Românizare sforăitoare

Din 1990 începe românizarea în manieră legionară a Moldovei. Gaşca românounionistă, acaparînd Sovietul Suprem, odată cu alegerea lui M.Snegur, în aprilie 1990 a adoptat Legea cu privire la drapelul de stat. În mod forţat s-a impus populaţiei multinaţionale a Moldovei drapelul românesc (al lui I.Antonescu), limba românească, alfabetul românesc, stema românească (a României Mari)... A fost marginalizată limba rusă, lezîndu-se astfel în mod grosolan conştiinţa naţională, demnitatea cetăţenească a întregii populaţii multinaţionale a republicii.

Din aprilie pînă la sfîrşit de iunie 1990 conducerea coruptă de la Chişinău (Sovietul Suprem) a adoptat circa 40 de legi, hotărîri, regulamente privind impunerea forţată a limbii, alfabetului, a simbolurilor româneşti, responsabilitatea şi pedepsirea celor care nu se supuneau. Populaţia raioanelor din stînga Nistrului şi din sudul republicii s-a opus energic şi hotărît împotriva acestei campanii totalitare antistatale antimoldoveneşti.

După o examinare pătrunzătoare a proceselor din toate raioanele şi oraşele republicii, după o analiză la rece, Colegiul Procuraturii Generale a tras concluzia (14.09.1990): «Situaţia social-politică în republică este foarte încordată. Pricinile principale, care au adus populaţia la o aşa stare sînt: hotărîrea FPM (lider M.Druc, prin cumul prim-ministru) privind alipirea Republicii Moldova la România, hotărîrea de a schimba denumirea Statului Moldovenesc în «Republica română», de a-i porecli pe moldoveni «români», forţarea legilor cu privire la limbi...».

Din 27 aprilie pînă în septembrie 1990 a fost înregistrate 104(!) cazuri de împotrivire încercărilor de a înlătura simbolurile de stat ale Moldovei, de respingere deschisă a însemnelor româneşti. În hotărîrea Colegiului Procuraturii Generale se sublinia în mod deosebit: «Astfel de cazuri de respingere a simbolurilor româneşti au avut loc aproape în toate satele şi oraşele republicii, nu numai în cele din stînga Nistrului şi din sudul republicii». Sovietul Suprem al Moldovei acaparat de unionişti a ignorat sfidător concluziile bine documentate şi prevenirile judicioase ale Procuraturii Generale, a dispreţuit batjocorîtor cererile legitime, rugăminţile colective ale obştimii din stînga Nistrului şi din sudul republicii.

La 21.05.1990 «Sesiunea Sovietului deputaţilor din raionul Rîbniţa a hotărît SĂ ROAGE (rom.: să someze, să implore) Sovietul Suprem al Republicii Moldova să accelereze perfectarea simbolului de stat al Republicii, adăugînd în mod obligator elemente, ce l-ar deosebi de drapelul de stat al României... Pînă la aprobarea adevăratelor simboluri moldoveneşti să se abţină de la arborarea, ca steag al RSS Moldova, a tricolorului românesc».

Încă la 2 iunie 1990 Primul congres al deputaţilor din toate oraşele şi raioanele moldoveneşti din stînga Nistrului «a recomandat ca la referendumurile locale să se pună întrebarea despre perspectiva creării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Nistrene ÎN COMPONENŢA RSS MOLDOVENEŞTI» (История Приднестровской Молдавской Республики, 2.2. Тирасполь, 2001. С. 86).

O perspectivă clarvăzătoare, optimistă, reală...

În acele zile Procuratura Generală informa Sovietul Suprem: «Populaţia din raioanele din stînga Nistrului ROAGĂ ca în perioada de tranziţie presa centrală (din Chişinău) să publice informaţii în limba moldovenească cu caractere chirilice... Folosindu-se de faptul că mijloacele de informare în masă propagă hotărîrile organelor centrale, mobilizînd pe această cale numai populaţia «de la Prut pînă la Nistru», cetăţenii din stînga Nistrului au devenit jertfe ale extremiştilor...».

