Anumite tratamente împotriva sclerozei multiple – anti-CD20 – ar anula protecţia oferită de vaccinurile împotriva COVID-19 şi ar creşte riscul de a dezvolta o formă gravă, atenţionează specialiştii în această afecţiune înainte de ziua mondială a acestei boli, marcată anual la data de 30 Mai, informează AFP, potrivit agerpres. „Pacienţii trataţi cu această clasă de tratamente sunt mai expuşi la forme grave de COVID-19 şi riscă să răspundă mai puţin bine la vaccinare”, a explicat pentru AFP neurologul Jean Pelletier de la fundaţia franceză ARSEP (Ajutor pentru Cercetarea Sclerozei în Plăci).

Potrivit lui Pelletier, „aproximativ 20%” dintre pacienţii cu scleroză multiplă (SM) iau acest tip de tratament, fie la debutul bolii, fie pentru că celelalte medicamente nu au avut efect.

La nivel mondial, se estimează că peste 2,8 milioane de persoane sunt afectate de această boală autoimună.

Cele două substanţe medicamentoase vizate sunt rituximab şi ocrelizumab.

Administrate „sub forma de perfuzii la fiecare şase luni”, acestea sunt „extrem de eficiente în tratamentul de bază al sclerozei multiple”, potrivit profesorului Pelletier. Dar, în ceea ce priveşte COVID-19, situaţia se schimbă.

Studii

Pe de o parte, riscul mai mare de a dezvolta forme grave de COVID-19 a fost evidenţiat în ultimele luni de mai multe studii, franceze, italiene şi americane, potrivit neurologului. Pe de altă parte, mai recent, au apărut temeri legate de vaccinare.

„Vedem oameni cu SM trataţi cu aceste anti-CD20 care nu produc anticorpi după vaccinarea împotriva COVID-19”, potrivit profesorului Pelletier. Există, prin urmare, riscul de „non-protecţie”.

Acest lucru este cu atît mai îngrijorător cu cît efectul acestor tratamente pare „probabil mult mai prelung” decît intervalul de şase luni în care sunt luate.

În acest stadiu, aceste observaţii se bazează mai ales pe „cazuri speciale”, însă studiile vor permite aflarea mai multor informaţii.

Acesta este în special cazul unui studiu francez, care „îşi propune să evalueze efectul vaccinării împotriva COVID-19” la pacienţii trataţi pentru mai multe boli (cancer, boli de rinichi, diabet, SM şi altele), în funcţie de tratamentele pe care le iau.

În ceea ce priveşte scleroza multiplă, un număr de 600 de pacienţi urmează să participe la acest studiu. „Vom putea primi un prim răspuns în şase luni”, a declarat profesorul Pelletier, potrivit căruia acest lucru ar putea face necesară o adaptare a strategiei de vaccinare la persoanele în cauză.

Alte afecţiuni

„Această clasa de anti-CD20 nu este specifică sclerozei multiple, fiind utilizată şi în multe alte boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă, psoriazisul… Prin urmare, este o chestiune care merge mai departe de SM”, a subliniat specialistul.

Efectele observate ar putea fi explicate prin faptul că aceste medicamente acţionează asupra limfocitelor B, „celulele care produc anticorpi”, potrivit profesorului.

Pe de altă parte, nu există un semnal similar cu privire la alte medicamente antireumatice modificatoare ale bolii (denumite DMARD), cum ar fi interferonii, care ar putea avea chiar un efect „oarecum protector”, a precizat Pelletier.

Scleroza multiplă este o boală autoimună a sistemului nervos central (creier şi măduva spinării). Afecţiunea provoacă o perturbare a sistemului imunitar, care atacă mielina, substanţa cu rol de protecţie a fibrelor nervoase, care acţionează precum o teacă.

„Este o boală încă relativ necunoscută”, a subliniat la rîndul său Brigitte Taittinger, cea care deţine funcţia de preşedinte al fundaţiei ARSEP.

Cel mai adesea, provoacă pusee inflamatorii întrerupte de faze de acalmie. Tratamentul cu doze mari de corticosteroizi utilizat pentru a contracara doar aceste recidive (spre deosebire de tratamentele de fond) ar putea reprezenta, de asemenea, un factor de risc pentru formele grave de COVID-19, potrivit profesorului Pelletier.