Oalele se sparg de capetele noastre

O asemenea teroare informaţională, pe care o îndurăm de la 2009 încoace, nu am suportat încă de pe timpurile Uniunii Sovietice, cînd izbucnea vreun scandal cu SUA, precum plasarea rachetelor americane cu rază medie de acţiune în Europa. Da, dar atunci aceste două superputeri rivale îşi mai luau din cînd în cînd cîte o pauză, precum „razreadka”, pauză ce marca detensionarea relaţiilor dintre ţări, pe cînd acum şirul ciomăgelelor nu se mai rupe. În zilele noastre, se practică „retastarea relaţiilor”.

Numai cîţi bulbuci la gură au făcut ţipălăii instalaţi la cîrma statului, acuzîndu-i pe comunişti de mafiotizarea ţării, de monopolizarea economiei. Însă, după 3 ani de guvernare a lor totul în Republica Moldova - economia, justiţia, se află sub controlul a doi-trei indivizi bolnavi (am putea spune că nu sînt sănătoşi psihic). Or, eu, personal, pofta nebună, necontrolată pentru avere, putere, nu mi-o pot explica decît doar printr-o dezechilibrare avansată a stării psihice a individului.

Cea mai mare luptă se dă acum pentru sistemul bancar al ţării. Să zicem, nu au apucat bine comuniştii să plece de la Guvern că ne-a lovit o veste trăsnet: banca „Investprivatbank” s-a spart. Zeci de mii de cetăţeni ai ţării, deponenţi ai acestei bănci, au trăit un şoc greu de suportat. Peste noapte, s-au trezit că ar putea să-şi piardă banii agonisiţi timp de o viaţă. Nici restul populaţiei, care avea economii în alte bănci din ţară, nu avea cum să stea liniştită. Criza mondială era în toi, băncile se prăbuşeau în toată lumea şi nimeni nu putea băga mîna în foc pentru siguranţa banilor deponenţilor noştri.

Dar, slavă Domnului, închiderea „Investprivatbank”-ului nu a rezultat din cauza crizei mondiale. Ne-a salvat faptul că sistemul bancar autohton nu era integrat în cel internaţional. Aşa că am scăpat doar cu o sperietură bună. Deponenţii au avut posibilitate să-şi recupereze banii depuşi în instituţia bancară respectivă cu o conducere iresponsabilă.

Din păcate, cînd aproape era să se stingă scandalul cu „Investprivatbank”, explodează o altă bombă în spaţiul mediatic al ţării. Ca un tunet pică vestea că un grup de bănci autohtone au fost supuse unor atacuri rider (adică, de preluare prin scheme ilegale). Mai concret, acest lucru s-a manifestat prin tranzacţii ilegale cu acţiunilor acestora. A izbucnit un mare scandal care a scuturat temeinic puterea de la Chişinău, din care cauză unii demnitari înalţi care conduceau instituţii cu atribuţii să supravegheze şi se prevină asemenea derapaje ilegale, s-au dezechilibrat şi au căzut. Ţara s-a mulţumit cu acest act de execuţie publică, vedeţi dumneavoastră, s-au găsit ţapii ispăşitori! Şi parcă toată lumea era gata să uite de problemele sistemului bancar.

Dar n-a fost să fie. Urmează declaraţia reprezentantului Fondului Monetar Internaţional la Chişinău, ce exprimă un sentiment de nelinişte în legătură cu situaţia de la Banca de Economi, şi rivalii care împart puterea şi averea din ţară se folosesc de situaţie, pornind o ciomăgeală verbală necruţătoare, care a derutat, a afectat întreaga ţară.

Însă, ca şi în dăţile trecute, cînd se pare că măsurile de salvare a Băncii de Economii mai calmează spiritele, într-o dimineaţă, mass-media din ţară, îndeosebi cea din capitală, se pomeneşte invadată de comunicatele stridente de presă trimise de conducerea „Moldova Agroindbank”, una dintre cele mai mari bănci din ţară. Chipurile, banca a devenit ţinta unor acţiuni frauduloase „din partea unui grup de persoane care acţionează concertat”, că este subminată nu doar stabilitatea financiară a băncii, ci şi a ţării, că acţiunile băncii au fost cumpărate pe bani ai căror origine nu se cunoaşte. În schimb, administraţia băncii spune că ar cunoaşte instituţia care a contribuit la efectuarea tranzacţiilor ilegale cu acţiunile sale, că ar cunoaşte şi persoanele concrete „cu funcţii de răspundere din organele de stat” care au participat sau au îngăduit asemenea ilegalităţi.

