Anihilarea Sistemului Plahotniuc cere timp mult

Sistemul criminal al Statului Mafiot clădit de Vladimir Plahotniuc este încă puternic şi numără destul de mulţi mercenari. Asta cu atît mai mult cu cît: uzurpatorul se mai află în libertate; cît noul Stat care i-a naştere acum nu reuşeşte încă să confişte averile dobîndite ilegal de către toţi, începînd cu Plahotniuc; cît nu vor fi condamnaţi cei de teapa lui Andrian Candu, Iurie Leancă, Dorin Drăguţanu, Chiril Gaburici, Valeriu Lazăr, restul „locotenenţilor” apropiaţi fugarului etc.; cît nu va fi anchetată cumpărarea deputaţilor comunişti şi liberal-democraţi şi a procurorului general; cît PDM nu va fi scos în afara legi pentru uzurparea puterii în Stat, subminarea economiei naţionale şi a siguranţei naţionale; cît Partidul Şor, de asemenea, nu va fi scos în afara legii de complicitate cu PDM şi accedere în Parlament prin metode mafiote şi înţelegeri de cartel politic.

Acum majoritatea parlamentară este nevoită să adopte ori să modifice/ajusteze o mulţime de legi care au favorizat Statul mafiot şi pe uzurpator, să modifice Constituţia etc. Acest lucru nu convine tuturor profitorilor Sistemului Plahotniuc. Sînt mulţi, se tem de puşcărie şi le este încă frică de şantajul stăpînului lor autoexilat. Să reţinem că ei sînt răspîndiţi prin MAI, SIS, Procuratură, Justiţie, Externe, celelalte ministere, prin mass-media, „casta” coruptă a comentatorilor politici, raioane, primării etc.

Într-una din seri, la un post de televiziune, o auzeam pe o expertă potrivnică modificărilor legislative iniţiate de către actuala majoritate parlamentară, demiterilor unor şefi de instituţii corupţi, invocînd permanent Constituţia, Hotărîri ale CC şi faptul că se crează precedente periculoase. Doamna cu pricină ignoră însă, „uitînd” cum au procedat precedentele guvernări în 2009 şi 2010, cel puţin două realităţi fundamentale şi obligatoriu de înfăptuit astăzi: 1. Avem de-a face cu o adevărată revoluţie, una prin care, pentru prima dată în istoria sa, Statul Republica Moldova are şansa să devină ceea ce nu i s-a permis să devină în 1991 şi 2009, adică un Stat cu adevărat democratic, nedominat de corupţie şi molii nomenclaturiste provenite din trecutul ex-sovietic. În acest context, orice demers legislativ revoluţionar este binevenit întru reformularea Statului. 2. Absolut toate acţiunile majorităţii parlamentare ACUM-PSRM şi ale Guvernului nu sînt de natură să creeze precedente periculoase, ci pentru a nu mai permite apariţia vreunui alt „precedent Plahotniuc”.

Tot aşa, auzeam pe cineva declarînd că în cîteva luni, cel mult un an, ar trebui să aibă loc alegeri anticipate, după schimbarea celor loiali lui Plahotniuc din funcţiile de comandă pe care le deţin. Total greşit! Actuala majoritate parlamentară are nevoie de mult, mult timp ca să destructureze un Sistem care a corupt nu doar instituţiile Statului, ci şi însemnate comunităţi de moldoveni, dar şi din perspectiva celor scrise la începutul articolului.

Inamicii sabotori ai actualei majorităţi parlamentare

Aceştia sînt toţi cei care l-au sprijinit pe Plahotniuc, au beneficiat de Putere, bani iliciţi, i-au fost complici uzurpatori şi se tem de elementele de şantaj aflate în posesia stăpînului lor. Acum, după fuga uzurpatorului, toţi aceştia şi-au asumat misiunea de a sabota actuala majoritate parlamentară, de a semăna neîncredere şi de a-i învrăjbi între ei pe cei de la PSRM şi ACUM. Toate acestea spre a arunca în aer o majoritate de care ei se tem că va merge pînă la capăt în misiunea de eliminare definitivă a Sistemului Plahotniuc din viaţa social-politică a ţării. Punctual, voi trece în revistă doar cîteva grupări!

