CRIZA MONDIALĂ POATE FI OPRITĂ

Aşa crede Paul Krugman, unul dintre cei mai mari economişti americani, laureat al premiului Nobel în economie. La început acestui an, el a terminat de scris cartea „End this depression Now!”, în care vine cu propria soluţie privind depăşirea actualei crize financiare mondiale care nu se mai termină. Spre deosebire de Fondul Monetar Internaţional şi alte structuri internaţionale, care insistă pentru măsuri de austeritate, acesta consideră că, pentru a depăşi declinul economic, este nevoie de a cheltui mai mult. Pentru a demonstra cum statul poate influenţa economia în condiţii de criză prin metoda cea mai simplă, tipărirea banilor, el invocă istoria „cooperativei de bone”.

Mai pe scurt, 150 de familii tinere cu copii se asociază într-o „cooperativă de bone”, care le-ar permite să-şi croiască mai mult timp liber serile. Afacerea lor funcţionează în felul următor: în caz că o familie îşi propune să meargă la cinema, la vreun concert sau la alt eveniment ca să se relaxeze, atunci îşi lasă copii în seama celorlalte 149 de cupluri care rămîn acasă. Dar ca nu cumva să se ajungă la situaţia în care unele şi aceleaşi familii stau serile acasă, iar altele doar se distrează, cooperativa şi-a creat propria valută, un de fel de cupoane, drept mijloc de plată pentru serviciile de supraveghere a copiilor, din calculul un cupon pentru jumătate de oră de muncă în calitate de bonă.

Fiecare cuplu a primit cîte 20 de cupoane, dar care în cazul ieşirii din cooperativă trebuiau returnate. Deşi totul arăta perfect, degrabă afacerea s-a împotmolit. Familiile tinere au început să se relaxeze din ce în ce tot mai puţin. Vorba e că cuplurile nu s-au grăbit să se folosească de cupoane, lăsîndu-le pentru altă dată. Drept urmare, pe „piaţă” s-a format un deficit de cupoane, deoarece toate cele 150 de familii s-au dedat la economisirea acestei monede extravagante, îşi măreau rezervele „valutare” fără a cheltui ceva. Deficitul a fost rezolvat foarte simplu. S-a tipărit un lot nou de cupoane, care a fost distribuit membrilor cooperativei. În felul acesta, s-a reuşit restabilirea echilibrului dintre cerere şi ofertă.

Tocmai această soluţie Paul Krugman ţine să fie aplicată şi la nivelul politicilor economice de către guverne în timpul crizelor. Dar, în acelaşi timp, el evidenţiază că Europa la momentul de faţă se află într-o situaţie mult mai complicată decît SUA, pentru că în unele state, precum Cipru, nu se poate conta doar pe punerea în funcţiune a tiparniţei.

Totodată, economistul americanrecunoaşte că deşi trezoreria SUA a investit trilioane de dolari în economie, iar ratele de creditare au fost micşorate pînă la minimul posibil, impactul acestor măsuri în ce priveşte depăşirea crizei a fost limitat. De vină ar fi greşelile comise de administraţia lui Obama, care a cheltuit, totuşi, în viziunea lui, prea puţin pentru a scoate economia din recesiune.

Ideea principală pe care o promovează cu insistenţă Paul Krugman este că statul trebuie să se implice în economia de piaţă pentru a crea cerere pentru mărfuri, servicii, iar sporirea cheltuielilor este privită de el ca o condiţie a prosperării oamenilor. În acelaşi timp, el se dovedeşte un mare inamic al bancherilor bogaţi, critică averile lor nenumărate. Anume pe aceştia îi crede vinovaţi de problemele din economia americană şi cea mondială. Oamenii bogaţi, spune laureatul premiului Nobel, prin averile lor influenţează sfera politicului şi, în felul acesta, se fac mai bogaţi.

Vlad LOGHIN