Despre jocurile Puterii, Leancă, prezidenţiabil, nu inculpat penal…

Autor: Mihai CONŢIU

Este prematur, inutil şi plictisitor să trecem în revistă numele celor care şi-au anunţat candidatura la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Rămîne de văzut cîţi vor reuşi, în final, să colecteze numărul necesar de semnături de susţinere, iar mai apoi vom vedea. La modul în care se desfăşoară lucrurile, observăm că guvernanţii reuşesc de minune să-şi promoveze pioni-candidaţi diversionişti. Rolul lor este acela de a combate sau a anihila o realitate greu contestabilă – şanse reale de accedere în turul doi al alegerilor prezidenţiale, aşa cum afirmam într-un editorial anterior, au, în ordine descrescătoare, Igor Dodon şi Andrei Năstase.

Guvernanţii nu vor să permită ca să se ajungă democratic, real şi legal la o astfel de situaţie întrucît sînt conştienţi ca doar aşa am asista la o adevărată revoluţie împotriva unui sistem corupt. Alternativa reală la actuala guvernare ilegală sînt Dodon, Năstase, o Maia Sandu mai conştientă de rolul ei de debutantă şi chiar tumultosul Renato Usatîi. Acceptarea acestor alternative, care sînt dictate chiar de voinţa populară, permite, pe mai departe, apariţia de noi şi noi alte alternative pentru chiar ei. Păi cum să vorbim de evoluţie politică democratică altfel?

Guvernanţilor le este dificil să lupte, indiferent de mijloace, cu popularitatea reală a lui Dodon, motiv pentru care şi-au îndreptat toată artileria grea şi murdară împotriva lui Andrei Năstase. Fac acest lucru întrucît vor cu orice preţ să-şi „remorcheze” propriul candidat în turul doi în confruntarea cu Dodon. O dată reuşit acest plan, măsluirea alegerilor în favoarea candidatului Puterii va ţine doar de… tehnică, la fel ca şi la ultimele două alegeri locale cînd Chirtoacă l-a furat pe acelaşi Dodon.

Puterea vrea cu orice preţ ca să cîştige alegerile pentru unul dintre candidaţii de paie propuşi deoarece numai astfel îşi imaginează că-şi poate legitima… guvernarea ilegitimă. Unde, în ce ţară democratică s-a mai pomenit ca un partid modest şi nereprezentativ, aşa cum este PDM, să guverneze ţara prin corupere politică? Acum Puterea din RM guvernează ca urmare a unei lovituri de stat aplicată de PDM şi de care moldovenii încă nu au habar.

Slujind intereselor Puterii mafiote, pentru alegerile prezidenţiale, au fost aruncate în competiţia electorală cele mai slugarnice figuri – Marian Lupu, din partea PDM, deci a Puterii, aşa-zisul unionist Mihai Ghimpu, din partea PL, deci a Puterii, Iurie Leancă, din partea PPE, deci a Puterii, Roman Mihăieş, independent faţă de Opoziţie şi dependent de Putere, şi tot aşa.

Repartizarea acestor candidaţi, indiferent de cît de absurdă este poziţionarea lor, a fost bine chibzuită. Este deja prestabilit că votarea preşedintelui trebuie exercitată de pe poziţii opţionale geopolitice. Fluturarea lozincii „pericolul rusesc”, indiferent de ridicolul şi falsitatea ei, va fi extrem de mediatizată în turul doi. Invocarea în exces al acestui „pericol” nu mai este crezută nici de cei pe care guvernanţii şi i-au ales drept „ţintă receptoare externă”, poate doar cu excepţia unor grupări româneşti care susţin actuala Putere.