Sabotorii complici din România. Nu mai este pentru nimeni un secret faptul că Plahotniuc este o creaţie ŞI a unor structuri româneşti, chit că el le-a compromis, trădat pe alocuri şi se pare că le-a închis definitiv gura. Aceste structuri româneşti l-au susţinut deschis pînă în clipa fugii sale şi continuă încă „să-i protejeze mitul” de teama deconspirării. Cînd spun „structuri româneşti”, mă refer la cei din serviciile secrete, la politicieni ca ex-premierul Victor Ponta, condamnatul penal Liviu Dragnea, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu şi ambasadorul român de la Chişinău Daniel Ioniţă, susţinători făţiş de-ai lui Plahotniuc, la diferiţii analişti politici şi jurnalişti „mînjiţi” cu bani şi dame de consumaţie şi alţii. Peste tot în spaţiul mediatic, prin poziţionările lor directe ori indirecte şi chiar prin „tăcerile lor”, observăm cum fac tot posibilul să saboteze actuala majoritate parlamentară. Sînt disperaţi că pot fi deconspiraţi drept complici, dar sînt rezistenţi pentru că mulţi dintre ei vor să fie remuneraţi şi pe mai departe în „misiunea lor unionistă”.

Aşa-zişii unionişti din Republica Moldova. Cînd pomenim nume de unionişti ca Ghimpu, Chirtoacă, Pavlicenco, Şalaru, Ana Guţu şi alţii, spunem Plahotniuc. Uzurpatorul a reuşit inimaginabilul – i-a unit pe toţi sub ascultarea sa, lăsîndu-i neuniţi ca partide! Le-a tras clapa tuturor celor de la Bucureşti care au visat să controleze total unionismul aici, nu pe crîmpeie de partide, aşa cum se tot întîmplă din 1991.

Rolul acestora, în complicitate cu cei din România este să saboteze Guvernul prin invocarea unor „necesităţi diversioniste” menite să încolţească seminţe de disensiuni între PSRM şi ACUM. E vorba despre acţiuni, mesaje şi „solidarizări” întru promovarea unor chestiuni care nu au ce căuta într-o agendă guvernamentală şi parlamentară cu priorităţi exclusive de demafiotizare a Statului. Este vorba despre somarea guvernaţilor să se pronunţe în privinţa unionismului, limba română, istoria românilor, statutul limbii ruse, posturile ruseşti de radio şi tv., problema transnistreană, opţiunea proeuropeană şi cea prorusă etc.

Val Butnaru, ca sabotor din interiorul Blocului ACUM. Val Butnaru, moderator şi director al postului Jurnal Tv, împreună cu soţia lui, Valentina Butnaru, au toate motivele să fie recunoscători unor structuri româneşti care au fost de acord ca Statul român să le confere Ordinul Național "Pentru merit" în grad de Comandor. Fireşte că mă refer la acei „curatori” români care au avut conexiuni cu Plahotniuc. În acest context, luînd în considerare angajamentele tripartite – PSRM, PAS şi PPDA – de formare a actualei majorităţi parlamentare şi a Guvernului, lupta comună asumată pentru dezoligarhizarea ţării şi dorinţa exprimată de a o duce pînă la capăt, cum putem înţelege politica editorială aprobată de Butnaru la Jurnal Tv? Aici mă refer la difuzarea, în reluare, a emisiunilor lui Cheianu în care recurge la cele mai nedemne atacuri la adresa lui Igor Dodon şi a liderilor socialişti? Aceste emisiuni au fost realizate atunci cînd Butnaru şi liderii blocului ACUM nu au avut flerul să intuiască faptul că Dodon nu-l va ierta pe Plahotniuc. Scuza că sînt emisiuni „în reluare” pentru umplerea spaţiului de emisie nu ţine pentru că se vede de la o poştă că-i vorba de strîmbe bine calculate.

Oare nu un român suporter de-al lui Plahotniuc şi cunoştinţă comună cu Butnaru i-a sugerat directorului Jurnal Tv să lase pe post astfel de emisiuni agresive tocmai spre a-i provoca pe Dodon şi socialişti? Ştiu prea bine că Butnaru nu este un prost ori un neexperimentat în politici editoriale ca să nu înţeleagă scopul real pentru care difuzează aceste „reluări”, pe care mulţi privitori neexperimentaţi le pot crede a fi actuale. Asta nu-i o „scăpare”, ci sugerează mai curînd că Butnaru este o cîrtiţă în interiorul PPDA.

Comentatorii politici, PDM, Partidul Şor, Usatîi şi mass-media uzurpatorului. Toţi aceştia, luaţi la un loc, reprezintă o armată încă foarte puternică întrucît mai dispun de finanţe. Urmărindu-i cu atenţie, observăm prea bine cum continuă ofensiva de a semăna neîncredere şi a-i dezbina pe cei din majoritatea parlamentară. În perioada preelectorală şi în campania electorală, amintiţi-vă, toţi aceştia au dus o luptă înverşunată spre a-i ostiliza pe Sandu şi Năstase. Acum ofensiva lor e şi mai animalică, mai disperată, dar despre toate acestea voi vorbi cu altă ocazie!

Mihai CONŢIU