Mai pe scurt, conducerea băncii ştie totul despre crimă, cunoaşte „răufăcătorii”, persoanele şi instituţiile care au comis şi au muşamalizat infracţiunea, încît vine de-a mirării de ce aceasta nu i-a acţionat pe făptaşi în judecată. De ce cer ajutorul presei, de ce ciopîrţesc nervii oamenilor? Sau administraţia băncii se preocupă doar de „pericolul creat pentru bancă, creditori şi deponenţii ei”?

Ba bine că nu! Pentru că cei care conduc această bancă şi au dividende uriaşe din economiile deponenţilor, undeva se scapă cu vorba şi-şi dau arama pe faţă, sugerînd că presupuşii autori ai tranzacţiilor cu acţiuni ar ţinti schimbarea conducerii băncii. Acum începe să devină clar de ce se teme cel mai mult actuala administraţie a băncii. Mai puţin de pierderea stabilităţii băncii, de economiile deponenţilor, dar aproape în întregime este îngrijorată de propria situaţie materială: posturi, venituri enorme?

În seara aceleiaşi zile, Dorin Drăguţanu, Guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei, într-un interviu acordat unui canal de TV a căutat să liniştească toţi cetăţeni şi agenţii economici care ţin banii la „Moldova Agroindbank”. Întrucît, potrivit asigurărilor dumnealui, tranzacţiile cu acţiunile băncii respective nu prezintă nici un pericol pentru depozitele bancare ale clienţilor, ci vizează doar „stabilitatea” fotoliilor actualilor conducători ai băncii. Prin urmare, în cazul preluării pachetului majoritar de acţiuni de către o persoană sau mai multe persoane, care ar fi acţionat conform legii, nu se exclude posibilitatea schimbării prezentei administraţii.

Nimic nou. Cam aşa ceva s-a întîmplat acum cîţiva ani cu o altă bancă puternică din ţară, „Victoriabank”. Pachetul majoritar de acţiuni a ajuns, tot cam în condiţii dubioase, cel puţin aşa se vorbea atunci, în mîinile altor persoane. Conducerea a fost schimbată, însă stabilitatea băncii a rămas de neclintit, dimpotrivă, a devenit mai trainică, datorită influenţei asupra puterii pe care o exercitau noii acţionari. Pînă la urmă, deponenţii acestei băncii au rămas indiferenţi la faptul schimbării administraţiei „Victoriabank”, pentru că schimbarea conducătorilor nu a atins siguranţa economiilor lor.

Cam acelaşi lucru se poate întîmpla acum şi cu „Moldova Agroindbank”. Desigur, toate structurile abilitate ale statului trebuie să se pronunţe vizavi de legalitatea tranzacţiilor cu acţiunile băncii, pe care conducerea acesteia le consideră frauduloase. După cum m-au asigurat unii experţii bancari, tranzacţiile s-au făcut legal şi atunci doamna Vrabie cu echipa sa ar trebui să-şi caute alt loc de muncă. O asemenea perspectivă tulburătoare o face pe actuala administraţie să-şi iasă din balamale. Infatuarea faţă de presă şi societate a doamnei Vrabie a dispărut ca prin minune!

Noi avem impresia că se tăinuieşte ceva în acest scandal, îndeosebi pare suspect comportamentul anumitor persoane ale căror business este legat de această bancă. Bunăoară, mă întreb de ce tac proprietarii acţiunilor care au fost tranzacţionate fraudulos, aşa cum afirmă administraţia băncii. Or, comunicatul de presă a fost dictat de către conducerea băncii, dar nu reflectă şi poziţia acţionarilor, ale căror hîrtii de valoare au fost vîndute. Aşa că nu este exclus ca tot acest tămbălău cu „Moldova Agroindbank” să nu fie decît un spectacol, gîndit şi jucat fie de o persoană, fie de mai multe persoane, cărora le fug fotoliile de sub ei. Dacă pe bune aşa stau lucrurile, atunci să se ciomăgească, să se beştelească pînă li se strîmbă gura la ceafă. Să ne lase pe noi în pace, fiindcă nu avem de ce suferi din cauza unor inşi care nu se satură de putere şi averi. Vrabia a ajuns cît gîsca.

Vlad LOGHIN