Mai multe ţări din UE înregistrează o creştere a importurilor de energie din Rusia în 2025, iar printre acestea se numără Franţa, Olanda, România şi Portugalia. În cazul României, este vorba de o creştere de 57 la sută. Astfel, Europa continuă să finanţeze ambele părţi implicate în război, spre furia preşedintelui Donald Trump. Ajutorul militar acordat Kievului este contrabalansat de plăţile pentru energie furnizate Moscovei, arată o analiză Reuters, citată de News.ro.

Ţările europene, inclusiv Franţa, se numără printre cei mai fervenţi susţinători ai Ucrainei în lupta sa împotriva Rusiei, dar mai multe dintre ele şi-au intensificat importurile de energie din Rusia, care aduc miliarde de euro economiei de război a Moscovei, scrie Reuters.

În al patrulea an al războiului Rusiei împotriva Ucrainei, Uniunea Europeană rămîne în poziţia ingrată de a finanţa ambele părţi implicate în conflict. Livrările sale importante de ajutor militar şi umanitar către Kiev sunt contracarate de plăţile comerciale către Moscova pentru petrol şi gaze.

Blocul şi-a redus dependenţa de Rusia, furnizorul cîndva dominant, cu aproximativ 90% din 2022. Cu toate acestea, a importat energie rusă în valoare de peste 11 miliarde de euro în primele opt luni ale acestui an, potrivit unei analize Reuters a datelor furnizate de Centrul de Cercetare pentru Energie şi Aer Curat (CREA), o organizaţie independentă de cercetare cu sediul la Helsinki.

Şapte dintre cele 27 de ţări membre ale UE au crescut valoarea importurilor faţă de anul precedent, inclusiv cinci ţări care susţin Ucraina în război. Franţa, de exemplu, a înregistrat o creştere a achiziţiilor de energie rusă cu 40%, pînă la 2,2 miliarde de euro, în timp ce Olanda a înregistrat o creştere de 72%, pînă la 498 de milioane de euro, arată analiza.

În timp ce porturile cu infrastructură pentru gaz natural lichefiat (GNL) din ţări precum Franţa şi Spania servesc ca puncte de intrare pentru livrările Rusiei în Europa, gazul nu este adesea consumat în aceste ţări, ci este trimis mai departe către cumpărători din întreaga Uniune.

Vaibhav Raghunandan, specialist în relaţiile UE-Rusia la CREA, a descris creşterea fluxurilor ca „o formă de autosabotaj” din partea unor ţări, avînd în vedere că vînzările de energie sunt cea mai mare sursă de venituri pentru Rusia, care poartă un război împotriva Ucrainei susţinute de Europa. „Kremlinul obţine, literalmente, fonduri pentru a continua să-şi desfăşoare forţele armate în Ucraina”, a punctat el.

Plăţile UE către Moscova pentru energie au fost supuse unei noi analize după ce preşedintele SUA, Donald Trump, i-a criticat pe liderii europeni în discursul său din faţa Adunării Generale a ONU, luna trecută, cerîndu-le să înceteze imediat toate aceste achiziţii.

„Europa trebuie să ia măsuri”, a spus Trump. „Nu pot continua să facă ceea ce fac. Cumpără petrol şi gaze din Rusia în timp ce se luptă cu Rusia. Este jenant pentru ei şi a fost foarte jenant cînd am aflat eu despre asta”, a punctat şeful Casei Albe.

Ministerul francez al Energiei a declarat, pentru Reuters, că valoarea importurilor de energie din Rusia ale Franţei a crescut în acest an, deoarece a deservit clienţi din alte ţări, fără a numi ţările sau companiile respective. Datele privind piaţa gazelor sugerează că o parte din importurile franceze din Rusia sunt trimise mai departe către Germania, potrivit analiştilor Kpler.

Guvernul olandez a declarat că, deşi susţine planurile UE de a renunţa treptat la energia rusă, pînă cînd aceste propuneri nu vor fi incluse în legislaţia UE, nu are puterea de a bloca contractele existente între companiile energetice europene şi furnizorii ruşi.

UE, care a interzis deja majoritatea achiziţiilor de ţiţei şi combustibil rusesc, a anunţat planuri de accelerare a interdicţiei privind gazul natural lichefiat (GNL) rusesc pînă în 2027, faţă de 2028 termenul iniţial.

GNL reprezintă în prezent cea mai mare importatoare de energie rusă în UE, reprezentînd aproape jumătate din valoarea totală a achiziţiilor, arată datele.

Comisia Europeană a refuzat să comenteze datele privind importurile din 2025. Şeful energiei din blocul comunitar a declarat, luna trecută, că retragerea treptată de la achiziţia de combustibili fosili ruşi a fost concepută pentru a se asigura că ţările membre nu se confruntă cu creşteri ale preţurilor la energie sau cu penurii de aprovizionare.

Propunerile, care prevăd o interdicţie totală a tuturor achiziţiilor de petrol şi gazelor ruseşti, începînd cu 2028, înseamnă că banii europeni ar mai putea susţine efortul de război al Kremlinului pentru încă un an sau mai mult.

Trump afirmă că petrolul şi gazul din SUA ar putea înlocui aprovizionarea pierdută din Rusia, iar mulţi analişti spun că o astfel de schimbare este posibilă, deşi ar spori dependenţa Europei de energia din SUA într-o perioadă în care Washingtonul foloseşte tarifele ca instrument politic.

