Trilaterala UE-Republica Moldova-Federaţia Rusă

Mihai CONŢIU

Din considerente înguste, meschine, „contestatarii de profesie” ai Preşedintelui Igor Dodon au interpretat vizita acestuia la Moscova în cel mai vulgar mod cu putinţă, ignorînd cu desăvîrşire elementele fundamentale şi importanţa ei într-un context regional şi european extrem de sensibil şi impredictibil chiar.

La începutul acestei luni, Președintele Igor Dodon, a avut o întrevedere cu Preşedintele în exerciţiu al OSCE, Ministrul Federal pentru Europa, Integrare și Afaceri Externe al Republicii Austria, Sebastian Kurz, aflat în vizită la Chișinău. În urma acestei întrevederi, Dodon a declarat:

”Am exprimat speranța că președinția austriacă a OSCE va contribui la impulsionarea procesului de negocieri cu privire la reglementarea diferendului transnistrean. Am transmis viziunea Președinției Republicii Moldova și pașii pe care îi propunem să fie înfăptuiți în viitorul apropiat. Abordarea urmează a fi la pachet: soluționarea a patru subiecte de importanță majoră pentru cetățenii de o parte și de altă parte a malurilor Nistrului. Deși avem diferite viziuni cu Guvernarea asupra multor subiecte de politică internă și externă, în ceea ce ține de reintegrarea țării pledez pentru o abordare în format comun și cooperare pentru a găsi soluții optime în beneficiul oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului.”

În zilele de 6 şi 7 Februarie, Dodon se va afla la Bruxelles, unde va avea întrevederi la nivel înalt cu conducerea Comisiei Europene, a Consiliului European, conducerea NATO, precum și cu alți oficiali de rang înalt din Uniunea Europeană. Ulterior, fireşte, vom afla şi despre rezultatele întîlnirilor avute. În contextul precedentelor sale întrevederi (cu conducerea de la Tiraspol, cu Vladimir Putin şi cu Sebastian Kurz, Preşedintele în exerciţiu al OSCE), ni se pare extrem de interesantă o analiză făcută de avizatul publicist român Cristian Unteanu, într-o corespondenţă pentru Adevărul.ro, în care este vorba despre vizita lui Dodon la Bruxelles. Spre relevanţă, vă oferim cîteva extrase din analiza obiectivă a lui Unteanu.

În conceptul în care ţările din UE ar putea să fie interesate, cel puţin teoretic pentru început, de conceptul „trilateralei” anunţate de Igor Dodon: UE-Republica Moldova-Federaţia Rusă, acesta notează:

„Rol de pivot pentru Rep. Moldova în reunirea unor asemenea mari interese? Nu e prea mult, nu cumva e o gravă exagerare? Aş spune că nu, amintindu-vă că, în trecut, de la Moscova au venit numeroase oferte, pe toate canalele, ca ţări din Est să joace un asemenea rol de punte. Ofertă făcută cîndva şi României. Refuzată.

Drept care, mai departe, diplomaţia rusă a construit pe termen lung trepte succesive de acces în Europa, cu elemente combinative prietenoase şi eurosceptice din interiorul UE şi NATO: Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Grecia... dar fără a avea punctul proxim realizat şi fundamentat. Acesta ar putea să fie rolul Rep. Moldova şi acesta ar putea să fie sensul profund al Trilateralei invocate de Igor Dodon.

Interesant şi pentru europeni? Poate da, în cazul în care vor să deblocheze şi să revitalizeze cumva situaţia Parteneriatului Estic. Ceea ce, evident acum pentru toată lumea, nu se mai poate concepe prin repetarea aceloraşi metode de pînă acum, ci prin oferirea unei noi perspective de neutralitate interesantă, cea a statutului de „undeva între” cele două blocuri, UE şi Uniunea Eurasiatică, ţări partenere comerciale şi fără evoluţie imediată înspre alt nivel de alianţă. Şi nu numai atît. Asta deoarece Rep. Moldova, în caz de reuşită a acceptării ideii Trilateralei, ar putea veni cu un alt argument de interes major regional: prin implicarea OSCE ca mediator, rezolvarea problemei Transnistriei prin acordarea statutului de „regiune cu statut special”. (…)

Un acord pe subiectul Transnistria, eventual garantat acum de Igor Dodon, ar fi primit ca o realizare importantă în care rolul Germaniei ar putea fi decisiv. (…) În acelaşi timp, cred că ceea ce încearcă Preşedintele Republicii Moldova este un joc de deschidere de flanc într-un raţionament foarte complicat de supravieţuire statală în formulele de frontieră existente, lucru esenţial pentru ţara sa dar şi, în imediat, valabil şi pentru Ucraina reintrată în tragedia războiului civil. Cred că despre asta este vorba pe fond, acestea sunt mizele profunde şi rezultatele pot fi incerte atîta timp cît încă se negociază acordurile superioare. Deocamdată, la această margine de Est a UE şi NATO, totul devine din ce în ce mai fluid şi plin de necunoscute.”

Constatăm, aşadar, că precedentele întrevederi ale lui Dodon, în special cele cu conducerea de la Tiraspol, Putin şi Preşedintele OSCE, se înscriu în parametrii unor politici superioare, de interes regional şi european. Ca o ironie amară, cu referire la evenimentele din România şi vizitele unor demnitari guvernamentali români în aceleaşi zile la Bruxelles, într-un Post Scriptum, publicistul român notează:

„Apropos de ciudăţenii, vine domnul Dodon la Bruxelles măcar cu dorinţa să negocieze geo-strategic, iar ai noştri, exact tot Luni şi Marţi, vin să fie bătuţi delicat peste degeţele de înalţii lor interlocutori europeni... Drept este? Să nu te apuce paraponul? Măcar poate că nu-i bate prea tare şi atunci tot e bine.”