Sunt tînăr, Doamnă

Sunt tînăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost
și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sînge,
cum aș putea întoarce copilul care-am fost
cînd carne-mi înflorește și doar uitarea plînge.

Sunt tînăr, Doamnă, lucruri am așezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aș mînca, sătul
nu m-aș încape în pielea mea de tigru.

Sunt tînăr, Doamnă, tînăr cu spatele frumos
și vreau drept hrană lapte din sfîrcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet și stelele în os
și să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tînăr, Doamnă, încă aripile mă țin
chiar de ating pămîntul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgînd prin dînsa bunicile și unchii.

Sunt tînăr, Doamnă, tînăr, de-aceea nu te cred,
oricît mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara
deși arcașii ceții spre mine își reped
săgețile vestirii, sunt tînăr. Bună seara!