Anton Bacalbaşa: Moş Teacă şi presa

Indignat de cîte s-au scris despre dînsul cînd cu chestia tăierii Dîmboviţei, Moş Teacă s-a hotărît să-şi răzbune pe gazetari. De aceea, cum a ieşit de la arest, a făcut un raport către comenduire, cerînd ca toţi gazetarii să fie puşi la pluton de pedeapsă cu căţeaua-n spinare două ceasuri pe zi. Raportul n-a avut nici o trecere, deoarece comenduirea a răspuns că nu poate pedepsi nişte ţivili. Faptul ăsta a desperat pe Moş Teacă şi l-a făcut curios:

— Bine, domle, strigă el faţă cu un camarad, apîi dacă noi pedepsim cum vrem pă melitari, cum să nu putem face nimic unor ţivili? Nu cumva ţivilii suntără mai mari ca melitarii!?

De logic, era logic; dar camaradul l-a convins că aşa e lumea în ziua de azi şi că trebuie uneori să te supui. Bineînţeles, Moş Teacă a jurat că-ndată ce i-o încăpea pe mînă un gazetar rezervist la manevre, are să-l frece ca pe o gamelă cazonă la inspecţia generală.

Camaradul i-a dat însă altă idee:

— Vrei să-i înveţi minte?

— Mai e vorbă?!

— Atunci trimete-le martori.

— Martori? Da ştiu eu cine a fost martor? Să vedem.

Intră-n companie şi strigă furios:

— Planton!

— Porunciţi, don căpitan!

— Ai fost martor cînd a scrisără ăia de la gazetă contra mea?

— Trăiţi, don căpitan, nu înţeleg...

— Nu vorbi! Să-nţelegi!

— Trăiţi, don...

— Să taci, că te dau la reformă din lume! Pentru ce dormi la post?

— Nu dorm, trăiţi...

— Dacă nu dormi, pentru ce n-ai văzut cînd a scris ăia contra mea? Care este datoria soldatului de santinelă?

— Trăiţi, don căpitan, onoru, focu şi zgomotu!

— Apîi atunci cum n-ai văzut? N-ai auzit cît zgomot a făcutără gazetele cu drăcia aia? Sergen-majur, să mi-l torni patru zile la dubă, pentru că a dormit în egzirsisu postului... Te-nvăţ eu, răcane! Tu trebuie să fii neam cu ăia!...