Economia ţării îşi ia avînt. După ce în primele trei luni Produsul Intern Brut al ţării a avut o creştere de 3,5 procente, precedată de o „răceală”, în a doua jumătate a anului trecut, acesta a înregistrat în trimestrul doi un salt de 6,1 procente. În consecinţă, creşterea medie raportată la nivelul primului semestru al anului s-a ridicat la aproape la 5 procente. Adică, actualul ritm al dezvoltării economiei noastre este doar cu 0,4 la sută mai lent decît cel atins în 2008, ultimul an înaintea crizei şi cel mai bogat pentru ţara noastră.

Cu o asemenea cadenţă, Republica Moldova se situează nu doar printre liderii creşterii economice din regiune, de pe continent, dar şi de pe planetă. Astfel, Germania, cea mai mare economie din Europa şi ţara care a scos Uniunea Europeană din recesiune, a avut o creştere în trimestrul II de doar 0,7 la sută, de aproape 6 ori mai mică decît a noastră. România, ţara vecină, care s-a aflat printre liderii creşterii economice pe continent, a înregistrat o extindere a Produsului Intern Brut în prima jumătate a anului de doar 1,7 procente, adică de peste 2,5 ori mai mică decît cea consemnată de ţara noastră.

Întreaga planetă este extaziată de starea celei mai puternice economii din lume, cea a Statelor Unite ale Americii, care în trimestrul II a suplimentat rotaţiile, înregistrînd o creştere de 1,7 procente, fapt ce i-a determinat, pe experţii mondiali să afirme că economia mondială ă ieşit din criză şi se îndreaptă încet-încet spre creştere. Iar, ruşii, în genere, au tot motivul să ne invidieze. Pentru că, cea mai mare economie de la Răsărit a încetinit din creştere cu 1,2 la sută în trimestrul II. Unde dai şi unde crapă! Rusia ne pune nouă beţe în roate, dar tot ea se poticneşte!

După cum am relatat şi cu altă ocazie, tonul avîntului economic îl dă industria. Aceasta, susţinută de finanţările enorme în sectorul extractiv ca urmare a declanşării unui volum uriaş de lucrări de reabilitare a drumurilor ţării şi de abundenţa materiei prime pentru întreprinderile industriei alimentare, a înregistrat o majorare a valorii adăugate brute, adică valoarea nou creată în procesul de producţie, de 7,4 procente. Respectivul indicator din domeniul agricol s-a dovedit cu mult mai redus, doar 3,5 procente, de 2 ori şi ceva mai mic, însă, în luat în mediu, creşterea valorii adăugate la nivelul sectorului bunuri, alcătuit din agricultură şi industrie, a fost una destul de înaltă, de 6,1 procente. Pentru comparaţie, în primele trei luni ale anului curent, creşterea valorii nou create în sectorul de bunuri a fost de doar 2,2 procente.

Creşterea produsului intern brut al ţării în prima jumătate a anului a fost favorizată şi de suplimentarea volumului de impozite acumulate în bugetul ţării cu aproape 6 procente. Amintim că doar cu trei luni în urmă nivelul de colectare a acestora în Bugetul Public Naţional era doar cu puţin mai înalt de 5 procente. Se vede că schimbarea conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat în luna mai şi-a avut rostul. Continuă să fie în creştere şi consumul la nivelul ţării, 4,5 procente, dar mai ales cel ce şi-l permite gospodăriile locuitorilor, care s-a ridicat aproape cu 6 procente. Aceasta creştere s-a produs pe fundalul extinderii fuxului remitenţelor, adică a banilor trimişi în ţară de către moldovenii care lucrează peste hotare, care este aproape cît volumul cel mai înalt, înregistrat în 2008, adică înaintea crizei mondiale.

Oricum, în ciuda unei creşteri mai moderate a valorii nou create, de 3,5 procente, sectorul de servicii rămîne a avea cea mai mare contribuţie la dezvoltarea Produsului Intern Brut al ţării. Din cele mai bine 43 miliarde de lei, la cît se măsoară PIB-ul ţării în prima jumătate a anului, mai bine de 27 miliarde de lei, sau peste 63 procente, revin acestui compartiment. Cu o pondere de 2,5 ori mai redusă, estimată la 22,6 procente, consumul se menţine drept unul dintre pilonii de bază pe care se ţine Produsul Intern Brut al ţării. Aceasta, în ciuda nenumăratelor declaraţii ale Guvernului şi Ministerului Economiei de a schimba modelul creşterii economice a ţării, mizîndu-se cu prioritate pe exporturi. Din păcate, contribuţia acestora la formarea PIB-ului, conform datelor statistice oficiale, în prima jumătate a anului s-a dovedit de mai bine de 2 ori mai redusă decît cea a consumului.

Din păcate, populaţia ţării încă nu simte, nu vede, nu culege roadele avîntului economic. Salariul mediu a scăzut cu 1,4 la sută, chiar dacă în sectorul economic lefurile în luna iunie, curent, au crescut cu 8,5 procente. În schimb, în sectorul bugetar s-a constatat o prăbuşire a veniturilor angajaţilor de aproape 20 procente. Vă închipuiţi ce ar mai hălădui europeni, dacă creşterea economică în Uniunea Europeană s-ar ridica la 5 procente. Nu s-a reuşit în trimestrul II, la nivelul comunităţii statelor europene, nici un procent de creştere economică că unele dintre ţările cele mai lovite de recesiune şi de criză, precum Portugalia şi Spania, ajung să raporteze crearea de zecii de mii de locuri de muncă. Din nefericire, la noi şomajul încă se ţine bine.

Cu cîteva numere în urmă, Alexandru Stratan, directorul Institutului Naţional de Cercetări Economice al Academiei de Ştiinţe a RM şi al Ministerului Economiei, explica faptul că această creştere economică poate fi raportată doar la nivelul anului trecut, care s-a încheiat trist pentru economie din cauza secetei şi a problemelor economice de pe continentul european. Economia noastră traversează acum o perioadă de convalescenţă, de recuperare. Trebuie să mai dăm încă ceva vreme din coate ca să revenim la nivelul de pînă la criză mondială.

Or, această a avut un efect mult mai distrugător pentru ţară noastră decît, să zicem, pentru Uniunea Europeană. Pentru comparaţie, Produsul Intern Brut al RM a scăzut în primele trei luni al anului 2009, adică imediat după ce criza mondială a lovit economia ţării noastre, cu aproape 7 procente. Aceasta în timp ce economia statelor UE au cunoscut a contractare medie de doar 0,8 procente, mai puţin de 1 procent.

Construcţiile, ca urmare a reducerii catastrofale a investiţiilor, mai cu seamă a remitenţelor, s-au prăbuşit, volumul lucrărilor în această sferă înjumătăţindu-se. În lipsa cererii externe,volumul produselor fabricate de întreprinderile noastre industriale s-a micşorat aproape cu o treime chiar în primele luni de afectare a RM de criza globală. Dar să avem în vedere că declinul industriei a durat pînă aproape de finele primului trimestru al anului curent. Este bine că aceasta reprezintă, conform datelor pe primul semestru al anului, sectorul fruntaş al creşteri economici a ţării, dar trebuie să ne gîndim dacă se va putea menţine acest avînt economic pînă la finele anului curent, pentru cel care va veni. Or, în ultimul trimestru, sectorul extractiv, drept urmare a restrîngerii lucrărilor de reabilitare a drumurilor, ar putea să cedeze. Vor fi în măsură întreprinderile industriei alimentare să menţină actualul ritm de creştere?

Vlad LOGHIN