Electorat-ţintă sau electorat-victimă?

Cînd îi auzi pe unii ca Mihai Ghimpu, Vitalia Pavlicenco, Dorin Chirtoacă, Ana Guţu şi, mai nou, Anatol Şalaru vorbind despre unirea Republicii Moldova cu România, iar aici ne referim la gravitatea şi radicalismul obtuz în care o fac, iniţial îţi vine să te pufnească rîsul de ridicolul situaţiei. Dar, instantaneu, realizezi ticăloşiile electorale ce derivă din „lupta lor unionistă”.

Analizînd chestiunea strict din perspectivele realităţilor electorale, constatăm că, numeric, electoratul unionist de astăzi din republica Moldova este acelaşi din anii ’90. O diferenţă, totuşi, există – electoratul unionist din anii ’90 era mai compact, iar cel din anii 2016-2017 este împrăştiat pe la partidele liderilor amintiţi mai devreme, care acumulează în sondaje între 0,5% şi 1,8%. Fiecare aprig unionist şi luptător pentru „idealurile naţionale de secole” poartă cîte o desagă goală, la fundul ei prăfuindu-se nişte lozinci şi slogane de care lumea a uitat demult.

Ghimpu, bunăaoră, se ştie, a preluat electoratul de la Iurie Roşca, care l-a propulsat şi în Parlament, iar asta mai mult din cauză că a folosit „păpuşa gonflabilă unionistă Chirtoacă” pe post de „tînără speranţă”. La ora actuală, Mişu Compromisu Ghimpu a pierdut definitiv acest electorat, care nu mai este dispus să intre nici sub pălăria unionistă a Vitaliei Pavlicenco sau Anei Guţu. Liderul Pl a rămsa numai cu Zotea şi Munteanu, ultimul conducîndu-se de ideea că cu cît va fi mai rău în Moldova, cu atît mai repede se va produce unirea. Nu ne-a interesa tare că-i tîmpit, dar face mult rău atît R. Moldova, cît şi României. Poate după restructurarea SRI-ului din România va fi scos din joc şi atunci se va limita numai la vîndut carne de pui de la Florenii lui dragi. Oricum, se vede ca în palmă că unioniştii moldoveni lăsaţi de izbelişte au rămas fără lider şi fără un partid care să-i înfieze. Dar asta numai pentru un timp, pentru că acum oamenii SRI-ului lucrează cu disperare să treacă desaga unionistă pe umerii fostului ministru Anatol Şalaru. Are România bani şi pentru un nou partid unionist la Chişinău? Din fonduri europene sau din activitatea comercială a SRI? Adică, tot din banii făcuţi în R. Moldova! Că securitatea ceauşisto-coldistă ştie că moldovenii sînt p… ioşi şi buni la inimă!

Ceea ce nu observă electoratul unionist de atît amar de ani este faptul că a fost folosit drept marfă. Unioniştii au rămas cu iluziile şi aceeaşi sărăcie, iar liderii curentului unionist au devenit prosperi. Cu toate acestea, ei încă mai cred în himera unirii celor două ţări. Sînt permanent dispuşi să se lase seduşi de orice alt „stăpîn unionist” sau altă figură politică gălăgioasă şi convingătoare. Fiind ţinuţi departe de dreapta informare, de realităţile politice regionale şi globale, ei nu ştiu că despre imposibilitatea unirii vorbesc lideri occidentali avizaţi, analişti politici cu autoritate şi obiectivitate etc.

Chiar şi cei puţini răsfiraţi pe la diferite partide şi organizaţii civice unioniste nu realizează cruzimea cu care sînt manipulaţi, nu pricep că nu pot face această unire, aceeaşi care o tot promit de peste 25 de ani – Ghimpu, Pavlicenco, Guţu (ceva mai încoace), Nicolae Dabija, Ion Hadîrcă (refugiat în Senatul României, la căldurica privilegiilor, pe seama unionismului) şi, mai nou, Traian Băsescu şi Anatol Şalaru.

Întrucît acum unioniştii moldoveni au rămas orfani după ticăloasele trădări pentru bani şi imunitate ale lui Ghimpu, era imposibil să nu se pună problema reapariţiei unui lider pro-român ca să-i „recupereze electoral” tot cu aceleaşi lozinci mincinoase, mobilizatoare şi benefice doar pentru lideri, nu şi pentru „plebe”. Bussinesul unionist trece în desaga lui Şalaru, Maiei Sandu şi a lui Andrei Năstae.

Datorită mesajelor lui unioniste tunătoare, moldovenii l-au ajutat pe Băsescu să intre în Parlamentul României, care acum a uitat de moldoveni ca beţivul de nişte tîrfe ieftine de pe un peron de gară. În urmă cu ceva timp, un publicist român remarca faptul că Băsescu s-a folosit de moldoveni la fel cum s-a folosit de mobilizarea ţiganilor români care l-au votat pentru al doilea mandat prezidenţial. Deşi românii îi respectă mai mult pe romi decît pe moldoveni. Unioniştii moldoveni au fost seduşi de mesajul unionist al lui Băsescu, care trebuie să recunoaştem că este un mare manipulator şi „storcător de sentimente electorale”, l-au votat pentru că îl cred că va face unirea, dar nu-şi pun întrebarea: de ce n-a făcut-o în 10 ani cît a fost Preşedinte, căci atunci avea Putere? Ce poate face Băsescu pentru unire acum cînd este un simplu senator al unui partid mic de opoziţie şi fără nici o putere decizională la nivel parlamentar, prezidenţial sau guvernamental? Nimic! România nu a făcut în 25 de ani un gazoduct şi nici nu-l va face!

