Problema nu-i doar ”sistemul Putin” și rușii lui majoritari

Mihai CONȚIU

Am fi naivi să credem că războiul declanșat de Vladimir Putin în Ucraina va înceta atît timp cît el va trăi și va fi la Putere, atîta vreme cît Ucraina va rezista și nu va conteni să ceară retragerea Armatei rusești din absolut toate teritoriile ocupate, începînd cu Crimeea.

Putin este dispus să meargă pînă la capăt. În orbirea lui megalomană, este dispus să sacrifice sute de mii de vieți ale rușilor pe care-i tot va trimite pe front, să aducă economia rusească în cea mai cruntă prăbușire și să-și intensifice controlul dictatorial pînă la cele mai absurde dimensiuni. Va dezvolta, amplifica modelul lui Kim Jong Un fără să clipească, iar asta pentru că are Puteri absolute, are un anturaj politico-militar fanatic și privilegiat, precum și un popor majoritar obtuz și îndoctrinat pe măsura aspirațiilor lui.

Acest război declanșat împotriva Ucrainei nu istovește doar Rusia, dar și Occidentul, în plan economic, în primul rînd. Totuși, Occidentul continuă să rămînă stabil, continuă să domine Rusia economic, tehnologic și, mai ales, prin unitatea NATO și a UE, în pofida derapajelor pro-rusești ale Ungariei, șovăielilor Austriei și a echilibristicii Turciei.

Nu Occidentul luptă împotriva Rusiei, ci Putin este cel care a declanșat un măcel armat împotriva Ucrainei, declarîndu-se un dușman înverșunat al întregii lumi civilizate – UE, SUA și NATO!

În disperare de cauză, dacă va fi pus în fața iminenței unei alungări din Ucraina, Putin cel de astăzi va recurge, cu siguranță, și la arma nucleară, iar asta nu doar împotriva Ucrainei. Țintele lui predilecte sunt țările baltice, Polonia și România. Avem de-a face, practic, cu un conflict major între două civilizații: 

1. Lumea rusă agresivă, primitivă și dictatorială a lui Putin, care, prin subordonarea Bisericii Ortodoxe, vrea să dea chipul unui război mesianic pornit împotriva Occidentului ”necredincios”. 

2. Civilizația occidentală, care-i o lume a democrației, a libertăților individuale, a suveranității statelor și a progresului.

Durata acestui război poate fi decisă și de eventuala implicare de partea Rusiei a Chinei. Deocamdată, China, deși este un aliat al Rusiei, nu admite să facă o paralelă între pretențiile lui  Putin față de Ucraina și pretențiile sale față de Taiwan. Implicarea Chinei de parte Rusiei prin furnizarea de armament ori prin forțe armate este destul de delicată, logistic vorbind, în condițiile în care ”stă cu arma la picior” pentru a cuceri Taiwanul. Ce va face – va atrage, ca aliat, în conflict deschis și Coreea de Nord?

Înfrîngerea Rusiei de către Ucraina este vitală pentru întreaga lume civilizată. În acest context, această victorie nu trebuie repurtată doar împotriva ”sistemului Putin”, așa cum vrea Președintele francez, Emmanuel Macron, dar și cancelarul german, Olaf Scholz, ignorînd trecutul istoric.

În spatele ”sistemului Putin” se află alte sisteme îngemănate cu acesta și care-s gata să-i ia locul. Cel mai adesea sunt speculate două scenarii care ar putea grăbi sfîrșitul războiului.

În primul este vorba despre un posibil deces al lui Putin din motive de sănătate, în urma căruia viitorul succesor ar putea decide retragerea din Ucraina.

Al doilea scenariu se referă la o posibilă lovitură de Stat care să-l înlăture pe Putin. În acest caz, singurii care pot recurge la o lovitură de Stat sunt tot cei din anturajul lui Putin. Oricare dintre aceștia – fie Nikolai Patrușev, fostul șef al agenției de spionaj FSB, fie Dmitri Medvedev, Evgheni Prigojin, care conduce armata de mercenari Wagner, Serghei Șoigu, sau Valeri Gerasimov – se vor delimita de Putin, pot decide retragerea din Ucraina, dar vor conserva Federația Rusă, în perspectivă, în chip de permanent agresor deoarece și ei sunt din același aluat imperialist rusesc ca și Putin.

Pe de altă parte, se înțelege de la sine că, în Rusia actuală, pe Putin nu-l poate succede Alexei Navalnîi, iar asta pentru că nu există o Rusie pentru ceea ce își dorește acest deținut politic democrat. Presupunînd, prin absurd, accidental și pentru scurt timp, că lui Putin i-ar succede Navalnîi ori Hodorkovski, ținînd seamă de calitatea materialului uman rusesc existent, Rusiei i-ar trebui aproape un secol ca să se democratizeze la modul absolut.

În consecință, singura soluție este o victorie decisivă a Ucrainei și destrămarea imperiului Federația Rusă. De rînd cu alți analiști politici occidentali reputați, recent, cunoscutul politolog bulgar Ivan Krastev a avansat următoarele concluzii în săptămînalul german „Die Zeit“: 

”O victorie pentru Kiev trebuie, în ochii lor (al Țărilor europene; n. aut.), să reamintească evenimentele din 1945 și 1991: conflictul trebuie să se încheie cu Tribunale pentru crime de război care vor dezvălui caracterul inuman al imperialismului rus, iar Federația Rusă va trebui să se destrame la fel cum Uniunea Sovietică s-a dezintegrat după sfîrșitul comunismului. (…) Să negociezi cu Vladimir Putin este iluzoriu. Stăpînul de la Kremlin nu s-a arătat niciodată deschis la altceva decît la o capitulare a Ucrainei și, în spatele ei, a Occidentului”.

Se pare că a venit timpul istoric în care cele 83 de ”naționalități titulare” din componența Federației Ruse să se elibereze și să se autodetermine pentru a nu mai vărsa sîngele cetățenilor lor în războaie declanșate de către orice dictator dement de la Kremlin!