Uniformele şcolare au fost folosite din cele mai vechi timpuri. Politica uniformelor a fost pusă în aplicare în scopul de a modela elevii într-o atmosferă profesională şi de a îi face mai responsabili faţă de studii. Atunci cînd un student poartă o uniforma şcolară, este introdus într-un mediu care încurajează cultura şi promovează valoarea armoniei şi egalităţii între colegii de clasă. Multe ţări au uniforme şcolare care seamănă cu costume militare. Dezbaterea problemei uniformelor şcolare obligatorii a stîrnit controverse în multe parţi ale lumii, multe ţări interzicînd îmbrăcămintea religioasă şi îndemnînd pe elevi să urmeze codul de conduită. În multe ţări, uniformele şcolare sînt folosite pentru a aduce laolaltă elevii lor, indiferent de clasa socială, culoare, credinţă şi statut. Într-un fel, uniformele obligatorii sînt benefice dacă ne gîndim că astfel copiii nu sînt condamnaţi pentru statutul lor şi nici nu se confruntă cu probleme ce nu merită atenţie.

Uniformele şcolare în Anglia

Cînd vorbim despre politica uniformelor şcolare, primele lucruri care ne vin în minte sînt norme, punctualitate şi supunere. Aceste cuvinte se aplica într-o singură ţară care a început această revoluţie - Anglia. Această ţară care a domnit peste aproape întreaga lume a pus bazele regulii uniformelor obligatorii în şcoli. Deşi uniforma a fost purtată prima dată de către copiii orfani care au reprezentat clasa de jos, aceasta şi-a făcut încet loc în clasele sociale înalte. Ideea din spatele acestei îmbrăcăminte standardizată a început în Cambridge, în jurul secolului al 16-lea şi chiar dacă s-a confruntat cu opoziţia înverşunată a elevilor, uniforma şcolară şi-a cîştigat treptat un statut legal.

Multe şcoli publice şi private de elită din Statele Unite şi Anglia au început să folosească uniforma şcolară ca simbol de fineţe şi superioritate. Uniformele şcolare au fost introduse în şcolile din Anglia în vederea punerii în aplicare a principiului care respingea auto-exprimarea. Pentru că popularitatea uniformelor în şcoală a crescut, au apărut diferite modele de uniforme de Vară şi Iarnă. Uniforma pentru băieţi era compusă din pantaloni şi sacouri sport (multicolore) şi a fetelor din tunici şi bluze.

În anul 1920, o uniformă tipică pentru băieţi era alcătuită din sacou, cămaşă, pantaloni scurţi, şosete pînă la genunchi, pantofi cu toc plat şi berete. Băieţii purtau berete pe care erau inscripţionate emblemele şcolare. Mulţi elevi purtau sacouri închise la culoare, însă se opta şi pentru varianta cu dungi deschise la culoare. Băieţii purtau, de asemenea, cămăşi colorate cu cravata, curele şi pantaloni scurţi.
Fetele, pe de altă parte, purtau tunici fără mîneci, cu o fustă plisată, peste cămaşă. Culorile folosite pentru rochie erau, în general, în nuanţe mai închise. Fetele trebuiau să poarte şosete pînă la genunchi şi pantofi cu toc plat.

Uniformele şcolare în Statele Unite

Potrivit istoriei, uniformele în Statele Unite ale Americii au un trecut sever. Acestea au fost introduse în jurul anului 1979 pentru a combate problemele legate de violenţă în rîndul studenţilor care au ales haine de designeri. Politica uniformelor şcolare a fost efectiv pusă în aplicare de către preşedintele Clinton, care a vrut să pună capăt revoltelor iscate. Rapoartele statistice arată că doar 25% din clasele primare şi aproximativ 10% din clasele superioare din Statele Unite au pus în aplicare în mod strict politica uniformelor.

Deşi în ultima vreme uniformele şcolare au devenit subiectul cel mai dezbătut în rîndul părinţilor şi dascălilor, mulţi critici au afirmat că purtarea uniformelor nu are nici un impact asupra modului de gîndire al studenţilor şi nici nu reduce considerabil inegalitatea în rîndul maselor. Dar aceste idei despre uniformele în şcoală nu au avut sorţi de izbîndă cu americanii, codul de conduită cu privire la purtarea uniformelor a intrat în practică. Părinţii sînt instruiţi să urmeze anumite reguli cum ar fi pantaloni, cămăşi cu guler, jachete, sacouri pentru băieţii, iar în unele şcoli pantalonii scurţi sînt strict interzişi. În mod similar, s-a stabilit pentru fete fuste cu o lungime permisă de către şcoală, cămăşi, pantaloni, jambiere cu fuste, dar fără pantofi cu tocuri.

Uniformele şcolare în alte ţări

În alte ţări, cum ar fi Thailanda, Indonezia, India şi Pakistan, uniformele şcolare au fost introduse în timpul perioadei coloniale britanice. În aceste ţări, fetele din clasele superioare poartă de obicei "Salwar Kameez", iar băieţii pantaloni şi cămăşi. În perioada preşcolară, însă, fetele poartă fuste şi bluze şi băieţii pantaloni scurţi şi cămăşi.

„Salwar Kameez”, uniforma scolara în Thailanda, Indonezia, India si Pakistan

În alte părţi cum ar fi Noua Zeelanda şi Australia, unde regula colonială britanică a fost pusă în aplicare, a fost urmat sistemul de uniforme în învăţămîntul public, astfel că uniformele seamănă foarte mult cu cele ale elevilor englezi. Însă au existat şi modificări efectuate de către conducerea şcolilor în ce priveşte tipul de şcoli în care uniforma este obligatorie. La majoritatea catolicilor, uniformele şcolare în şcolile cu clase superioare şi în cele particulare sînt obligatorii. Scopul uniformei şcolare este de a promova spiritul de echipă, disciplina şi de a promova egalitatea între toţi studenţii.

Deşi uniformele şcolare au fost promovate în ideea de a elimina discriminarea răspîndită în clasele sociale joase, criticii au o altă poveste de spus. Potrivit acestora, uniformele nu au un astfel de impact asupra mentalităţii studenţilor. Ei supun că îmbrăcămintea standardizată nu a ajutat elevii să facă abstracţie de diferenţele sociale şi rasiale, mărind chiar costurile părinţilor.

Principiul rudimentar din spatele uniformelor şcolare a fost să ofere un mediu cultural armonios, să sporească disciplina şi să ajute studenţii să se concentreze pentru a excela în mediul academic. Chiar dacă introducerea uniformelor a avut rezultate pozitive în Statele Unite, în multe ţări implementarea politicii uniformelor şcolare necesită multă muncă şi mult efort înainte de a se cîştiga drepturi depline, datorită multitudinii de obiecţii şi contraargumente venite nu numai din partea elevilor, ci şi, ceea ce este şi mai grav, din partea părinţilor.

Roportal.ro