În Toamna anului 1926, la New York, un bărbat elegant, cu haină impecabilă, pantaloni la dungă și joben, a intrat în impunătorul Hotel Ambasador. Mergea cu pas sigur, cu o siguranță aproape regală. S-a oprit în fața recepției și, fără ezitare, a cerut să fie condus la apartamentele Majestății Sale Regina Maria a României și ale Principesei Ileana.

Numele lui era Stanley (Sterling) Clifford Weyman, iar lumea îl cunoștea drept cel mai îndrăzneț impostor al Americii.

În hotelul unde fusese cazată delegația regală română, coridorul era plin de detectivi americani și agenți ai Siguranței Române. Cu toate acestea, Weyman a trecut nestingherit printre ei, purtînd în priviri aerul autorității.

La ușa apartamentului regal, un agent român i-a ieșit în cale.

– Permiteți-mi, domnule, i-a spus impostorul cu o voce atît de sigură, încît omul, temîndu-se să nu jignească o personalitate, s-a dat la o parte.

Regina Maria, aflată în salonul său, l-a primit cu politețea ei desăvîrșită.

– Majestatea Voastră îmi dă voie să intru?, a întrebat el, depunîndu-și pălăria și mănușile.
– Desigur, a răspuns suverana, convinsă că are în față un oficial american.

Timp de 15 minute, Weyman a discutat cu Regina despre America, climă, prohibiție și cultură, purtîndu-se cu grația unui diplomat. Apoi s-a înclinat, i-a sărutat mîna și i-a spus cu solemnitate:

- Dacă Majestatea Voastră are nevoie de cel mai mic serviciu, n-aveți decît să întrebați de Weyman. Toată lumea mă cunoaște”.

După ce a ieșit, a mers direct la redacția unui ziar newyorkez și a vîndut ceea ce a prezentat drept „un interviu exclusiv cu Regina României”.

Născut în 1890, la Brooklyn, Sterling Weyman fusese un tînăr inteligent, dar fără mijloace. Visează să devină medic, însă taxele universitare îi sunt inaccesibile. În schimb, își croiește o altă carieră, cea de impostor profesionist.

La 21 de ani, își cumpără un costum elegant și se prezintă drept „consul al Statelor Unite în Maroc”. Cînd este prins, petrece cîteva zile în arest. Apoi devine „atașat militar sîrb”, apare la recepții oficiale și frecventează ambasadori.

Cea mai mare ispravă a sa are loc în 1921, cînd reușește să se infiltreze în suita principesei Fatima din Kabul, aflată în vizită la New York.

Mai tîrziu, la funeraliile actorului Rudolph Valentino, se dă drept medic și o însoțește pe Pola Negri, „îngrijindu-le” pe admiratoarele leșinate de durere.

Deși a fost arestat de mai multe ori, Weyman nu a fost un escroc clasic. Nu fura bani și nu înșela pentru cîștig material. Căuta doar admirația lumii și adrenalina momentului.
Într-un interviu, a declarat: „Viața unui om simplu este plictisitoare. Eu am trăit mai multe vieți și nu m-am plictisit niciodată”.

Destinul lui s-a încheiat tragic. În 1960, lucrînd ca portar de noapte la un hotel din New York, a încercat să oprească un jaf armat. A fost împușcat mortal. Detectivul care a anchetat cazul a spus: „Îi cunoșteam trecutul. A făcut multe nebunii, dar gestul lui final a fost curajos”.

Epilog. Pentru o clipă, în Toamna anului 1926, Regina Maria a României a fost „păcălită” de un om care nu voia bani, ci gloria unei întîlniri imposibile, iar Sterling Weyman a rămas în istorie ca impostorul elegant – un aventurier care a învins, fie și pentru un sfert de oră, barierele dintre vis și realitate.