Voronin, un strateg relativ inepuizabil

Autor: Mihai CONŢIU

În PCRM, cel puţin în aparenţă, dacă privim lucrurile din perspectiva ultimelor intervenţii ale lui Vladimir Voronin, lucrurile par să se îndrepte într-o direcţie extrem de interesantă. Se pare că Voronin vrea să-şi reconstruiască o imagine absolut surprinzătoare şi greu de anticipat pînă acum. Ca o ipoteză relativ credibilă, în PCRM se pot întîmpla lucruri diametral opuse celor presupuse de mine în articolul de săptămîna trecută, cu titlul „Voronin şi cu Tkaciuk au pus presa pe… butuc” şi subtitlul „Cronica unui divorţ imposibil”. Acolo vorbeam despre demisia din Parlament a anarhistului sindicalisto-comunist Mark Tkaciuk, precum şi despre aproape imposibilul divorţ politic dintre Voronin şi Tkaciuk.

În presupunerile de atunci, am luat în calcul faptul că Tkaciuk nu era la prima harţă cu şeful său, că are un potenţial control asupra unui anumit segment politic şi financiar din PCRM, dar şi că, prin intrigi abile, i-a îndepărtat din jurul lui Voronin pe cei mai vechi şi loiali amici, prieteni politici şi colaboratori devotaţi. Aşadar, trebuie să spunem acest lucru, nu ei au „trădat”, ci au fost constrînşi să plece de către gaşca lui Mark Tkaciuk. Numai Victor Stepaniuc cît ar avea de spus în această privinţă!

Potrivit „Ziarului Naţional”, la şedinţa Executivului politic al partidului, care a avut loc la sediul PCRM în seara zilei de 3 Iunie, Vladimir Voronin a cerut ca Iurie Muntean să fie demis din funcţia de secretar general al Partidului Comuniştilor, iar extremistul Grigore Petrenco să fie exclus din Biroul executiv al PCRM, dar să-şi dea şi demisia din partid pe motiv de „trădare”. Conform sursei citate, fiind vorba despre situaţia din Găgăuzia, Voronin s-a certat cu aceştia deoarece ei sînt adepţii unor măsuri radicale. Adică, erau şi sînt pentru mişcări de desprindere a Găgăuziei de Republica Moldova. Iniţiativa lui Voronin nu ar fi fost susţinută din pricină că pentru aşa ceva trebuie convocată o şedinţă plenară a PCRM.

Un avertisment pentru Tkaciuk? Greu de crezut!

Înainte de a trece la partea, să-i zicem, pozitivă a unei posibile evoluţii în PCRM, să încercăm să reţinem şi alte posibile nuanţe. Se pare că Tkaciuk este de negăsit după ce şi-a dat demisia. La fel de binecunoscut este şi faptul că şi cei doi deputaţi comunişti, Munteanu şi Petrenco, sînt sub controlul strict al lui Tkaciuk. Dacă nu era aşa, n-ar mai fi ajuns Munteanu în veci în funcţia de secretar general al PCRM, fiind un om de o sălbăticie rară.

Cerînd demisia celor doi, este posibil ca Voronin să-i fi dat şi un avertisment lui Tkaciuk spre a-l determina să se întoarcă la matcă. Poate fi un semnal dur din care Tkaciuk trebuie să înţeleagă bine faptul că Voronin îi poate exclude cu uşurinţă pe absolut toţi cei din PCRM care sînt la ordinele ex-deputatului şi ex-consilierului prezidenţial comunist. Pentru aşa ceva, ar vota o majoritate covîrşitoare din PCRM. Dacă demisia din PCRM a celor doi, Munteanu şi Petrenco, va fi urgentată, atunci lucrurile se schimbă fundamental, dacă nu, atunci avem de-a face cu o păcăleală în stil Voronin, cu un avertisment, aşa cum spuneam.

Totuşi, înclinăm să credem că nu este vorba despre un avertisment de acest tip deoarece este posibil ca Voronin să nu mai suporte tentativele de şantaj asupra sa exercitate de gruparea Tkaciuk. Liderul comunist este conştient că nu poate fi şantajat cu ameninţarea că mai mulţi deputaţi comunişti şi-ar putea da demisia. Oricîţi ar părăsi grupul parlamentar al comuniştilor, Voronin ştie că electoratul îi rămîne fidel şi în acelaşi număr de mare. Nu imaginile lui Tkaciuk, Petrenco sau Munteanu aduc voturi pentru PCRM, ci autoritatea de lider a lui Voronin!

