Găgăuzia, Bălți și Orhei sunt pro Rusia și fără să aibă beneficii similare cu ale transnistrenilor

Autor: Mihai CONȚIU

Nici pe departe nu vreau să contrazic unele afirmații făcute de către de fostul vicepremier pentru Reintegrare, Alexandru Flenchea, în cadrul unei emisiuni de televiziune, în legătură cu pro-rusismul regiunii transnistrene separatiste, ci doar să iau în discuție omisiunile domniei sale și unele corelații mai largi. Astfel, Alexandru Flenchea a declarat:

”Regimul Sheriff nu este controlat de Moscova. Ceea ce face ca regimul transnistrean să fie pro-rus este faptul că ei pot să facă bani atît timp cît există Transnistria în formula actuală de entitate separatistă nerecunoscută, pentru că este sprijinită de Rusia politic, diplomatic, militar, economic, prin donații de gaz. Și de asta, pentru că Moscova face așa ca această stare de fapt să fie perpetuată, regimul este pro-rus. Cît timp mențin status quo, nu fac nimic pentru a rezolva conflictul, această stare de lucruri aranjează Moscova, respectiv este o coabitare bazată pe interese comune, nu valori sau ideologii, dar interese comune aici și acum. Dar aceste lucruri s-ar putea schimba. În momentul în care Moscova nu va putea să mențină acest status quo, Sherifful nu va mai fi pro-rus, va trebui să găsească altă alianță, la Est sau la Vest”.

Față de cele afirmate de către dl Flenchea, am rezerve față de convingerile sale că ”regimul Sheriff nu este controlat de Moscova” și că ”Sherifful nu va mai fi pro-rus după…”

Cu ajutorul companiei amintite, regimul de la Tiraspol a izbutit și reușește să țină populația majoritară a regiunii separatiste într-o atmosferă, o mentalitate de tip sovietic la nivelul rușilor abrutizați și credincioși pînă la fanatism lui Vladimir Putin. Cum să nu fie controlat acest regim de către Moscova atîta timp cît armata rusă de ocupație din regiunea transnistreană nu răspunde la ordinele regimului de la Tiraspol, ci la cele ale Kremlinului? Regimul de la Tiraspol este lăsat să-și facă de cap doar în limitele permisive acordate de către Kremlin, iar asta în schimbul subordonării politico-mafiote recompensate cu gaz etc.

Dacă Ucraina cîștigă războiul, Transnistria este ”ștrangulată” și nevoită să se supună administrativ Chișinăului, în urma unor complexe strategii care includ anihilarea trupelor și armamentului rusești de acolo, dar va rămâne pro-rusească majoritar.

Presupunînd că Ucraina va reuși să oblige trupele ruse să se retragă din teritoriile ei, pentru transnistreni Rusia va rămâne tot o forță, un ideal călăuzitor și un protector la care vor rîvni. Chiar ieșită de sub controlul Moscovei, Transnistria va rămîne multă vreme o enclavă pro-rusească, așa cum sunt Găgăuzia, Bălți sau Orhei. Acest pro-rusism viitor, care va fi sub umbrelă politică autohtonă, o să fie justificat tocmai în ”virtuți democratice europene”.

Fără regiunea transnistreană, începînd cu 1991, Republica Moldova, deși a fost guvernată de politicieni dependenți de Kremlin, simpatizanți ori temători față de ruși, a avut o deschidere liberă spre democrațiile occidentale; moldovenii au avut șansa nu doar să cunoască direct aceste virtuți democratice, dar Țara, în sine, a fost beneficiara unor uriașe fonduri occidentale nerambursabile, din partea UE, SUA și a nenumăratelor State europene, în particular; orașe și sate din multe raioane au fost beneficiare directe ale unor fonduri occidentale de dezvoltare locală și multe, multe ajutoare. Propaganda rusă agresivă și politicienii locali, însă, nu i-au informat pe moldoveni despre aceste beneficii, i-au ținut în umbră, să fie dependenți strict de ei, ca și cum doar ei sunt binefăcătorii lor exclusivi.

Cu toate acestea, regiuni beneficiare de fonduri, ajutoare însemnate venite din Occident au rămas pro-rusești pînă astăzi, așa cum este Găgăuzia, Orhei, Bălți ori chiar Taraclia, deși nu au avut beneficii rusești similare cu cele ale transnistrenilor.

Cum poate fi explicată această nerecunoștință nesimțită? Răspunsul, așa cum sugeram și mai devreme, îl găsim în liderii politici care i-au manipulat permanent pe locuitorii acestor zone. Vorbim despre liderii politici care a fost plătiți efectiv de către ruși ca să-i transforme pe moldovenii despre care vorbim în adepți ai Rusiei. Ei, moldovenii simpli, ce au cîștigat din asta? Cîțiva bani pentru a ieși la proteste favorabile Rusiei, ceva mărunțiș și cîteva pungi cu alimente în campaniile electorale și multă propagandă de spălare a creierilor, iar asta spre a-i face să creadă că opțiunile lor pro-rusești ”sunt ale lor”, nu ale celor care-și bat joc de existența lor și a viitorului copiilor lor, a Țării, în final.

În concluzie, Transnistria, chiar revenită sub controlul extrem de costisitor al Chișinăului, o să rămînă pro-rusească pentru multe decenii înainte, iar asta deoarece, așa cum ați subînțeles, nerecunoștința față de binele care li se face și incultura rusească sunt bine fixate în subconștientul multor moldoveni!