„UE a acceptat să cumpere mai multă energie din SUA pentru a răspunde cererilor foarte puternice ale SUA de a opri importurile din Rusia”, a declarat Anne-Sophie Corbeau, cercetătoare la Centrul pentru Politica Energetică Globală al Universităţii Columbia. „Cu toate acestea, este o iluzie să credem că GNL-ul american va înlocui GNL-ul rusesc în proporţie de unu la unu. GNL-ul american se află în mîinile companiilor private, care nu se supun ordinelor Casei Albe şi ale Comisiei Europene, ci îşi optimizează portofoliile”, arată experta.

UE a parcurs un drum lung din 2021. În acel an, înainte de invazia Rusiei în Ucraina, blocul a importat energie rusă în valoare de peste 133 de miliarde de euro, potrivit datelor CREA. În Ianuarie-August anul acesta, factura UE s-a ridicat la 11,4 miliarde de euro – o fracţiune din nivelurile dinainte de război şi o scădere de 21% faţă de aceeaşi perioadă din 2024, arată cifrele.

Ungaria şi Slovacia – care menţin legături strînse cu Kremlinul şi resping orice idee de renunţare la gazul rusesc – rămîn importatori majori, reprezentînd împreună 5 miliarde de euro din acest total. Acestea nu ar fi afectate de sancţiunile UE planificate asupra GNL, care necesită sprijinul unanim al statelor membre, deoarece ar putea primi în continuare gaz rusesc prin conducte pînă în 2028.

Ungaria s-a numărat printre cele şapte ţări care au înregistrat o creştere a valorii importurilor de energie din Rusia în acest an, cu 11%, potrivit datelor. Franţa şi Ţările de Jos sunt însoţite de alte patru ţări ale căror Guverne susţin Ucraina în război: Belgia, care a înregistrat o creştere de 3%, Croaţia (55%), România (57%) şi Portugalia (167%).

Ministerul Energiei din Belgia a declarat că creşterea înregistrată de ţară se datorează sancţiunilor separate ale UE care au intrat în vigoare în Martie şi au interzis „transbordarea” sau reexportul de GNL rusesc în afara blocului, ceea ce înseamnă că GNL-ul sosit a trebuit să fie descărcat în Belgia – un hub global –, în loc să fie transferat de la o navă la alta pentru a fi transportat mai departe către destinaţia finală.

Ministerul Energiei din Portugalia a declarat că ţara a importat doar cantităţi modeste de gaz rusesc şi că fluxurile pe parcursul anului vor fi mai mici decît în 2024.

Guvernele croat şi român nu au răspuns la solicitările de comentarii cu privire la aceste date, precizează Reuters.

Importurile totale de energie rusă ale Uniunii Europene din 2022, cînd Rusia a invadat Ucraina, s-au ridicat la peste 213 miliarde de euro, arată datele CREA.

Această sumă este mult mai mare decît cea cheltuită de UE pentru ajutorul acordat Ucrainei în aceeaşi perioadă, chiar dacă a fost cel mai mare binefăcător al ţării: blocul a alocat 167 de miliarde de euro pentru asistenţa financiară, militară şi umanitară destinată Kievului, potrivit Institutului Kiel, un think-tank economic german.

TotalEnergies din Franţa se numără printre cei mai mari importatori de GNL rusesc în Europa, alături de alţi actori importanţi, precum Shell, Naturgy din Spania, SEFE din Germania şi casa de comerţ Gunvor. Toate acestea operează contracte pe termen lung, care vor fi valabile pînă în anii 2030 sau 2040.

TotalEnergies a declarat, pentru Reuters, că va continua livrările de la uzina Iamal din Rusia în baza contractelor care nu pot fi suspendate fără sancţiuni oficiale din partea UE. Compania va menţine aprovizionarea atît timp cît Guvernele europene vor considera gazul rusesc necesar pentru securitatea energetică, a adăugat aceasta.

Shell, Naturgy şi Gunvor au refuzat să comenteze importurile din Rusia.

Ronald Pinto, analist principal în domeniul cercetării gazelor la Kpler, a declarat că aceste companii sunt reticente să rişte să primească amenzi pentru încălcarea angajamentelor contractuale fără o acoperire juridică solidă a unei interdicţii a UE în ceea ce priveşte GNL-ul rusesc. „În cele din urmă, actorii de pe piaţă cumpără acest GNL, nu ţările, şi, în cea mai mare parte, se ţin de contractele lor pe termen lung”, a subliniat el.

Pinto a mai spus că studiile privind dinamica fluxurilor sugerează că importurile franceze de GNL rusesc trec adesea prin conducte către Belgia pentru a ajunge apoi în Germania, unde există o cerere puternică din partea utilizatorilor industriali. El a avertizat că este „imposibil să se urmărească cu exactitate mişcarea moleculelor de gaz în cadrul reţelei europene de gaze”.

Un purtător de cuvînt al SEFE, care operează 10% din reţeaua de transport a gazelor din Germania, a confirmat că firma importă gaze ruseşti prin Franţa şi Belgia.

Ministerul german al Economiei a declarat, pentru Reuters, că salută eforturile UE de a elimina treptat importurile de combustibili fosili ruşi, dar că SEFE este obligată printr-un contract de lungă durată să cumpere GNL de la uzina Iamal din Rusia, fără posibilitatea de a rezilia acordul.

„În conformitate cu clauzele contractuale de tip „take-or-pay”, SEFE ar trebui să plătească pentru cantităţile convenite, chiar dacă nu s-a efectuat nici o livrare”, a declarat un purtător de cuvînt al Ministerului. „Neacceptarea ar permite Iamal să revîndă aceste cantităţi, ceea ce ar oferi un sprijin dublu economiei ruseşti”, a arătat purtătorul de cuvînt.