Copleşiţi de setea răzbunării, au uitat de soarta ţării

Votarea demiterii Guvernului RM a coincis, practic, cu o conferinţă de presă cu participarea reprezentanţilor Uniunii Europene, a unei structuri a Băncii Mondiale şi a unei instituţii globale care se ocupă cu promovarea investiţiilor în lume, cu prilejul forumului investiţional internaţional organizat în capitala ţării noastre. Aşa că jurnaliştii noştri i-au năpădit pe oaspeţi mai mult cu întrebări ce ţin atitudinea acestora faţă de evenimentele ce se petrec în ţară, de modul cum vor reacţiona partenerii noştri externi la schimbarea Guvernului, dacă nu cumva aceştia ne vor întoarce spatele.

Oaspeţii s-au dovedit surprinzător de plăcuţi, amabili în răspunsurile lor. Ei au ţinut să ne liniştească, să ne încurajeze. Reprezentantul UE ne-a asigurat că negocierile privind cele trei  acorduri cu Republica Moldova vor continua chiar săptămîna viitoare. Directorul Corporaţiei Financiare Internaţionale, subdiviziune a Băncii Mondiale,  s-a arătat încrezut că orice guvern ar veni va termina ceea ce a pornit echipa anterioară. Iar directorul  Asociaţiei Mondiale a Agenţiilor de Promovare a Investiţiilor, de altminteri un italian,   a spus că nu a văzut nimic deosebit în schimbarea guvernului de la Chişinău. După el, acest eveniment ar trebui privit ca un simplu exerciţiu al democraţiei. Principalul e să fie paşnic şi legal.

Desigur, în înţelesul lor a occidentalilor, care trăiesc în state de drept, cu economii de piaţă funcţionabile, nu contează ce guvern e la putere. Bunăoară, în Italia, guvernele se pot schimba de cîteva ori pe an şi n-ai cum memoriza numele premierilor. Or, acolo respectarea legii este asigurată, iar abaterile de la ea se pedepsesc indiferent de statutul, poziţia în societate a persoanei vinovate. Statul de drept funcţionează perfect ca o garnitură modernă de tren ce se deplasează pe şine de fier cu terasamentul consolidat, sigur. Pe cînd la noi totul este în  nesiguranţă, în schimbare.  Statul de drept este şubred, ca un terasament nefinalizat şi în orice clipă poate provoca derapaje, iar economia ţării, ca şi trenul Chişinău-Ocniţa, ambalat după design modern, european se strică la tot pasul şi este tras de o locomotivă, construită pe timpurile sovietice.  

De aceea, oricît de galanţi, concesivi ar încerca  să fie aceşti mesageri ai optimismului de la Apus, noi înţelegem că, deocamdată, schimbarea puterii în ţara noastră, este, vorba mai veche, bucuria nebunilor. Te scoate din albia vieţii cotidiene, te agită, îţi provoacă friguri pentru ziua de mîine. De fapt, de acest complex al stresului încep să fie contaminaţi nu doar băştinaşii, ci şi unii străini, care stau de mai multă vreme în ţara noastră. Ca de exemplu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional (FMI).

Să ne aducem aminte că înainte de a cădea guvernarea comunistă, misiunea FMI a întrerupt orice discuţii cu Executivul de la Chişinău. Anul acesta, cînd a început să se vorbească tot mai insistent despre o posibilă demisie a Guvernului Filat2, misiunea Fondului de la Chişinău a anunţat că amînă finalizarea negocierilor în cadrul programului de asistenţă financiară  pentru sfîrşitul anului curent. Această decizie a conducerii FMI trebuie luată ca efectul exploziei unei bombe ce conţine multe tone de trinitrotroluen. Pentru că RM nu va primi la timpul prevăzut ultima tranşă de asistenţă financiară, evaluată la aproape 1 miliard de lei, din creditul promis de Fondul Monetar Internaţional, parte din care ar trebui să fie vărsată în bugetul de stat pentru plata pensiilor majorate ca urmare a indexării lor de la 1 aprilie, curent, pentru investirea a 200 milioane de lei întru salvarea Băncii de Economii, sumă ce nu a fost prevăzută la adoptarea Bugetului de stat pentru 2013, precum şi pentru alte necesităţi.

Însă, impactul negativ al deciziei FMI de a amîna negocierile cu RM către toamnă  nu se măsoară doar în miliardul de lei ratat, deocamdată, din cauza demiterii Guvernului. Fiindcă, statele lumii ajung să semneze acorduri cu această instituţie financiară internaţională nu doar de dragul banilor ce le lipsesc, ci mai degrabă pentru a arăta gradul suficient de credibilitate, stabilitate în faţa întregii lumi. Or, acordul cu FMI reprezintă certificatul de solvabilitate al unei ţări. Aşa că odată cu suspendarea negocierilor de finalizare a programuluicu Fondul Monetar Internaţional, certificatul de credibilitate al RM s-ar putea „boţi” de-a binelea, încît de mult timp şi resurse  va fi nevoie pentru al îndrepta, netezi.

Fireşte, partenerii noştri externi ne mîngie pe cap, ne promit susţinere în continuare. Însă de la aceasta nu ni se face mai uşor, doar noi ştim ce procese dureroase traversează economia ţării. Astfel încît a spune că demiterea Guvernului nu a fost oportună, nelalocul ei, e ca şi cum ai tăgădui o infracţiune, în calitate de martor. Mai degrabă se poate vorbi de o diversiune împotriva propriei ţări. Cele mai importante ramuri ale economii sînt în impas. Agricultura suferă din cauza secetei de anul trecut. Industria se află în declin, deoarece scad exporturile către ţările Uniunii Europene. Construcţiile, transporturile sînt afectate. Ca niciodată ţara are acum nevoie de un Guvern, care, asemenea unei echipe de la serviciul de urgenţă, să îndepărteze obstacolele ce s-au lăsat peste economie, să cureţe movilele de moloz ce stau în calea creşterii economice.

Dar să admitem că echipa Filat 2 a fost una ineficientă şi se crease premise obiective pentru schimbarea ei. Dacă-i aşa, atunci avem la momentul de faţă una mai bună, gata înjghebată, oricînd să fie pusă la treabă? Ba bine că nu! Nu-i vedeţi că nişte oameni neînsemnaţi „negociază” Guvern pentru popor?  Cei care au dat jos guvernul nu vor apuca nici pînă în vară să se înţeleagă asupra unei echipe guvernamentale eficiente, după care vin concediile… Dar Guvernul  nu ţi-e preşedinte, fără de care se poate trăi ani întregi în interimate. Ţara intră în paralizie!

Şi de la ce a pornit diversiunea care a încătuşat ţara? De la ambiţia de răzbunare a Partidului Democrat, care are doar 15 mandate, dar îşi permite să clatine casa de dragul răzbunării pe un lider ca Filat. Nici Filat, desigur, nu este ideal. Dar la cîtă recunoaştere internaţională are el, Lupu şi Plahotniuc parcă nici n-ar exista în politică… 

Vlad LOGHIN