Autor: Lilia GRUBÎI

Am mai avut ceva timp în urmă un material cu aşa titlu, însă mai multe informaţii citite, auzite, văzute, urmărite m-au făcut să revin la subiect. Din păcate, acest „drob de sare” chiar are un caracter sezonier. Cel de mai jos - e estival.

Aşadar, de cum s-a încălzit afară, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale anunţă şi avertizează cu privire la minorii care trebuie supravegheaţi în timpul vacanţei. Că principalul ucigaş al copiilor pe timp de vară este iazul sau rîul, unde micuţii merg neînsoţiţi la scăldat, salvîndu-se de arşiţă. Cu toate acestea, auzi cu regularitate ştiri funeste despre copii dispăruţi în ape.

Altă statistică tristă este cu referire la copiii care-şi găsesc sfîrşitul pe şosele spulberaţi de mijloace auto. Nici nu mai contează cine este vinovat, este important că de cele mai dese ori nenorocitul moment s-a produs pentru că minorul ori era neînsoţit, ori neinstruit privind elementare norme de comportament în trafic.

Recent am citit un interviu cu un renumit medic-pediatru din Lituania, Peteris Kliava. Păi, iată el, într-o formulă cam dură şi nemiloasă, a afirmat că „60-70% din părinţi sînt debili”. Potrivit doctorului, nu este o declaraţie sterilă, este vorba de observaţiile unui paznic de la clinica unde lucrează şi care a calculat că anume acest procent de părinţi îşi aduc copiii la spital, pe bancheta din faţă, fără a fi cuplaţi cu centura de siguranţă sau a fi plasaţi în fotolii speciale.

Mai departe specialistul a enumerat un şir de momente care în nici un caz nu pot fi lăsate în seama sorţii, norocului, stelelor şi lunii. Mîini nespălate, capete neacorepite pe biciclete sau trotinete, copii arşi la soare în timp ce părinţii băteau cărţile pe plajă, arşi după ce au luat foc jucîndu-se la picnic cu lichidul inflamabil în timp ce tata era ocupat cu gratarul etc. etc.

Un alt caz, auzit de la cineva, chiar m-a enervat de-a binelea. Este vorba de un copil adus între viaţă şi moarte la urgenţă, după ce a băut esenţă de oţet care era într-o sticlă de Cola (!), lăsată la întîmplare, în timp ce bunica punea la murat castraveţi. Or, dacă aţi decis să ţineţi otrava pentru gîndaci şi şoareci, soluţia insecticidă şi alte substanţe chimice în recipeinte de limonadă şi aveţi copii în casă, măcar asiguraţi-vă că aceste sticle sînt bine dosite şi cei mici n-au acces la ele.

Copiii sînt copii, mici şi neputincioşi, deocamdată, în această lume mare şi periculoasă. Orice poate fi un pericol – o frunză, o ciupercă, un cîine, strada, lacul, pădurea, scara, geamul, chibriturile, priza ş.a. – cazul fatal pîndeşte de oriunde. Şi mai ştiu ceva: majoritatea părinţilor care văd la ştiri subiecte tragice îşi fac semnul Crucii şi cu un „Doamne, fereşte!” rostit îşi caută de treabă, fiind convinşi că aşa ceva cu odraselele lor nu se poate întîmpla. Poate. Cu oricine se poate întîmpla, dacă lasă lucrurile la voia întîmplării. De aceea, hai mai bine să fie un exces de zel în grijă şi atenţie, decît insuficienţă. Iar „paza bună trece primejdia rea” rămîne a fi o mare înţelepciune populară.