Dacă nu armele atomice, atunci poluarea ne va transforma în monștri

Autor: Mihai CONȚIU

Poluarea atmosferică nu este o amenințare înfiorătoare doar pentru Republica Moldova, ci planează asupra tuturor Țărilor întregii planete. Estomparea sau nivelul de diminuare a poluării diferă de la o civilizație la alta, de la o Țară la alta. Lupta împotriva poluării atmosferice cuprinde mai mulți factori de implicație, fiind suficient să reținem nivelul politic decizional, cel administrativ local și, foarte important, conștiința civică a fiecăruia dintre noi. Orașe sunt cele mai mari medii furnizoare de poluanți, iar aici mă refer strict la oameni, mașini și întreprinderi industriale. Cred că pericolul teribil al poluării nu este perceput decît de către cei dezinformați ori obișnuiți deja cu ea și pe care, din ignoranță, n-o simt ca un pericol.

Chișinăul, spre exemplu, este un oraș extrem de periculos sub aspectul gradului de poluare. Citesc că senzorii instalați de A.O. „Renașterea Rurală” și Agenția de Mediu  arată că cele mai afectate de poluare sunt zonele rezidențiale și industriale, în special Sectorul Buiucani și strada Uzinelor. Principalele surse de poluare sunt arderea lemnelor și/sau a altor deșeuri (plastic, țesături, laminat etc.) în sobe, traficul auto și emisiile industriilor locale, care cresc nivelul particulelor fine și al gazelor toxice. Sectorul Centru, în special pe strada Fîntînilor şi zona Gării, a înregistrat cele mai mari depășiri, iar sectoarele Botanica (pe strada Uzinelor, Vladimirescu) şi Rîşcani au fost, de asemenea, identificate ca zone critice. Autoritățile spun că traficul intens şi emisiile industriale sunt printre principalele surse ale poluării. Specialiștii de la Agenția de Mediu spun că traficul rutier este responsabil pentru aproximativ 80‑85 % din emisiile nocive în capitală, urmat de activitățile industriale şi șantierele de construcţie. În plus, în sezonul rece, cînd încălzirea devine intensă, situația se agravează prin arderea de combustibili ”mai puţin curaţi”.

Referitor la traficul auto, observați cît de abuziv este, cît de aglomerate sunt străzile orașelor cu mașini (majoritatea dintre ele fiind generatoare de poluanți), ai căror conducători se urcă la volan de cele mai multe ori din trufia de a-și etala public mașina și calitatea lor de proprietari auto, nu din necesități stricte, urgente. Unii merg la serviciu cu mașina chiar dacă acesta e situat la 500 de metri sau un kilometru de casă. Nici o autoritate nu s-a gîndit să conceapă o serie întreagă de restricții.

Pe de altă parte, Chișinăul este sufocant de aglomerat și de șantiere interminabile de construcții, multe dintre ele fiind în fază nefinisată cu anii, iar toate acestea nu sunt separate de exterior (străzi, parcuri, locuințe învecinate) cu copertine protectoare de sus pînă jos. Probabil că nici în această privință nu există legi restrictive ori ”cartelul construcțiilor” este atît de puternic încît face ce vrea!

În consecință, constatăm că factorul uman este cel care generează această înfricoșătoare poluare care planează asupra Chișinăului, dar și asupra celorlalte orașe moldovenești. Observăm, astfel, că, prin nesăbuința sa, omul ne ucide și se sinucide prin supraaglomerarea traficului auto, prin emisii industriale incontrolabile, prin defrișări, aruncări de gunoaie și alte resturi la întîmplare și tot așa. Fără să intru în alte detalii aici, personal, simt cum mă apasă atmosfera poluată din Chișinău, în comparație unele orașe europene unde și cetățenii lor luptă individual împotriva poluării naturii. Cu riscul de a plictisi cititorul, tot vorbind despre poluarea ucigătoare, vă mai ofer cîteva date statistice!

Aerul din atmosfera Terrei este compus din aproximativ 78% nitrogen și 21% oxigen, plus alte cîteva gaze: dioxid de carbon, neon și hidrogen. Poluarea aerului se referă la contaminarea aerului cu substanțe nocive, care sunt capabile să provoace afecțiuni și chiar moartea organismelor. Există trei mari tipuri de poluare: poluarea aerului; poluarea apei; poluarea solului. Printre cauzele poluării aerului sunt: reziduuri produse în fabrici și eliberate apoi în atmosferă; domeniul transportului prin gaze de eșapament; arderea gunoaielor; accidentele nucleare. Oricît de greu ar părea de crezut, inclusiv utilizarea parfumurilor, a țigărilor, a produselor de curățenie sau a pesticidelor poate fi o sursă de poluare a aerului pe care îl respirăm. Poluarea cu plastic este cea mai mare provocare la nivelul mediului cu care omenirea se confruntă la acest moment. Această problemă este o amenințare la adresa mediului înconjurător și a vieții animalelor, iar cauza acestui tip de poluare sunt acțiunile omului. Plasticul este foarte durabil, degradarea lui se face lent, în peste 400 de ani, iar asta din pricina structurii chimice pe care o are. Plasticul folosit și nereciclat se poate găsi în mări și oceane, pe plaje, în parcuri, pe cîmpurile agricole, în rîuri și lacuri. 8 milioane de tone de plastic ajung anual în apa oceanelor și, în consecință, în jur de 100.000 de animale marine sunt omorîte anual din pricina poluării. La nivel global, poluarea afectează peste 10 milioane de persoane, fiind o cauză reală a mortalității.

În consecință, cred că nu exagerăm cînd putem afirma că dacă nu armele atomice ne vor ucide, atunci poluarea va duce la dispariția omenirii. Mă refer la dispariția omenirii așa cum o știm acum, însă, cu timpul, dacă acest galop mondial previzibil al poluării va continua, generațiile viitoare se vor ”adapta”, transformîndu-se genetic și, firește, la înfățișare, treptat, în niște... ceea ce noi astăzi numim monștri.