Cum politicienii de pe Dâmboviţa alimentează antiromânismul din R. Moldova

Autor: Constantin TĂNASE, cavaler al Ordinului Naţional "Steaua României" în gradul de Comandor, 6  Octombrie 2005

Scriu cu mult amar aceste rânduri, nu aş vrea să le scriu, dar TREBUIE.
În două numere consecutive am scris despre scandalul declanşat în unele publicaţii din România în legătură cu publicarea unui raport guvernamental despre gestionarea frauduloasă a banilor publici de către fostul Departament al Romanilor de Pretutindeni (DRP).

Surprinzător – dar poate nu?! – la Chişinău acest scandal nu a stîrnit nici un fel de reacţii în presa de limbă română. TIMPUL este, deocamdată, singura publicaţie care a luat atitudine faţă de acest scandal. Deloc surprinzător însă faptul că raportul a fost comentat în "maniera tradiţională" la "Rezonans"-ul de sîmbată, program al Companiei ruseşti "Mir", care este difuzat cu generozitate de către Compania "Teleradio-Moldova".

Subiectul a fost reluat ieri de "deetatizata" "Moldova Suverană", iar la 4 octombrie (zi "jubiliară" la Chişinău, cînd s-au împlinit exact şase luni de la "votul istoric" din 4 aprilie, cînd monstruoasa coaliţie Voroşca l-a reînscăunat pe comunistul Voronin în fruntea statului), în buletinele de ştiri ale "televiziunii publice" din Dealul Schinoasei, prezentînd o ştire a Agenţiei "BASA-press".

Reproducem două fragmente din această ştire: "Unele publicaţii din România scriu despre deturnarea de fonduri publice admisă de guvernul Năstase de către unii politicieni din Moldova.

Potrivit Agenţiei "BASA-press", cîteva publicaţii din România au difuzat conţinutul unui raport confidenţial privind utilizarea în anul 2004 a finanţelor publice de către DRP în implementarea proiectelor în Moldova. Conform raportului, echivalentul a peste 30 de mii de dolari a ajuns, în perioada de pregătire către campania electorala din iarna 2004-2005, la publicaţia din Chişinău "TIMPUL de dimineaţă" care, prin politica sa editorială, a susţinut Blocul "Moldova Democrata".

Autorii raportului susţin că guvernarea precedentă în frunte cu A. Năstase şi I. Iliescu au sprijinit în mod prioritar la nivel politic gruparea primarului Urechean, Blocul "Moldova Democrată". Acest sprijin se reflectă în sprijinirea proiectelor dirijate de această grupare politica".

Cine a "deturnat fondurile"? Ştirea conţine mai multe carenţe şi e redactată în stilul clasic al tehnicilor de manipulare şi dezinformare a opiniei publice. Astfel, TIMPUL e vizat, printre altele, doar într-o singură propoziţie, dar ce "propoziţie"! Textul a fost citit pe fundalul imaginilor cu ziarul TIMPUL din perioada campaniei electorale, întors pe toate feţele ca să se vadă imagini cu Urecheanu şi cu sigla Blocului "Moldova Democrată".

Bineînţeles, telespectatorilor nu li s-a spus că aceste materiale cu siglă sunt publicitate electorală. Ştirea a fost construită pe un fals, un fals care este demonstrat chiar de concluziile raportului citat: chipurile, la TIMPUL ar fi ajuns "echivalentul a peste 30 de mii de dolari". Iată însă ce e scris alb pe negru în raport: "Asociaţia RODIM a încălcat contractul de finanţare, DETURNÎND FONDURILE DESTINATE EDITĂRII TIMPULUI.".

Astfel, nu NOI, ci ALŢII, de la Bucureşti, AU DETURNAT FONDURILE. Ca urmare, la TIMPUL au ajuns nu "peste 30 de mii de dolari", ci cu mult mai puţin.

Cum se zice, mulţumesc şi bodaproste!

În ştire se mai insinuează că banii "au ajuns" la TIMPUL " în perioada de pregătire către campania electorală din iarna 2004-2005", insinuîndu-se astfel că proiectul de susţinere financiară a TIMPULUI ar fi fost unul politic, electoral, pentru a sprijini "gruparea primarului Urechean". Bineînţeles, proiectul de "finanţare a TIMPULUI" nu are nimic în comun cu campania electorală din 2004.

Decizia de derulare a respectivului proiect a fost luată cu mult înainte de "perioada de pregătire către campania electorală din iarna 2004-2005", cum afirmă "BASA-press". Şi nu e vina noastră că derularea proiectului a coincis cu perioada iulie-decembrie 2004. Ajunşi aici, doresc să fac o precizare de principiu: de cînd am lansat TIMPUL (14 septembrie 2001, deşi am trecut prin mai multe perioade grele, nu am beneficiat niciodată de un leu din partea Statului Roman, acest proiect (din iulie-decembrie 2004) fiind singurul şi, sper, ultimul. Cum se zice, mulţumesc şi bodaproste...

"Asta voi, în Basarabia, faceţi voluntariat."