Înainte de a aborda şi alte ciudăţenii care se vor ivi în această Toamnă a nebunilor, disperaţilor şi penalilor, vom puncta doar cîteva însemne ale candidaţilor pomeniţi mai sus. Marian Lupu reprezintă deci PDM. Logic, el nu are nici o şansă, indiferent de cîte raioane sau primării au fost luate în stăpînire de PDM prin şantaj sau cumpărare. Individul acesta, Lupu, nu a făcut absolut nimic bun pentru această ţară de cînd este politician. El doar a ascultat ce i s-a spus că e mai bine să facă, inclusiv cînd a fost preşedinte de Parlament şi preşedinte interimar de ţară. A trecut de la un stăpîn politic la altul, timp în care a învăţat că slugărnicia trebuie să fie mascată cu aere de măreţie şi discursuri pompoase, sterile în care doar el se ascultă. A ajuns în situaţia golănaşului sovietic de cartier din clipa în care tocmai el a început să vorbească despre integrarea europeană. Normal că nu crede în aşa ceva, dar crede că moda asta dă bine la un anume segment electoral, mai ales dacă, şmechereşte, va îngemăna simetric falsul şi imposibilul proces de integrare europeană cu beneficiile reconsiderările politice şi revenirii pe pieţele economice estice. Un candidat fals!

Ghimpu, fireşte, nu are nici o şansă, dar rolul lui este să se lupte exclusiv cu Dodon. Amintiţi-vă de rolul lui de ţaţă bîrfitoare în scenariul distrugerii lui Filat, antrenat de partenerii lui politici în timp ce furau miliardul! Misiunea lui, aşa cum v-am mai spus, va fi paradoxul prin care, în turul doi, îşi va îndemna cei 1-2% liberali de-ai lui ca să voteze împotriva „pericolului rusesc”, adică în favoarea candidatului Puterii.

Roman Mihăeş, chipurile independent, este cunoscut ca o „trompetă analitico-politică” a actualei guvernări. A fost aruncat în grămada de pretendenţi la fotoliul prezidenţial doar pentru că este jurist cu studii în România, la Iaşi, ca să fie un fel de contracandidat pe măsură pentru Andrei Năstase, care are studii de Drept tot în România şi tot la Iaşi. De aici încolo, vă imaginaţi ce o să urmeze! La rîndu-i, Leancă este un candidat cu bătaie lungă, unul care a fost învăţată să fie răbdător, ipocrit şi fals reverenţios de către structurile sovietice care l-au făcut diplomat de carieră şi l-au trimis la Bucureşti încă de prin 1988.

Am totuşi o vagă bănuială/întrebare: oare cîţi din cei care au semnat pentru susţinerea candidaturii la Preşedinţie a lui Lupu pot fi găsiţi ca semnatari şi în susţinerea lui Leancă, Mihăieş, Ghimpu…?

Cîrtiţa sovietică şi penală Leancă, susţinut de nemţi?

Nu mai este un secret pentru nimeni şi nici nu vom mai repeta adevărul că locul lui Leancă este în puşcărie, nu în cursa electorală. Se ştie prea bine rolul lui decisiv în concesionarea abuzivă a Aeroportului, furtul miliardului. Leancă, era prim-ministru în perioada cînd Guvernul a garantat creditarea de către Banca Naţională a Moldovei cu peste 9 miliarde de lei moldoveneşti a celor trei bănci jefuite. Aşadar, se ştie de ce este şantajabil pentru actuala Putere şi face absolut orice jocuri care i se ordonă doar spre a nu fi băgat la puşcărie.

Ei bine, tocmai un astfel de om are tupeul şi neobrăzarea ca pozeze în cel mai onest politician, într-un luptător pentru binele RM. Pe 9 Septembrie, Leancă şi-a depus la CEC semnăturile de susţinere a candidaturii, prilej cu care a declarat: „Voi lupta pentru o Moldovă prosperă, o Moldovă respectată de toţi partenerii internaţionali. Aceasta este ţara pe care moldovenii o merită, dar pe care politicienii nu au fost capabili pînă acum să o ofere. (…) În curînd, voi prezenta proiectul meu politic, viziunea mea despre cum trebuie să arate Moldova bunăstării.”

Observaţi demagogia revoltătoare din spusele acestui candidat de paie? Păi de ce abia acum vrea să lupte pentru ca Moldova să fie respectată de toţi partenerii internaţionali? De ce nu i-a reuşit lui personal acest lucru cînd asta era misiunea lui ca ministru de Externe? Dar ce prestigiu i-a dat Moldovei cînd a fost premier? Hoţiile amintite mai sus!

