile, e mai sexy ca niciodată, scrie OK.ro.

De la cenzură la libertate, de la pudoare la emancipare, de la controversă la admirație, de la vulgaritate la senzualitate, de la scandal la obiect al dorinței, de la respingere la adorație. Bikini face valuri de 80 de ani, însă multă vreme a fost pe nisipuri mișcătoare. Această mică bucată de material fără de care nu putem concepe Vara a luptat mult pentru un loc în garderobă, trecînd peste norme sociale, principii puritane, revoluții sociale, priviri dezaprobatoare, trenduri trecătoare.

Catalogat de Vatican cîndva drept un articol vestimentar „păcătos“ și declarat în 1949 de o revistă catolică drept unul din „cei patru călăreți ai Apocalipsei“, bikini a înotat cu succes în apele tulburi ale istoriei, fiind nu doar o oglindă a modei, ci și a mentalităților. A avut de străbătut cale lungă pînă în ziua cînd legendarul editor de modă Diana Vreeland a pus punctul pe „i“ cu o remarcă ce avea să facă istorie: ”Bikini este cea mai importantă descoperire de la bomba atomică încoace.“ Comparația nu este întîmplătoare. Denumirea de bikini provine de la Bikini Atoll din Pacific, locul unde americanii au făcut primul test nuclear, cu doar cîteva zile înainte ca francezul Louis Réard să-și facă publică șocanta invenție vestimentară.

Cum a apărut bikini. Deși costumul de baie se afla de ceva timp prin preajmă, dar în versiuni ceva mai cuminți, Réard l-a dus la un alt nivel. Aflat într-o vacanță la Saint Tropez, a observat că femeile își rulau slipul amplu pentru a se bronza mai eficient. Așa că fostul inginer de automobile a proiectat celebrul bikini, prezentîndu-l lumii pe 5 Iulie 1946. I-a fost însă foarte greu să găsească un model dispus să-și etaleze formele în fața presei purtînd două bucăți minuscule de material. La vremea aceea o astfel de „ținută“ era de neconceput pentru o femeie respectabilă, dar o dansatoare de striptease de la Casino de Paris a acceptat provocarea. Micheline Bernardini este prima femeie din lume care a apărut în bikini, dînd startul unei povești cu numeroase intrigi, dar cu final fericit. Scandalul declanșat de tupeul lui Louis Réard a zguduit din temelii omenirea, care tocmai ce scăpase de coșmarul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În anii '40, era încă tabu să-ți arăți buricul. Deși bikini reprezenta o soluție vestimentară optimă pentru societatea aflată în criză financiară severă, necesitînd foarte puțin material, faptul că lăsa la vedere buricul era o premieră explozivă. Nu degeaba și-a prezentat designerul creația drept „prima bombă anatomică a omenirii“. În anii '40, era încă tabu să-ți arăți buricul, privit ca un detaliu anatomic aparținînd maternității.

„În reprezentările filosofice ale corpului, buricul este simbolul cordonului ombilical și, prin urmare, al maternității. La vremea aceea, se considera că maternitatea ține de sfera privată. În nici un caz ceva de etalat pe plajă“, explică Vogue SUA, citînd din cartea istoricului de modă Audrey Millet, Behind the Swimsuit. Another History of the Body. Chiar și la Hollywood, leagănul excentricității, loc de pierzanie și decadență, era interzis inocentul detaliu anatomic.

Conform Codului Hays, un guideline aplicat filmelor, redactat în 1934, buricul nu avea ce căuta pe marele ecran. Cu treizeci și ceva de ani înaintea apariției bikini, înotătoarea australiană Annette Kellerman fusese arestată pentru expunere indecentă din cauză că îndrăznise, din motive ce țineau de eficiența motrică, să apară într-un costum de baie ce o acoperea aproape complet, dar era mulat.

De altfel, nici după prezentarea cu surle și trîmbițe a noului bikini în 1946, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Omenirea nu era încă pregătită să îmbrățișeze curajosul trend ce punea în evidență formele feminine, aprinzînd imaginația. Țări precum Spania, Franța, Italia sau Portugalia le-au interzis femeilor să poarte bikini pe plajă, iar în Australia anului 1952, un model a fost invitat să părăsească plaja pe care-și făcuse apariția purtînd faimosul costum de baie.

Cu un an înainte, avusese loc un alt incident. Prima ediție a festivalului Bikini Contest (denumit ulterior Miss World), eveniment menit să promoveze noul trend și să-l aducă în mainstream, a creat o controversă de toată frumusețea. Cîștigătoarea competiției, suedeza Kiki Hakansson, a fost încoronată în timp ce purta, desigur, bikini, gestul ei cutremurînd o lume întreagă. În frunte cu Vaticanul, căci Papa Pius XII a criticat-o aspru pe suedeză și outfitul ei infernal.

De la scandal la Hollywood. Cui îi mai arde, totuși, de predici cînd le are în față pe cele mai frumoase blonde din toate timpurile? În vreme ce Marilyn Monroe a ales să poarte bikini în numeroase ședințe foto, Brigitte Bardot a făcut istorie cînd, la doar 18 ani, a apărut în bikini pe plaja de la Cannes, în timpul Festivalului de Film. Franțuzoaica a promovat scandalosul trend și-n filme precum Manina, le fille sans voiles sau Et Dieu... créa la femme’.