Nimeni nu ştie că obţinerea banilor prevăzuţi de proiect s-a transformat într-un adevărat supliciu, coşmar. Zeci de drumuri la Bucureşti, nopţi nedormite... "Responsabilii" de la Bucureşti mă hărţuiau săptămînal pentru a mă deplasa la ei ca să "precizam unele detalii". Esenţa "precizărilor" a fost formulată aforistic de către unul dintre acei "responsabili": "Dă-o, mă, în p... mă'sii de treabă, n-am de gînd să fac patriotism pe degeaba, asta voi, în Basarabia, faceţi voluntariat...".

În urma "precizării acestor detalii", nu ni s-a virat o sumă bunicica, TIMPUL ramînînd cu paguba şi cu ruşinea. Crezînd în seriozitatea asigurărilor "responsabililor" de la Bucureşti că proiectul va continua şi în 2005, am anunţat abonarea pe acest an, pomenindu-mă în luna ianuarie fără bani şi cu un număr de abonamente care trebuiau livrate cititorilor.

Telefoanele "responsabililor" de la Bucureşti nu mai răspundeau – la Bucureşti s-a schimbat Puterea! Pentru toate eforturile şi pentru toate umilinţele suportate – nu mai vorbesc de riscuri – m-am ales cu calificativul de participant la "deturnarea de fonduri publice" din "banii contribuabilului român"...

Mulţumesc mult, fraţi români!

În ştirea difuzată de "BASA-press" se mai aduce opinia "unui reprezentant al opoziţiei parlamentare din Chişinău, care a dorit să-şi păstreze anonimatul": "ţine de onoarea guvernării noi de la Bucureşti să aducă în ordine mecanismul de finanţare de către Statul Roman a programelor derulate în Moldova.

Mai mulţi apărători ai neamului românesc la Chişinău, într-un răstimp de mai bine de zece ani, s-au ales cu autoturisme, edituri şi televiziuni proprii pe seama contribuabilului roman. Acum, vedem că cineva şi-a făcut şi campanie electorală pe banii altui stat".

Sunt de acord, exact despre asta scriam în editorialul de marţi, unde propuneam să nu ne oprim numai la anul 2004, ci să începem verificările de prin anii '90. Milioane de dolari "au trecut Prutul", şi în buzunarul cui au ajuns ele? Ce proiecte viabile au fost realizate în R. Moldova? De ce actualul Bucureşti nu publică sumele concrete cheltuite din sudoarea poporului roman în aceşti 15 ani "pentru fraţii din Basarabia" şi cine-s aceşti "fraţi"? Cine-s "patrioţii basarabeni" care s-au ales cu tipografii, vile, imobile, autoturisme, edituri, televiziuni din banii contribuabilului român? Dacă o facem, apoi s-o facem!

Sumele (ciopîrţite) care au ajuns la TIMPUL nu s-au transformat în imobile, vile, autoturisme, edituri, tipografii şi televiziuni proprii, ci au mers exact la destinaţie – TIMPUL a început să apară de trei ori pe săptămînă. Fără banii contribuabilului român, TIMPUL s-a transformat în cotidian naţional cu cinci apariţii săptămînale. Este, deci, un proiect fezabil şi viabil. Dar unde-s celelalte proiecte care au înghiţit milioane?

Mă tem că nu vom afla niciodată adevărul, scandalul pornit de Bucureşti consumîndu-se aici: de a-i discredita pe cei care au avut curajul de a risca să facă ceva.
Chişinăul este înecat de ziare ruseşti, dar nu s-a iscat nici un scandal. Şi nu se va isca vreodată, pentru că Moscova, spre deosebire de Bucureşti, ştie ce vrea în R. Moldova, nu-şi schimbă politica strategică odată cu schimbarea ţarilor, abordează foarte serios problema.

Actuala administraţie de la Bucureşti însă condiţionează continuarea finanţării proiectelor prin loialitatea faţă de... preşedintele Băsescu. L-ai criticat pe Băsescu –  gata, nu eşti bun român şi sistează finanţarea...

 "Ce noroc să fii român" în Basarabia?

 Nu mă supăr pe ţară şi pe Neam, dar nu mai vreau să fiu "român de pretutindeni". Rămîn ceea ce sunt – român basarabean – şi-mi voi duce crucea mai departe, fără a mai solicita vreodată "sprijin frăţesc" de la Bucureşti. Voi urmări cu adîncă tristeţe, din Carul-Mare de deasupra stînei de lîngă Vaslui, cum Băsescu în 2009 se îmbraţişează cu Voronin, cum Băsescu vine la Chişinău cu o săptămîna înainte de alegeri ca să sprijine gruparea Voronin. Pentru că gruparea Voronin nu e prorusească, ci e profund românească. E trist, e românesc de trist, ceea ce se întîmplă.

