Anton Bacalbaşa: Moş Teacă. Don colonel pe frontieră

Colonelul vine să inspecteze companiile de pe frontieră. Ajuns la Kadichioi, Moş Teacă îi iese întru întîmpinare, îi face cuvenitul raport şi apoi scoate compania la instrucţie.

— La u-măr!

Compania ia la picior.

— Ce-i asta, căpitane?

— Apîi, domnule colonel, aşa i-am învăţat eu, pentru ca să nu disvulgăm secreturile armatii în faţa turcilor.

Colonelul e-ncîntat de Moş Teacă şi spune să comande pe loc-repaos.

După asta se duce să examineze registrele, pe care le găseşte în cea mai bună stare.

— Dar Foile de zile unde-ţi sunt, căpitane?

— Foile? Le-am dat la spoitor, domnule colonel.

— Dar Intrarea şi Ieşirea?

— Intrarea este prin faţa geamiei, iar ieşirea... în fundul curţii.

Încîntat peste fire, colonelul strînge cu profuziune mîna lui Moş Teacă şi-i ordonă să dea soldaţilor ca recompensă cîte două raţii. Apoi pleacă.

Moş Teacă pune atunci pe gornist să sune Adunarea-n pas gimnastic. Apoi, după ce se strîng soldaţii, le ţine următorul discurs:

— Aţi văzut, mă? Don colonel a rămas foarte mulţumit. Aşa să faceţi totdauna, că vă bag în draci! Compania mea trebuie să fie a mai prima-ntîi! Cînd faci mînuirea armelor, să-ţi pocnească puşca-n mînă, rîtane, că nu ţi-e mîna de caşcaval!... Acuma, sergen-majur, să mergi în sat şi să aduni toate raţele, că aşa a dat orden don colonel: cîte două de om. Rupeţi rîndurile — marş!

A doua zi, colonelul primi la regiment următoarea telegramă din partea lui Moş Teacă:

„Rog respectuos comunicaţi-mi dacă pot da soldaţilor cîte doi pui de găină. Imposibil de găsit atîtea raţe.”

Colonelul pune rezoluţia următoare:

„D. medic al regimentului va cerceta starea de sănătate a căpitanului Teacă şi va raporta de urgenţă.”