Toţi într-un pas înainte spre secţiile de votare. Ca să nu votăm Lupu!

În strictă conformitate cu prevederile Constituţiei, modificate în graba mare la 5 iulie 2000, preşedintele Moldovei a devenit o formă fără fond, o figură butaforică, menită să facă figuraţie într-un sistem de guvernare imperfect şi ineficient.

De fapt, la 5 iulie 2000 a avut loc o lovitură de stat, cînd poporul a fost privat de dreptul de a-şi alege preşedintele. Jocului demagogic de-a republica parlamentară, promovat în legislativ de către comunişti, le-au căzut pradă toate partidele parlamentare conduse, pe atunci, de Mircea Snegur, Dumitru Diacov, Valeriu Matei şi Iurie Roşca.

Prin acceptarea acestui sistem de guvernare, Parlamentul a încălcat în mod vădit principiul constituţional fundamental de organizare a puterii în stat – principiul separaţiei puterilor – şi a instituit un monopol politic necondiţionat al puterii legislative, al Parlamentului, care, de unul singur, alege şi demite preşedintele republicii, numeşte guvernul, programul de guvernare al acestuia, formează Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de conturi, desemnează procurorul general ş. a. m. d.

Astfel, s-a creat un sistem de guvernare în care nu mai există nici o altă autoritate reprezentativă, aleasă de către popor, abilitată cu atribuţiile necesare, care să se poată opune abuzului politic al Parlamentului.

Guvernarea Republicii Moldova, în ultimii 16 ani, ne-a convins pe toţi de caracterul neconstituţional şi paradoxal al situaţiei create la 5 iulie 2000. Potrivit Constituţiei, în cadrul sistemului parlamentar de guvernare, orice politică administrativă, economico-financiară, socială, culturală trebuie să se realizeze prin legile adoptate de Parlament şi prin hotărîrile şi ordonanţele Guvernului.

De fapt, ele au fost realizate prin dispoziţiile şi deciziile preşedintelui Voronin (perioada 2001-2009), care deţinea concomitent şi funcţia de preşedinte al Partidului comuniştilor, impunînd o subordonare necondiţionată deputaţilor în Legislativ după calapodul disciplinei “de fier” din partid, în felul acesta ignorîndu-se dispoziţiile constituţionale (art. 68), potrivit cărora “în exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului”, şi nu în serviciul unui partid sau al liderului acestuia.

Începînd cu anul 2009 şi pînă în 1916, Parlamentul se află la discreţia unor coaliţii şi alianţe aşa-zise proeuropene formate din PLDM (ca să fie mai clar pentru toţi: Filat), PD (Lupu) şi PL (Ghimpu). Legislativul a acţionat astfel de parcă ar fi fost femeia de stradă a acestor trei partide cu iz penal.

Drept urmare, actualul parlament este pămătuful de gîdilat tălpile unui preşedinte de ţară care, fiind ales de către deputaţi, este scutit de orice răspundere pentru deciziile şi acţiunile sale. Şi mai grav e că, fiind ales de către Parlament, poporul nu are un mecanism de a-l trage la răspundere pe şeful statului în caz de necesitate. Un fel de Timofti care stă, nu face nimic şi se laudă că este moldovan de etnie română. Că bună meserie şi-a mai găsit omuleanul ista din localitatea floreşteană Raţa Mută!

Iată de ce avem tot temeiul să afirmăm că actualmente în Moldova nu este instaurat nici măcar sistemul parlamentar, ci regimul unipersonal al lui Vladimir Plahotniuc. Toate deciziile în stat se iau, aici şi acum, în Consiliul politic al alianţei de guvernare. Consiliu, al cărui coordonator este nimeni altul decît Plahotniuc. Un om care parcă este programat să fie ca mult stimatul domn al întunericului, Nichipercea: Peste tot şi Nicăieri. Mai ştii, poate că şi asta este vreun fel de virtute…

Avem impresia că Marian Lupu, “bulbucul de doi metri” al politicii moldoveneşti, este creaţia patentată a acestui spirit suspectat unanim de apucături malefice. Iar între timp... Între timp, aerul Chişinăului este săgetat, asemeni unei harnice libelule, de o ediţie samizdat. Se numeşte Trădătorii/Предатели şi poartă semnătura lui Anatol Plugaru, fost deputat şi ex-ministru al securităţii. Dacă nu e cu supărare, căutaţi şi citiţi această carte. La pagina 38 veţi găsi şi un portret inedit, în acvaforte, al lui Marian Lupu, format din trei cuvinte alese pe sprînceană: Высокая политическая тварь.

E dur şi vitriolant Plugaru, nimic de zis, dar s-ar putea să aibă, prin compensaţie, perfectă dreptate.

Dinu MIHAIL