A mai durat, însă, cîțiva ani pînă ce „bomba anatomică“ a explodat cu adevărat. Asta s-a întîmplat la începutul anilor '60, odată cu revoluția sexuală și emanciparea femeii. În același timp, un anumit cîntecel, Itsy Bitsy Teenie Weenie Yellow Polka Dot Bikini, fredonat de Brian Hyland, a creat isterie generală, generînd o creștere spectaculoasă a vînzărilor de costume de baie. Apoi a intrat în scenă Hollywoodul, ducînd trendul pe culmile succesului și schimbînd pentru totdeauna percepția lumii asupra minusculei bucăți de material.

Toată lumea știe secvența iconică din filmul James Bond Dr. No (1962), cu Ursula Andress ieșind din apă într-un costum de baie de neuitat. Considerată cel mai celebru „moment bikini“ din istoria cinematografiei, imaginea a făcut furori. Ursula a devenit peste noapte una dintre cele mai cunoscute actrițe din lume și un adevărat sex-simbol. Ea a dat ora exactă pentru arhetipul „fetei Bond“ sau, cum a spus CNN, ”conceptul de bikini body s-a născut odată cu Andress.“.

Celebrul moment cu Ursula ieșind din apă a fost recreat 40 de ani mai tîrziu de o altă fată Bond, Halle Berry, în filmul Die Another Day, iar costumul de baie original, pe care Andress l-a găsit în 2001 rătăcit prin podul casei, a fost vîndut la licitație contra sumei de 61,500 de dolari. ”Bikini m-a transformat într-un succes“, recunoștea fără ezitare Ursula, care a lucrat cu designerul de costume Tessa Welborn la crearea modelului purtat în filmul Bond, menit a fi sexy, dar și funcțional, potrivit pentru a acomoda și un cuțit. În anul în care Dr. No a apărut pe marile ecrane, revista Playboy a prezentat în premieră pe coperta sa un bikini.

Un bikini preistoric. În 1962, opinia publică era scandalizată de filmul Lolita, secvența cu actrița Sue Lyon în faimosul costum de baie devenind un moment de referință în istoria cinematografiei.

Puține actrițe pot rivaliza cu Raquel Welch (foto), o apariție legendară în One Million Years B.C. (1966). Deși a avut doar cîteva replici în film, imaginea cu ea într-un bikini din păr de căprioară - „primul bikini a omenirii“, cum se arăta în materialele de promo ale peliculei - a făcut cît o mie de cuvinte. Posterul a creat isterie generală, transformînd-o instant în bombă sexy. Un articol The New York Times din 1967 o numea pe Welch „un monument încîntător al eternului feminin.“.

Paradoxal, frumoasa brunetă nu a crezut nici o secundă că un film cu animale preistorice i-ar putea asigura nemurirea. ”M-am plîns celor de la studio. «Vă rog, vă rog, nu mă puneți să joc în filmul cu dinozauri», i-am implorat, iar ei mi-au zis: «Raquel, nu înțelegi, e un clasic, va dăinui pentru totdeauna»“, a povestit regretata actriță într-un interviu Men's Health în 2012.

Au avut dreptate, însă spre deosebire de Ursula Andress, Raquel nu a fost mulțumită pe deplin de statutul de bombă sexy pe care i l-a asigurat apariția în bikini. ”Odată cu lansarea acelui poster, viața mi s-a schimbat complet. Tot ce era real la mine a trecut în umbra sex-simbolului care devenisem în ochii lumii“, avea să povestească zeci de ani mai tîrziu actrița, la vremea aceea mamă singură a doi copii. 

A ajuns și în spațiu. Bikini a ajuns chiar și în spațiu, datorită prințesei Leia din Războiul Stelelor. Imaginea cu actrița Carrie Fisher purtînd un set de bronz după ce a fost capturată de lordul crimei Jabba the Hutt este una de referință în cinematografie, deși momentul a avut parte de doar cîteva minute pe marele ecran. N-a lipsit nici scandalul, mulți condamnînd franciza pentru sexualizarea și obiectificarea prințesei Leia.

„Mi-aduc aminte foarte bine de acel bikini din Episodul VI. Probabil că asta ar purta supermodelele în cel de-al șaptelea inel al Iadului“, și-a descris Fisher costumația sumară din Return of the Jedi (1983) într-un interviu Newsweek. Actrița nu și-a imaginat, la momentul filmărilor, că piesa vestimentară din bronz va rămîne în istorie și nici nu i-a convenit că era „aproape goală“, dar vizionarul regizor George Lucas cu siguranță a anticipat succesul. 

Se poartă chiar și la nuntă. De-a lungul timpului, celebrul bikini a cunoscut diverse variațiuni pe temă, în funcție de spiritul epocii. De exemplu, spre finalul anilor ˈ80, cînd omenirea a conștientizat pericolul cancerului de piele, iar cultura fitness a cîștigat teren, au devenit populare costumele într-o singură piesă. Pamela Anderson poate că nu ar fi ajuns atît de faimoasă fără costumul ei de baie roșu din Baywatch, pe care îl păstrează într-un seif acasă. ”Eu chiar m-am măritat într-un bikini alb. De fapt, m-am măritat de două ori în bikini. Acum mulți ani am făcut un sondaj printre prietenii mei și toată lumea a căzut de acord că un bikini alb cu șnur este cel mai sexy lucru posibil“, a explicat Pamela în Vogue.

Cîndva comparat cu Antihristul, văzut ca suprema vulgaritate și considerat apanajul depravării, rușinos și în mod clar caz de închisoare, bikini a devenit cu timpul un mod prin care femeile au preluat controlul asupra propriului corp. Un etalon al libertății de alegere și un barometru eficient al evoluției societății.