În ciuda acestor adevăruri incontestabile, Băsescu vrea să ţină în gheara lui electoratul unionist din RM, cel plecat din desaga liberală SRL a lui Ghimpu. Ca cetăţean moldovean lipsit prin decret de paşaport moldovenesc nu poate, aşa că i-a picat taman la fix drona politică Anatol Şalaru, proaspăt expulzat de Ghimpu din PL din gelozie politică. Băsescu mizează pe Şalaru deoarece acesta şi-a creat o „aură de dizidenţă” faţă de trădătorul Ghimpu, dar şi pentru că, în calitate de fost ministru al Apărării, s-a inventat drept mare adept al aceloraşi iluzii pe care le-a promovat şi împreună cu Ghimpu – unirea cu România, integrarea în UE şi NATO.

Ca personaj, la fel ca şi Ghimpu, Şalaru tot de la naftalină politică a fost scos. Păi şi el, cu pauze apreciabile de timp, începînd cu 1988, cînd conducea Cenaclul Alexei Mateevici, „a luptat”, „ca şi Ghimpu”, pentru grafie latină, limbă, independenţă, mai bine de vreo zece ani pentru Anatol Stati, pentru AIE 1, AIE 2, actuala coaliţie condusă de cel pe care nu îndrăzneşte să-l critice niciodată, Vladimir Plahotniuc, şi acum, decisiv, pentru unirea şi integrările amintite.

Acum rămîne de văzut care vor fi dimensiunile viitorului său eşec. Dar eşecul este garantat, pentru că Şalaru nu este bun de nimic altceva decît de o mănăstire ascunsă în codrii liniştiţi de munte. Şalaru nu este tribun şi nu are pic de carismă, adică de energii mobilizatoare. Doar bombăneşte nişte slogane vechi de 2.250 de ani. Observăm că acum, după ce Igor Dodon a cîştigat Preşedinţia, dar şi în perspectiva pierderii fără drept de apel a alegerilor parlamentare de către actualii guvernanţi ilegitimi, cîţiva actori politici români vor să-şi păstreze electoratul unionist de aici, atît cît o fi el, important e să intre în Parlament. Ne întrebăm unde-i strategia pentru relaţiile cu R. Moldova de pe masa preşedintelui Klaus Iohannis?

Spunem „cîţiva actori politici români” întrucît observăm că Şalaru nu va beneficia exclusiv de sprijinul lui Băsescu, ci şi de cel al lui Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului României, aliat al actualei guvernări PSD, al lui Teodor Meleşcanu, ministrul român de Externe, cu care a avut întrevederi, pe 20 Ianuarie, la Bucureşti, de la care a obţinut sprijin politic pentru crearea viitorului partid unionist în RM. Aici este punctul unde guvernarea PSD din România se va concilia cu SRI-iul denunţat de Sebastian Ghiţă? Scandalul a fost o furtună într-un pahar cu apă? Ca de obicei la români, multă spumă din nimic.

Acest sprijin politic românesc are şi o serie de confuzii. Traian Băsescu este o garanţie pentru Şalaru că îşi va subordona în partid unioniştii moldoveni, numai că este o mică problemă – Băsescu s-a declarat adversar al lui Plahotniuc, cel pe care Şalaru se fereşte să-l critice. De cealaltă parte, Călin Popescu Tăriceanu este aliatul unei guvernări care sprijină nu doar actualul Guvern de la Chişinău, ci şi pe adevăratul stăpîn al acestui Guvern şi al ţării, care este Plahotniuc. Interesant este şi sprijinul acordat lui Şalaru de către şeful diplomaţiei româneşti, Teodor Meleşcanu. Nu cumva…? Păi cam se leagă!

În acest context, apare întrebarea: îi va oferi Băsescu sprijin lui Şalaru spre a-şi atrage electoratul unionist, în contextul în care el se află în opoziţie parlamentară, acceptînd ca guvernanţii de la Bucureşti să-l sprijine şi ei, dar subordonîndu-l lui Plahotniuc? Numai că Băsescu stă prost cu banii pentru că e zgîrcit. L-a lăsat pe Dorul Dendiu, zice gura unionioştilor trişti, cu nişte datorii la Chişinău după alegerile din toamna trecută că acesta nu mai are bani de lapte pentru copii. Pe Şalaru îl aşteaptă aceeaşi soartă. Se va ruga de Stati să-l primească portar la ASCOM, că pînă la pensie mare are cîţiva ani. De multă vreme sînt semne clare că politicienii PSD de la guvernarea de la Bucureşti vor să-i subordoneze unionismul lui Plahotniuc. În această conjunctură, ne pomenim în situaţia în care Plahotniuc nu va stăpîni din umbră doar Guvernul şi absolut toate instituţiile statului, ci şi viitorul partid unionist al lui Şalaru.

Acum vedeţi cît de beteagă şi de dăunătoare este pentru moldoveni mîna politicienilor români care o strînge pe cea a compromişilor moldoveni? Aşa a fost tot timpul! Din 1991 şi pînă astăzi! Spălarea de bani continuă. Tu-i mama ei de DNA şi Covesi cu ea!

Kurt SOLOVIOV