Ţara ca o vădană de 25 de ani într-un sat de boşorogi

Autor: Mihai CONŢIU

Cine crede că cei care negociază la sînge, în secret şi la infinit formarea unei noi coaliţii de guvernare nu ştiu pe ce lume se află, se înşeală amarnic! Tocmai din cauză că ştiu şi cunosc prea bine ţara care li s-a aşternut accidental la picioare durează atît de mult aceste negocieri. Trebuie ca cineva să fie extrem de naiv ca să-şi imagineze că ei discută sau negociază „principii de guvernare reformatoare”. Astea-s bazaconii, praf aruncat în ochii „prostimii”!

Există un Acord de Asociere şi de Liber Schimb cu UE, care este cel mai vital pentru ţară, iar guvernarea nu trebuie decît schimbată, modificată pe criterii de reforme de tip european şi aşteptate de către Bruxelles, căci exerciţiul propriu-zis al guvernării în sine nu-l inventează ei acum. Gîlceava cea mare este pe împărţitul funcţiilor, nu pe „principii şi valori”. Tocmai modul în care îşi vor împărţi aceste funcţii ne face să intuim că există riscul ca Moldova să se compromită faţă de UE.

Este clar că nu au de gînd să renunţe la politizarea pe mai departe a Procuraturii, Justiţiei, Fiscului, CNA, CNI, SIS, MAI şi a Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Asta înseamnă tergiversarea şi compromiterea pe termen lung a parcursului pro-european, căci depolitizarea acestor instituţii este o condiţie obligatorie care trebuie îndeplinită în raport cu deciziile ulterioare ale Bruxellesului. Pirkka Tapiola ne spune aceste lucruri practic în fiecare zi!

UE, ca sula din coaste

Liderii celor trei partide „pro-europene” ştiu prea bine ce aşteaptă UE de la ei, însă cu toate acestea nu vor să renunţe la controlul asupra instituţiilor mai-sus menţionate. Intuiesc că UE şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească le stau ca un os de peşte în gît. Din cauza ambiţiilor personale, a existenţei Acordurilor cu UE şi instituţiilor financiare internaţionale fără de care ţara nu poate respira politico-administrativ, precum şi a pericolului reintrării Moldovei în sfera de influenţă rusească, cele trei partide negociatoare se află într-o situaţie care ne aminteşte de cunoscuta fabulă „Racul, broasca şi ştiuca” a lui Alecu Donici, în care vieţuitoarele trag fiecare, în felul ei, de un sac cu grîu ca să-l aducă în lac, fără ca să izbutească.

Deşi situaţia lor este extrem de delicată în raport cu UE şi instituţiile financiare internaţionale, se pare că totuşi liderii noştri nu înţeleg profund importanţa creării unui Guvern depolitizat în structurile amintite, pozînd în ceea ce am putea spune că seamănă cu „un pic fată mare”. Sau poate înţeleg dar sînt într-atît de cinici încît îşi bat joc de noi?! Singurii care par deschişi în favoarea depolitizărilor în cauză sînt cei de la PLDM, numai că opţiunea lor nu prea coincide şi cu cele ale PD şi PL, unde interesele pentru controlul asupra unor funcţii sînt uriaşe, chiar dacă intră în contradicţie cu principiile europene.

PLDM chiar că nu pierde nimic prin depolitizarea MAI, Justiţiei şi a Fiscului, dar ce te faci cu balaurul care vrea controlul total asupra Procuraturii, Fiscului, CNA, CNI, SIS, Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi obţinerea funcţiei de şef al statului înainte de termen? Ministerul Justiţiei, în sine, a fost de mult depolitizat, chiar dacă ministrul era de la PLDM, şi reformat, numai că nu complet deoarece Procuratura, CNA şi conducerile instanţelor de judecată sînt controlate de structuri dure ale PD. Acestea sînt structuri esenţiale ale Justiţiei care nu au fost reformate tocmai din acest motiv, fapt constatat de experţii internaţionali şi punctat şi de către Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei UE în Moldova.

