Datoria de stat, ce facem cu ea?

Autor: Vlad LOGHIN

La sfîrşitul anului trecut, datoria publică a Republicii Moldova, care include creditele, împrumuturile luate de stat, de Banca Naţională a ţării, de întreprinderile cu capital de stat şi de unităţile administrativ-teritoriale, a atins o cotă-record: 6,132 miliarde de dolari SUA. Adică, fiecărui locuitor al ţării îi revine în medie cam 1700 de dolari. Raportată la produsul intern brut al ţării(PIB), mărimea datoriei publice se ridică la 86,5 procente.

Există motive adevărate de îngrijorare, de panică? Nu s-ar putea întîmpla ca într-o zi, orişicare, sub o asemenea povară grea a datoriei, statul nostru să cadă şi să se declară falit? Fondul Monetar Internaţional ne linişteşte şi ne încurajează, asigurîndu-ne că riscul de îndatorare rămîne scăzut, iar limitele şi evoluţia datoriei publice se încadrează în limitele de siguranţă. Rezultatele analizei asupra acestei instituţii financiare internaţionale, a cărei intransigenţă faţă de bugetele
statelor suverane este binecunoscută, arată că toţi indicatorii datoriei publice, mai ales ale celei externe, rămîn cu mult sub pragul critic şi sînt în afara oricăror ameninţări.

De bună seamă, de ce-ar trebui să ne sperie actuala mărime a datoriei ţării, care nu se ridică nici chiar la nivelul de 90 de procente din produsul intern brut, în condiţiile în care cea mai puternică economie a lumii, Statele Unite ale Americii, are o datorie externă, adică doar faţă de creditorii din exterior, aproape cît PIB-ul ţării. Chiar şi Australia, care practic nu a fost afectată de ultima criză financiară mondială, are o datorie externă cu 40 procente mai mare decît produsul intern brut.

Dacă ne uităm la dimensiunile datoriilor celor mai prospere state de pe continentul nostru şi din lume, în genere, îţi pui mîinile în cap. Bunăoară, datoria externă a Marii Britanii este de 4,5 ori mai mare decît PIB-ul ţării. Ei şi dacă economia regatului unit este marcată de unele probleme, dificultăţi în ultima vreme, atunci alte ţări din Europa, precum Olanda, Norvegia, Suedia, Danemarca, care, deşi înregistrează datorii externe ce depăşesc de 2,5-3 ori PIB-urile lor, se caracterizează printr-un nivel de stabilitate economică de invidiat, la care noi doar putem să visăm.

Deci, nu contează cu cît te-ai îndatorat. Este important că împrumutul pe care l-ai luat să-l foloseşti cu rost, să aducă valoare adăugată, să ai din ce întoarce datoria. Prin urmare, nivelul la care se ridică astăzi datoria publică a ţării noastre lasă loc pentru contractarea de noi credite, împrumuturi. Astfel că în următorii trei ani datoria de stat ar putea să crească cu aproape 20 procente. Aceasta, după ce Guvernul RM a adoptat recent Programul de management al datoriei de stat pe termen mediu (2013-2015), care prevede o majorare de anuală de 6 procente a datoriei de stat. Totuşi, conform programului guvernamental, mărimea acesteia în raport cu produsul intern brut al ţării urmează să scadă către 2015 cu 1,3 procente. Însă, mai întîi, în primii doi ani, serviciul datoriei de stat va creşte, după care va da în jos.

Unde se vor îndrepta creditele, împrumuturile care urmează să fie contractate în următorii trei ani? Programul Guvernului RM privind managementul datoriei de stat pentru 2013-2015 stipulează că obiectivul principal este finanţarea acţiunilor incluse în bugetul de stat cu cheltuieli minime, în condiţii pertinente de risc. Pornind de la sarcina asumată, Executivul îşi propune ca pînă în 2015 să limiteze extinderea garanţiilor de stat pentru proiectele prioritare pentru economia naţională, micşorarea treptată a datoriei Guvernului faţă de Banca Naţională a Moldovei în cazul împrumuturilor contractate mai înainte, creşterea termenelor de circulaţie a hîrtiilor de valoare emise de stat.

Îndeosebi, afluxurile de bani venite din străinătate vor fi folosite pentru acoperirea deficitului bugetului de stat, care în următorii trei ani nu se va ridica mai sus de cota de 1-1,25 la sută din produsul intern brut al ţării. Compensarea lipsei de mijloace din vistieria statului se va face preponderent din contul creditelor din exteriorul ţării. Or, în timp ce finanţarea internă va scădea cu aproximativ 30 procente către 2015, se va produce o intrare considerabilă de fonduri din străinătate chiar în următorii doi ani. Doar în 2014 afluxul împrumuturilor externe, conform prognozelor Guvernului, va creşte cu peste 55 procente, după care va urma o subţiere a acestora cu aproape 20 procente.

După calculele Guvernului RM, pe parcursul realizării Programului de management al datoriei de stat pe termen mediu în ţară vor intra împrumuturi externe în valoare de 5,5 miliarde de lei sau echivalentul a peste 440 milioane de dolari SUA, dintre care 19,1 procente vor fi îndreptate spre acoperirea deficitului bugetului de stat, iar 80,9 procente se vor duce spre finanţarea proiectelor. Drept principalii donatori externi sînt văzuţi: Banca Europeană de Investiţii, de la care Guvernul RM speră să obţină 32,7 la sută din credite, Banca Mondială, cu o contribuţie de 30,4 la sută, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, cu o cotă de 22,1 la sută, precum şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă, Guvernul Austriei cu sume de bani mult mai mici.

Odată ce programul se numeşte „managementul datoriei de stat pe termen mediu”, înseamnă că Guvernul ia în calcul şi anumite ameninţări, provocări care, eventual, ar putea conduce la umflarea costului împrumuturilor contractate, precum riscul operaţional, de refinanţare şi de dobîndă, dar mai cu seamă cel valutar, pentru că cea mai mare parte a datoriei de stat este în valută străină, a cărei stabilitate nu poate fi gestionată de ţara noastră. Ca soluţie, programul nu exclude majorarea ponderii datoriei de stat interne, însă costul acesteia este mai mare. Plus că noi nu avem o piaţă secundară dezvoltată a valorilor mobiliare. Aşa că cea mai bună garanţie este caracterul echilibrat al portofoliul datoriei de stat, ale cărui limite rezonabile îl face mai viabil din perspectiva eventualelor riscuri.