SĂPTĂMÎNA PATIMILOR SFIDATĂ DE ZIUA MUNCII
De unde atîta pioşenie creştinească? Unde-i "munca" BO acum?
Autor: Mihai CONŢIU
„În Miercurea cea Mare a Saptămînii Sfintelor Patimi, se face pomenire de femeia cea păcătoasă (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru că lucrul acesta s-a întîmplat puţin înainte de mîntuitoarea patimă.
Cînd Iisus s-a suit în Ierusalim şi era în casa lui Simon cel lepros, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El şi a turnat pe capul Lui acel mir de mare preţ. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru că, după cuvîntul Mîntuitorului, să se predice pretutindeni şi tuturor fapta ei cea cu multă căldură. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toţi, dar mai cu seamă faptul de acum, cînd L-a văzut că intră în casa unui lepros. Se gîndea deci femeia că îi va vindeca boala după cum l-a vindecat şi pe acela. Şi, într-adevăr, Hristos a tămăduit-o dîndu-i iertare de păcate.”
Miercurea cea Mare a Saptămînii Sfintelor Patimi de anul acesta este înscrisă pe data de 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii. Tradiţia populară spune că în Miercurea cea Mare se bea vin cu pelin, femeile îşi încheie lucrările de iarnă, iar pentru bărbaţi este ultima zi, pînă la Paşti, în care mai pot munci în cîmp.
Cum a „postit” creştinul moldovean în Miercurea cea Mare? Doar în cazul celor mai gospodari din satele moldoveneşti putem vorbi despre post şi o „ultimă zi, pînă la Paşti, în care mai pot munci în cîmp”! Bieţii de ei, atît sunt de năpădiţi de tristeţea nevoilor, lipsurilor, încît probabil vor munci în cîmp pînă spre Sîmbăta Mare, dar fără de păcat în cazul lor de oameni neprihăniţi!
Vin cu pelin? Să fim serioşi! La cît „samagon”, vodcă puturoasă şi ieftină sau vin de producţie proprie se găsesc pe întreg cuprinsul patriei, îi mai arde cuiva de pelin după ce-a ”pus-o patriotic” de un miting, de-o frigăruie în umbra unei pădurici ori s-a bîţîit libertin la un concert în aer liber? Mai ales că totul este oficial!
În Miercurea cea Mare a Saptămînii Sfintelor Patimi din acest an, Chişinăul şi desişul păduricilor din preajmă este ticsit de cheflii dansînd printre aburii frigăruilor şi sticlelor cu băuturi. Serbează, ca pe vremurile ateismului sovietic, Ziua Internaţională a Muncii! Bătrîni combatanţi, tineri...
Din pioşenie profundă faţă de însemnătatea creştină a zilei din Miercurea cea Mare a Saptămînii Sfintelor Patimi, îşi imaginează cineva că Biserica Ortodoxă (BO) şi-ar fi făcut un Program Special Excepţional de Prevenire a Păcatelor?
Oare BO, asemenea ong-urilor de protecţie a mediului înconjurător, a drepturilor animalelor, pentru lupta împotriva exploatării fiinţelor umane, împotriva drogurilor, alcoolismului, fumatului etc., n-ar fi trebuit să-şi organizeze patrule spirituale de prevenire a păcatului, formate din preoţi, călugări şi măicuţe, care să se deplaseze prin toate locurile susceptibile că favorizează păcatul şi desfrînarea? Să propovăduiască învăţăturile Sfintei Scripturi, să facă prozelitism în rîndul celor tentaţi de slăbiciunile lumeşti...!
Oare nu acesta ar trebui să fie rostul BO? Nu acelaşi rol ar trebui să-l aibă şi în programele sociale de protecţie a mediului înconjurător, a drepturilor animalelor, împotriva calamităţilor naturale, pentru lupta împotriva exploatării fiinţelor umane, împotriva drogurilor, alcoolismului, fumatului etc.?
Ce fac preoţii în aceste zile? Îi aşteaptă pe laici să se scalde în păcat, în desfrîu spre a avea clienţi, cu orice preţ, la slujbele ipocrite, inclusiv la Sfînta Slujbă din Noaptea Învierii? De ce preoţii noştri nu condamnă păcatul real, cel identificat şi nominalizat de ei în timpul slujbelor cotidiene, asemenea pastorilor altor biserici?
De ce, pe noi, cei care am păcătuit astfel, ne primesc în Biserică şi ne tratează ca pe nişte buni creştini fără de păcat, fără să ne reproşeze, nu neapărat să ne afurisească? Făţărnicie şi dorinţa de a nu-şi pierde clientela ecumenică?
Ce fel de spectacol va oferi Biserica în Noaptea Învierii, înconjurată fiind de toţi cei care au sărbătorit Ziua Internaţională a Muncii? Acelaşi, ca de obicei! Ce păcat!