O „re-schimbare-la-faţă” de tip european a PCRM prin eliminarea extremiştilor

Dacă Voronin a cerut eliminarea celor doi din partid la modul cel mai serios cu putinţă, chiar aşa se va întîmpla. Asta poate să însemne că bătrînul şi experimentatul politician şi lider comunist nu mai are de gînd, ca în alte dăţi, să-l recheme la datorie şi în anturajul său pe “indispensabilul” intrigant Tkaciuk.

Cînd toţi vorbesc, de ani buni, despre necesitatea unei reforme a PCRM, iar asta însemnînd retragerea lui Voronin din fruntea partidului şi desemnarea unui succesor, liderul comuniştilor se pare că vrea să iniţieze o altfel de reformă, una cu care să le ia piuitul la toţi. În calitate de creator al PCRM şi de lider politic absolut, incontestabil, Voronin are dreptul moral să-şi desemneze succesorul pe care îl doreşte. În acest context, însă, opţiunile lui Tkaciuk nu coincid cu cele ale lui Voronin, iar asta pentru că vrea un viitor lider al PCRM pe care să-l controleze şi să-l manipuleze aşa cum vrea el.

Sînt voci care afirmă că Voronin şi l-ar dori urmaş la cîrma PCRM pe Artur Reşetnicov, însă acest lucru nu poate fi pe placul lui Tkaciuk pentru să nu-l poate ave în subordine. Lui Tkaciuk îi trebuie „trestii negînditoare“, supuse şi brutale ca Munteanu şi Petrenco.

Voronin nu are cum să nu intuiască faptul că integrarea europeană nu este doar pentru el unica opţiune de supravieţuire politică, ci şi pentru ţară. În acest context trebuie înţelese şi declaraţiile sale pro-europene din ultimul timp, din pricina cărora, de fapt, şi-a dat demisia şi Tkaciuk.

Dacă Voronin curăţă PCRM de extremişti, de absolut toţi cei din gruparea dominată de Tkaciuk, lucru dorit de majoritatea absolută a comuniştilor, atunci, în termenii cei mai reali cu putinţă, asistăm la o reformă de proporţii în acest partid. Este exact tipul de reformă dorit nu doar de societatea moldovenească, ci şi de Europa. Într-o astfel de situaţie, Voronin poate rămîne preşedinte cît îl ţin puterile.

Problema PCRM cu sine însuşi, cu oponenţii politici şi chiar UE nu sînt simbolurile partidului (secera şi ciocanul, drapelul, Lenin etc.) sau aflarea lui Voronin în fruntea partidului, ci extremismul absurd şi agresiv în care Tkaciuk a împins acest partid. Tot în acest context, toate eşecurile politice pe care le-a avut Voronin şi PCRM din 5 Aprilie 2009 şi pînă în prezent au fost cauzate de Tkaciuk, iar Voronin ştia acest adevăr prea bine.

Mai mult decît atît, influenţa extremistului Tkaciuk în PCRM le-a creat lui Voronin şi partidului său imaginea unei forţe anticonstituţionale, care luptă pentru divizarea teritorială a ţării. Din imaginea unui fost preşedinte de ţară şi lider politic care respectă cu sfinţenie Constituţia, Tkaciuk a procedat de o aşa manieră încît Voronin ajunsese să fie receptat de către moldoveni ca inamicul numărul unu al Legii fundamentale a ţării.

Doar prin eliminarea extremiştilor din partid Voronin şi PCRM redevin europeni, aşa cum s-au angajat în 2005. Cu un PCRM astfel reformat, orice partid pro-european poate face alianţă de guvernare după alegerile parlamentare din 30 Noiembrie. Voronin poate exclude din partid orice deputat comunist extremist şi supus lui Tkaciuk şi pentru că, acum, cînd au mai rămas aproape 6 luni pînă la alegeri, nu mai are de ce să fie interesat de numărul celor din fracţiunea sa parlamentară.

Re-devenirea de tip european a lui Voronin şi a PCRM este accentuată cu atît mai mult cu cît liderul comunist, în mod vădit, vrea să se delimiteze clar de opţiunile anti-europene ale grupării Tkaciuk, că nu ascunde că este deranjat de acţiunile grupărilor Antifa (mişcare extremistă care primeşte bani de la cîteva companii din Rusia), Grenada, Liga Tineretului Rus, promovate de acelaşi Tkaciuk.

În concluzie, aceasta este marea reformă de care PCRM şi moldovenii aveau nevoie, nu plecarea lui Voronin din fruntea partidului!