La 21.06.1990 «Sesiunea Sovietului deputaţilor din Bender A RUGAT Sovietul Suprem să oprească (rom.: să sisteze, să suspende) impunerea legilor privind limba românească, alfabetul românesc, simbolurile româneşti şi a legilor privind responsabilitatea pentru neîndeplinirea lor».

În aceeaşi perioadă «Prezidiul Sovietului deputaţilor din Tiraspol a declarat că este gata să colaboreze cu Sovietul Suprem din Chişinău pe bază de hotărîri reciproc acceptabile şi a respectului reciproc în scopul rezolvării în comun a sarcinilor social-economice».

Dar, ameţiţi de românismul năvalnic, unioniştii din Sovietul Suprem au ignorat sfidător informaţiile alarmante, avertizările motivate ale Procuraturii Generale, adresările şi rugăminţile organelor colective, reprezentante ale populaţiei din stînga Nistrului şi din sudul ţării, împingînd cu înfumurare criminală raioanele est-nistrene din hotarele republicii.

«Пустили козлов в огород»

În urma hotărîrilor Sovietelor de deputaţi din Tiraspol (30.04.1990), din Bender (3.05.1990), a sovietelor orăşenesc şi raional Rîbniţa (8.05.1990) de a nu recunoaşte şi a nu folosi tricolorul românesc, Sovietul Suprem al RSSM «a declarat nule» aceste decizii. A fost creată o comisie, din care făceau parte M.Ghimpu, Al.Arseni, T.Panţîru – пустили козлов в огород! – cum ar zice ruşii, şi alţi rîmători ai statalităţii moldoveneşti, «care urma să studieze situaţia creată, să prezinte pînă la 21.05.1990 un proiect de lege, ce ar fi prevăzut un mecanism juridic de respectare strictă a Constituţiei (care statua «limba moldovenească limbă de stat, bicolorul RSSM!» – V.S.) şi a altor acte ligislative...» privind drapelul românesc (al lui Ion Antonescu).

Punctul 3 al acestei Hotărîri obliga «Ministerul de interne, Securitatea, Procuratura Generală să ia măsurile necesare, să cerceteze minuţios cazurile de ignorare a legii (privind drapelul românesc!) şi să aplice faţă de persoanele vinovate măsurile prevăzute de legislaţia penală şi administrativă în vigoare».

Comisia lui M.Ghimpu, Al.Arseni, T.Panţîru a muncit româneşte-jandarmereşte: au fost completate, modificate, redactate în plan restricţional, penal mai multe articole din Codul cu privire la contravenţiile administrative, Codul de procedură civilă, Codul penal; s-a redactat «art. 67. Chemări la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a ocîrmuirii de stat...». Astfel, Sovietul Suprem al Republicii Moldoveneşti, la iniţiativa comisiei românounioniste a lui M.Ghimpu, Al.Arseni, T.Panţîru, de acum la a 35-a zi după impunerea steagului românesc (al lui Ion Antonescu) înăsprea drastic măsurile de pedepsire a cetăţenilor moldoveni, care refuzau simbolurile româneşti revanşarde. Prin aceste acte nesăbuite Sovietul Suprem al RSSM «declara război penal şi administrativ» tuturor colectivelor şi cetăţenilor, care respingeau impunerea unui steag străin, revanşard, ce urmărea motivarea lichidării Statul Moldovenesc!

Este de-a dreptul insultătoare, revanşardă încercarea de a impune Moldovei drapelul românesc, îngăimat prin anii 30 (sec. XX): un cioroi/corb ghiftuit cu «bucăţi de teritorii, din care a fost făcută România» după 1920.

Este de-a dreptul neghioabă încercarea de a înlătura steagul istoric al Moldovei cu elementul său definitoriu: capul de bour, cunoscut din veacul XVI, cu un cioroi cu contururi de teritorii străine în burtă.

(va urma)

Vasile STATI, candidat în ştiinţe filologice, doctor în ştiinţe istorice, profesor la catedra de filologie moldovenească a Universităţii de Stat Nistrene