Funcţia, ca drog

Urmărindu-l cu destulă atenţie şi obiectivitate pe premierul Iurie Leancă, am ajuns la concluzia că funcţia de prim-ministru i s-a urcat atît la cap încît îşi imaginează că este născut, predestinat acestei funcţii pentru totdeauna. Se vede de la o poştă că trage cu dinţii în disperare de acest post şi recurge la cele mai bizare metode care mai curînd aduc a şantaj.

De luni bune, ne dă senzaţia că el nu este premierul Moldovei, ci al lui Anatol Stati şi Petru Lucinschi, dar şi că nu reprezintă interesele partidului care l-a propulsat în această funcţie. Aşa-zisul diplomat delicat Leancă îşi arată tot mai des nişte colţi în dosul cărora se intuiesc grupările de interese care-l susţin, iar acestea îl doresc premier pe mai departe. În mod normal, logic, Leancă ar fi trebuit să demisioneze din această funcţie imediat după semnarea Acordului de Asociere şi de Liber Schimb cu UE. Pentru că la ora actuală nu este bun de prim-ministru şi în curînd toată lumea va înţelege că mai trăim cu un mit.

Leancă nu este nimic altceva decît rostitorul unui limbaj de lemn diplomatic, unul steril şi nedublat de acţiuni ulterioare concrete, ca o consecinţă a existenţei reale a unui program naţional guvernamental de reformă politică, administrativă, economică, socială etc., iar asta în virtuţi europene, pe etape şi termeni concreţi de îndeplinire raportată. Aşa cum se întîmplă tuturor oamenilor slabi ajunşi în funcţii importante, am convingerea că şi în spatele lui Leancă sînt numeroşi profitori care-i şoptesc permanent la ureche că este „genial, mare politician, excepţional şi inegalabil premier” etc., iar el, în final, a ajuns să creadă că chiar aşa şi este.

„Dizidenţa” lui din PLDM a debutat în cel mai ofensator şi penibil mod atunci cînd, la alegerile prezidenţiale din România, l-a sprijinit pe neocomunistul Victor Ponta, în condiţiile în care liberal-democraţii conduşi de Vlad Filat, prin natura apartenenţei la familia politică a Partidului Popular European, l-au susţinut pe Klaus Iohannis. Acum, mai nou, cochetează cu ideea strict populistă de a aduce la guvernare sprijin din partea unor experţi internaţionali. Demagogia lui se simte de la o poştă, căci pentru aşa ceva ar trebui să-l convingă pe Vladimir Plahotniuc, nu pe Vlad Filat, care probabil că n-ar avea nimic împotrivă.

La fel de ahtiat după funcţii şi Putere este şi imposibilul Mihai Ghimpu, căruia de mult i-a intrat în cap că este un mare politician şi vizionar, nu un personaj penibil, primitiv şi semidoct cum este în realitate. Ghimpu a rămas cu gustul dulce al drogului Puterii încă de cînd hazardul, din nefericire pentru Moldova, l-a propulsat în funcţia de şef al Legislativului şi preşedinte interimar de ţară. În orice ţară civilizată care se respectă, astfel de politicieni sînt ascunşi sub preş cînd primeşte vizite din exterior, iar asta pentru că există riscul justificat ca acel străin să creadă că a venit la un popor de retardaţi după ce văd cine-i reprezintă.

Cu reformele în moalele capului!

Realitatea, situaţia actuală este cu atît mai penibilă în raport cu exteriorul şi deprimantă cu cît orice observator imparţial, mai puţin cei localnici, constată că avem un Guvern în exerciţiu provizoriu constituit din politicieni la fel de provizorii şi improvizaţi. Fără un Guvern reprezentativ şi un Parlament coerent, Moldova seamănă cu o vădană de 25 de ani dintr-un sat populat în exclusivitate cu boşorogi impotenţi. Vrea, dar nu are cu cine! Aşa-i şi cu formarea Guvernului – se vrea, dar nu are cu cine din cei doriţi de ei, aşa că vor fi nevoiţi să investească masiv în Viagra!

