Doar un sătean din o sută are grup sanitar

Se zice că primii străini, mai ales cei din ţările dezvoltate, care au venit pe meleagul nostru în primele zile după ce acesta a devenit cunoscut în lume ca statul Republica Moldova, au fost şocaţi să vadă, îndeosebi la ţară, că noi ne facem nevoile fiziologice undeva după casă, sau în fundul grădinii. De, ca aborigenii din Africa. Li s-a făcut foame, repede s-au urcat în copac. După ce şi-au umplut burticile, s-au dat jos şi fuga în tufari.

Din păcate, după nivelul de civilizaţie, nici noi nu am ajuns tare departe de ei. Or, ultimele date statistice arată că doar al cincilea locuitor al ţării noastre are acces la sistemul public de canalizare, ce ar însemna că poată să–şi permită un grup sanitar, adică baie, closet în propria casă. La ţară, se poate spune pe şleau, este o ruşine în această privinţă. Doar un sătean din 100 poate beneficia de sistemul public de canalizare!

 Datele oficiale de anul trecut demonstrează că doar în 158 din cele peste 1600 de localităţi ale ţării au fost construite reţele de scurgere a apelor reziduale, provenite din casele individuale ale cetăţenilor, din instituţii şi întreprinderi. Adică, ar reieşi că doar fiecare a zecea localitate din Moldova dispune de sisteme centralizate de canalizare. Cu părere de rău, nici acestea, puţine cîte sînt, nu funcţionează toate. Anul trecut, bunăoară, doar 110 din cele 158 sisteme, cîte au fost construite în ţară, erau într-o stare tehnică bună. Un alt neajuns este că o bună parte din aceste reţele de evacuare a apelor reziduale, 34 la număr, nu sînt dotate cu staţii de epurare, din care cauză murdăriile din casele oamenilor, de la fabrici şi uzine, instituţii ajung în sol, poluînd mediul înconjurător.

Şi mai grav este că gradul de asigurare a populaţiei ţării cu sisteme centralizate de canalizare, judecînd după evoluţia numărului acestora în ultimii ani, nici nu dă semne să crească cît de cît. Dacă, de exemplu, în 2008, existau 174 de unităţi, apoi, spre sfîrşitul anului trecut, rămăsese doar 158 de sisteme. Cele mai vechi se distrug, alte noi nu prea se construiesc. Statisticele arată că doar pe parcursul anului trecut au ieşit din funcţiune 12 sisteme centralizate de canalizare în condiţiile în care au fost date în exploatare doar 3 unităţi, adică mai puţin decît în 2011. Este adevărat că pe fundalul scăderii investiţiilor în construcţia sistemelor centralizate de canalizare creşte ponderea celor funcţionale. Dacă acum patru ani lucrau doar 105 din cele 174 de unităţi existente, apoi în 2012 numărul sistemelor centralizate de canalizare în stare tehnică bună ajunsese la 110 unităţi din cele 158 cît se atestau în ţară.

 Cu totul altfel stau lucrurile în ce priveşte asigurarea populaţiei ţării cu sisteme de alimentare cu apă. Numărul apeductelor din ţară creşte cu zecile în fiecare an, ceea ce vorbeşte că, cel puţin sub aspectul cantitativ, condiţiile de aprovizionare cu apă a locuitorilor ţării noastre se îmbunătăţeşte văzînd cu ochii. Anul trecut, numărul total al sistemelor de alimentare cu apă se ridicase la 742 de unităţi, cu 142 mai mult decît în 2008. Practic, în ultima vreme, în ţară se construiesc anual cîte 20-30 de apeducte. De pildă, anul trecut reţeaua de sisteme de alimentare cu apă a ţării s-a extins cu 44 de unităţi. Chiar şi ponderea unităţilor funcţionale este mai mare decît în cazul sistemelor centralizate de canalizare. Astfel, proporţia apeductelor funcţionale reprezintă peste 90 la sută, pe cînd cea a sistemelor centralizate de canalizare este mai mică de 70 procente.

Deşi, la capitolul asigurării locuitorilor ţării cu apă potabilă stăm mai bine, în condiţiile în care 38,7 procente din localităţile RM dispun de apeducte, totuşi în această privinţă sîntem printre codaşii continentului. Chiar şi vecinii noştri de peste Prut, care rămîn cu mult în urmă privind serviciile de aprovizionare cu apă, se pot lăuda cu un nivel de 55 la sută din numărul localităţilor ce dispun de sisteme centralizate de alimentare cu apă. În ciuda acestui handicap temporar, s-ar putea presupune că în următorii ani situaţia privind asigurarea cu apă a populaţiei ţării noastre are toate şansele să se schimbe în mod simţitor. Aceasta, pentru că, în primul rînd, o felie bună din investiţiile străine se concentrează pe extinderea reţelei de alimentare cu apă a ţării. Iată un slogan pentru alegerile anticipate: Jos căcăstorile şi closetele primitive!

Vlad LOGHIN