Actualii guvernaţi cred că vor putea să-şi păstreze Puterea prin înşelarea UE sau chiar a americanilor cu faptul că Leancă ar fi proeuropean, prooccidental. Le convine de minune dacă reuşesc chiar şi propulsarea lui prin fraudă în fotoliul prezidenţial. Îşi imaginează că astfel Occidentul va închide ochii la o hoţie de proporţii prin care, chipurile, ar fi îndepărtat „pericolul rusesc” Dodon. Chiar şi într-un astfel de scenariu abuziv tot Maidan vor scrie în Chişinău mulţimile de moldoveni ajunşi la capătul răbdării!

În cazul lui Leancă, se face mare caz de faptul că ar fi susţinut de Germania, fapt care stîrneşte nedumeriri. De cînd nemţii pot susţine un fost diplomat sovietic cu pregătiri speciale, după cu sugera clar ex-preşedintele român Traian Băsescu, dar mai ales un fost premier implicat în infracţiunile penale amintite mai sus, care, în fond, reprezintă subminarea economiei naţionale?

Este normal că, fiind fost ministru de Externe, Leancă şi-a legat o serie de relaţii, dar asta nu înseamnă că sînt neapărat şi de prietenie pe termen lung. Ştim prea bine cum le place să se laude unii politicieni moldoveni, la fel cum ştim cît de mult îşi pot exagera relaţiile de „prietenie externă” dacă sînt obligaţi să fie pe placul stăpînilor lor interni. Orice politician sau lider de partid este liber să viziteze Bruxellesul şi alte capitale europene, să se întîlnească programat sau întîmplător cu omologi de-au lor din UE, să se salute doar sau să se fotografieze cu ei, dar asta nu înseamnă că acei europeni ar avea voinţă sau putere să-i facă sau să-i ajute să ajungă ceea ce nu sînt capabili – politicieni patrioţi şi responsabili ai RM! În toţi aceşti ani, europenii au văzut în ce hal de incultură politică se află „guvernanţii moldoveni proeuropeni”. O probă majoră a inculturii politice şi incapacităţilor acestora a oferit-o Guvernul Leancă, care a semnat Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu UE fără să le studieze în amănunţime şi, mai cu seamă, fără să le negocieze.

În contextul relaţiilor europene, guvernarea şi l-a ales candidat manipulabil la Preşedinţie pe Leancă, chiar dacă, formal, este înaintat de PPE. 12 Septembrie, Leancă a acordat un interviu la Radio Noroc în care, citiţi cu atenţie!, a spus:

„În primul rînd,- Moldova are nevoie de soluţii. De aceea, planific să merg mîine 13 Septembrie; nota aut.) la Berlin şi săptămîna viitoare la Bruxelles în scopul de a reuşi aducerea unei misiuni pe justiţie nu pe 1-2 luni, ci pe 2-3 ani. Adică anticorupţie reală, nu vorbe. Actualmente ne lipseşte o idee, o viziune naţională. Această viziune, pe care o voi prezenta în curînd, trebuie să ducă Moldova la prosperitate, să aducă un trai mai bun pentru cetăţean. Daca pornim de la competentele preşedintelui, am experienţa diplomatică necesară - ştiu care sînt problemele cetăţenilor. Moldova are nevoie de un preşedinte care să ştie din prima zi ce să facă.”

Observaţi, aşadar, cum încearcă, în slujba Puterii, să-şi îmbrobodească electoratul modest! Şi el aduce în RM misiuni de justiţie din Europa, la fel cum aducea şi Ghimpu procuror european, iar asta pînă cînd stăpînul lui i-a închis gura. După 6 ani în care s-a aflat în căruţa Puterii, Leancă spune că Moldovei îi lipseşte o viziune naţională, o viziune la care abia acum lucrează. Păi cum se face că nu a elaborat o astfel de viziune atunci cînd era ministru de Externe sau cînd a fost premier? A avut el viziuni, numai că erau un fel de vedenii bancare în care lucra pentru „un trai mai bun pentru cetăţean” împreună cu Ilan Shor, Dorin Drăguţanu, Valeriu Lazăr…, dar ne oprim aici pentru că vom avea vreme să revenim!