Deja de vreo trei săptămîni tot argumentez necesitatea aplicării cu prioritate a „modelului Ucrainei”, care a invitat la guvernare experţi americani şi europeni. La fel ar trebui să procedeze şi PLDM, PD şi PL în deplin consens cu PCRM, iar asta în cazul Procuraturii, CNA şi MAI, precum şi prin invitarea unor experţi occidentali acreditaţi pe lîngă instanţele de judecată, Fisc, Banca Naţională sau CNI. Este indiscutabil faptul că pentru obţinerea unui consens cu PCRM trebuie ca acestui partid să-i ofere pîrghii de control asupra Comisiei Electorale Centrale, Curţii de Conturi sau chiar Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Deocamdată, este limpede că nimic din toate acestea nu se vor întîmpla, iar astfel ne vor demonstra că, într-adevăr, nu le pasă de viitorul european al acestei ţări, de soarta şi bunăstarea moldovenilor, indiferent de ce argumente mincinoase vor invoca.

Adevărul este că Moldova are nevoie nu doar de depolitizarea instituţiilor despre care tot vorbim, ci şi de depolitizarea funcţiei primului ministru, iar asta în contextul interesului naţional pro-european al ţării. Există în Occident şi cunosc personal puzderie de tineri moldoveni străluciţi angajaţi în funcţii de răspundere în mar corporaţii transnaţionale. Doar cu Maia Sandu nu se face Primăvară guvernamentală! Din rîndurile acestor tineri trebuie alese candidaturi pentru funcţiile de prim-ministru, ministerele Justiţiei, Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Finanţelor, Economiei etc., precum şi pentru postul de guvernator la Băncii Naţionale, căci acest Dorin Drăguţanu este provincial rău, habar nu are de nimic, fiind bun doar pentru a conduce, cel mult, vreo filială a unei bănci foarte neînsemnate.

Numai prin chemarea creierelor luminate ale moldovenilor din Occident ca să guverneze putem vorbi de bună-credinţă din partea politicienilor, despre faptul că, într-adevăr, sînt dedicaţi ideii de progres şi civilizaţie pentru Moldova. Doar aceşti tineri sînt capabili să asigure o administrare eficientă a ţării, iar asta pentru că au studii serioase, practică şi au idei. Într-un astfel de Guvern tehnocrat, reformista Maia Sandu, ministrul Educaţiei, nu ar mai fi singulară şi oarecum izolată într-un Guvern de dinozauri cu apucături mafiote şi vorbitori „de bine” din anii 90

Sigur, motorul integrării europene trebuie să rămînă pe mai departe PLDM. Se vehiculează zvonul că se discută şi varianta alegerii lui Vlad Filat ca preşedinte al Parlamentului. Opţiunea nu este rea din simplul motiv că din această poziţie Parlamentul ar garanta votarea unor legi iniţiate mai ales de către virtualii miniştri şi prim-ministru desemnaţi din rîndul minţilor strălucite ale moldovenilor din Occident, tineri care să nu fie fii sau fiice ale politicienilor care i-au trimis acolo pe burse oferite prin intermediul Guvernului, căci cunosc cîteva cazuri, de astă dată nereuşite, iar Leancă ştie despre ce este vorba.

Bineînţeles că nimic din toate acestea nu se vor întîmpla, iar asta din cauza obtuzităţii politicienilor cointeresaţi în exercitarea controlului deplin şi personal asupra instituţiilor vitale ale statului. Au averi colosale dobîndite în condiţii obscure, iar pentru a şi le proteja au nevoie să ţină în subordine instituţiile de control ale ţării! Se află sub efectul drogului Puterii şi nu vor admite niciodată să facă loc unor tineri capabili, mult mai pregătiţi şi infinit mult mai vizionari decît ei!

Stă în puterea lor să contribuie la transformarea radicală a ţării, la democratizarea şi prosperitatea ei, dar ei se pare că ne vor demonstra că nu le pasă de soarta Moldovei, că vor Puterea doar pentru ei, nu şi pentru popor.

Leancă se lăuda, zilele trecute, că a găsit un arhitect al ţării şi al Chişinăului în rîndurile tinerilor studioşi din Occident. Cît de lăudabil ar fi fost din partea-i dacă găsea şi un succesor la funcţia de premier, care-l depăşeşte! O să vă convingeţi foarte curînd de asta.