Imaginile impunătoare care au făcut senzație în întreaga lume

Între anii 1978-79, după acel cutremur devastator din 1977, a avut loc un concurs la nivel național pentru reconstruirea Bucureștiului. Mulți consideră că președintele comunist Nicolae Ceaușescu avea ambiţie, curaj și nebunie duse la extrem. Cele mai impunătoare construcții au fost realizate în Epoca de Aur, cu mari eforturi din partea populației (clasei muncitoare). Printre acestea se numără și „ Cele șapte minuni”.

CASA POPORULUI (astăzi Palatul Parlamentului)

Este, conform World Records Academy, cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume, deci deține un triplu record. Între anii 1978-79, după acel cutremur devastator din 1977, a avut loc un concurs la nivel național pentru reconstruirea Bucureștiului. Concursul a durat circa patru ani și a fost cîștigat de Anca Petrescu, o tînără arhitectă care a condus lucrările pentru realizarea acestui proiect controversat.

În anii 80 erau demolați peste 7 km² din vechiul centru al Capitalei și mutați 40.000 de oameni din această zonă. La muncă au fost folosiți militari în termen și astfel costul a fost minim.Proiectul de reconstruire a Bucureștiului cuprindea ridicarea clădirilor: Palatul Parlamentului – Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott – Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii – Victoria Socialismului. Valoarea de piață a Casei Poporului era în 1989 estimată la 1.75 miliarde dolari, iar în 2006 la 3 miliarde de euro.

TRANSFĂGĂRĂŞANUL

Este Drumul Național 7C (DN7C) care leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania. Transfăgărășanul a fost construit între anii 1970 – 1974, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, care și-a dorit realizarea acelui proiect ambițios. În prezent, Transfăgărășanul este obiectiv turistic, fiind deschis în totalitate circulaţiei rutiere între lunile Iunie-Octombrie.

CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ

Construcția canalului a început în anul 1949. O mare parte a muncitorilor folosiți erau deținuți politici și membrii unor minorități etnice și religioase. În 1955, lucrările au fost sistate, dar s-au reluat, cu un nou proiect, în 1976. Inaugurarea canalului a fost făcută pe 26 Mai 1984, de către Nicolae Ceaușescu. În total s-au excavat 294 milioane m³ la canalul principal și alte 87 milioane m³ la ramura nordică, Poarta Albă-Midia Năvodari (mai mult cu 25 milioane decît la Canalul Suez și cu 140 milioane decît la Canalul Panama). Au fost turnate 5 milioane m³ de betoane. Investiția a reprezentat 2 miliarde de dolari recuperată prin scurtarea distanței de transport în 50 de ani. Anual, canalul aduce venituri  de circa 3 milioane de euro.

METROUL DIN BUCUREŞTI

Între anii 1936 – 1940, cînd în București s-au făcut ample lucrări de modernizare, s-a pus problema construirii unor linii de metrou pentru a se ușura transportul de călători într-o capitală din ce în ce mai aglomerată. În anul 1952, s-a emis o Hotărîre a Consiliului de Miniștri privind înfiinţarea Institutului de Proiectare și a Direcției Generale a Metroului din București, ambele subordonate Ministerului Transporturilor. Circa doi ani s-au elaborat studii, dar, sub influența școlii sovietice, care recomanda pentru metrou și funcția de apărare, spre a fi folosit ca adăpost împotriva bombelor în caz de război, s-au avut în vedere adîncimi între 20 și 40 m. Costurile mari au determinat amînarea construcției metroului. În Februarie 1972, la indicația conducerii, s-a constituit un colectiv pentru proiectarea metroului din București, compus din aproape 30 de specialiști, din diferite domenii. Din 1975 au început efectiv lucrările de construcție a metroului. Prima linie, M1, a fost inaugurată pe 16 Noiembrie 1979, între stațiile Timpuri Noi și Semănătoarea. Lungimea liniei era de 8,63 km și avea 6 stații.

BARAJUL VIDRARU

Construcția Barajului Vidraru a început în anul 1961. „Primul semnal de începere a construcției barajului a fost coborîrea de la înălțimea de 180 de metri, pe cabluri aeriene, a primei bene pline cu beton. Au urmat apoi zile încordate de munca eroică. Pe șantier, tehnica înaintată, metodele moderne de lucru, mijloacele mecanice contribuie la obținerea unui ritm înalt de execuție. Turnarea betoanelor se face în cofraje metalice, ceea ce contribuie la obținerea unei productivități superioare cu 20% față de metoda clasică. Constructorii intensifică întrecerea socialistă pentru a realiza acest important obiectiv hidroenergetic la termenele prevăzute și chiar mai devreme”, se scria într-un articol propagandistic din ziarul Scînteia din 10 Aprilie 1965. Barajul a fost umplut la capacitate abia în luna Decembrie 1965. Astfel s-a născut Lacul de Acumulare Vidraru, așezat între Munții Frunții și Ghițu. Cînd a fost finalizat, barajul se situa la acea vreme pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-lea în lume.

HIDROCENTRALA DE LA PORŢILE DE FIER

Este una din cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa și cea mai mare de pe Dunăre. Construcţia acestei hidrocentrale a început la 7 Septembrie 1964, în timpul mandatului lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi a fost finalizată pe 16 Mai 1972. Acesta a fost cel mai ambiţios proiect de exploatare a potenţialului hidroenergetic al Dunării, dar şi de îmbunătăţire a navigaţiei şi de control al inundaţiilor. De asemenea, a reprezentat prima colaborare transfrontalieră dintre România şi Iugoslavia.

CASA RADIO

Casa Radio a rămas o clădire neterminată din București, situată în apropierea rîului Dîmbovița și a Cotroceniului. Construirea sa a început înainte de 22 Decembrie 1989.

Trebuia să fie Muzeul Național de Istorie a Republicii Socialiste România. Astăzi, este unul dintre cele mai mari proiecte imobiliare propuse spre dezvoltare în Capitală. Oare cînd se vor finaliza lucrările acestei construcții începută în comunism?

Sursa: a1.ro