 P.S. Ştirea difuzată de BASA-press omite cu bună-ştiinţă alte capitole ale raportului, cele mai interesante, care vizează finanţarea "Răsăritului românesc" (al lui V. Cubreacov), ori a publicaţiei "Democraţia" (a lui O. Serebrian). De ce oare? Oare nu de aceea că aceştia fac parte din coaliţia care l-a votat pe Voronin? Înseamnă, deci, că este adevărat că, în ajunul votării din 4 aprilie, Băsescu l-a sunat pe Roşca şi l-a îndemnat să-l voteze pe Voronin? Vorba lui Nea Iancu: Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi.

Ceva foarte urît, tot mai urît, se întîmplă în ultima jumătate de an în "relaţiile frăţeşti" dintre România şi Basarabia.

De 15 ani, de la 1990 încoace, "înlăcrimata Basarabie" a constituit pentru clasa politică de la Bucureşti o permanentă durere de cap, dar şi o afacere profitabilă.

Noi, basarabenii, am fost trataţi ca nişte bastarzi ai Rusiei, copii ai nimănui ai Europei, nu am fost doriţi nici de Iliescu, nici de Constantinescu, nici de Băsescu. Nu am mai fost scoşi din "ruşi", "bolşevici", "mafioţi", "curve basarabence", se ironizează spumos, cu gesturi regăţene, pe seama pronunţiei noastre, a nenorocirii noastre istorice.

Astăzi, mii de "fraţi basarabeni" dorm, împreună cu cîinii vagabonzi, pe sub podurile din Bucureşti în aşteptarea "cetăţeniei române", iar ca să treacă vama, "fratele basarabean" trebuie să-i arate "fratelui vameş român" că are 50 de euro pe zi şi să demonstreze că nu-i cerşetor.

Romania vrea să intre în Europa, s-a spălat pe mîini de noi şi ne mîngîie că "ne vom regăsi într-o Europă unită". În plus, Băsescu s-a înfrăţit cu unul dintre cei mai consecvenţi şi odioşi antiromâni ai Basarabiei – comunistul Voronin. Vai de viitorul acelei ţări care loveşte în cei mai devotaţi fii ai ei. Loviţi, fraţilor, loviţi în acei puţini intelectuali cu simţire naţională care au mai rămas în R. Moldova. Interesant, însă, cu cine o să vă "regăsiţi într-o Europa unită"? Cu Voronin, la braţ cu Roşca? Şi cînd – la paştele cailor? Aşa DA! (Constantin Tănase)

NOTA NOASTRĂ

Doamne cît patetism fals în acest articol scris de Tănase şi publicat pe data de 6  Octombrie 2005! Faza cu „Loviţi, fraţilor, loviţi în acei puţini intelectuali cu simţire naţională..” este bestial de ridicolă! Dar s-o luăm cu „ghinişorul”!

Ştiţi care-i paradoxul? În acest articol, Tănase confirmă tot ceea ce noi tot scriem din anul 2007 încoace. Nebunia este că s-a ajuns în situaţia în care tocmai el şi cei pe care-i acuza atunci, fără să-i nominalizeze, că au primit bani din România ne condamnă pe noi şi spun că am scris sau scriem neadevăruri, chiar dacă este vorba despre acelaşi lucru adnotat tocmai de el încă din 2005, deci înaintea noastră. Este adevărat că, spre deosebire de el, noi am venit şi cu probe care au provocat destituiri, retrageri de la post a unor oficiali etc.

Între timp, cu timpul, Tănase şi „Timpul” se pare că s-au încolonat unde trebuia. Oricum, el recunoaşte că „la TIMPUL au ajuns nu "peste 30 de mii de dolari", ci cu mult mai puţin. nu ni s-a virat o sumă bunicica”, dar, din lipsă de experienţă jurnalistică, trădează o chestie care demonstrează artificialitatea aşa-zisei popularităţi a ziarului său. Nu-i aşa că pasărea pe limba ei piere?

Tănase, după cum aţi citit, a scris, în 2005, următoarele: „...pomenindu-mă în luna ianuarie fără bani şi cu un număr de abonamente care trebuiau livrate cititorilor”. Prin urmare, Redacţia „unicului cotidian naţional Timpul”, după cum îi place să se laude într-aiurea, este cea care abonează oamenii din bani primiţi de la sponsori. La Timpul, oamenii nu se abonează pe banii lor, de bună voie şi din dorinţa de a citi şi avea ziarul, aşa cum ni se întîmplă nouă cu „Moldova Suverană”, ci primesc abonamentele cadou de la redacţia acestui ziar, ca urmare a finanţărilor de care beneficiază din diferite surse – de afaceri, politice, de la „fraţii români” etc. Asta spune multe, nu?

Cît priveşte finanţările româneşti sterile, menite doar să-i îmbogăţească pe unii profitori de aici, aţi observat că Tănase ştie şi era de acord cu ceea ce noi, ulterior, am tot scris, pentru că tot el întreba: „Milioane de dolari "au trecut Prutul", şi în buzunarul cui au ajuns ele? "? Cine-s „patrioţii basarabeni" care s-au ales cu tipografii, vile, imobile, autoturisme, edituri, televiziuni din banii contribuabilului român?”

La întrebarea asta noi i-am răspuns deja, aşa că nu mai comentăm!

Tot Tănase mai scria: „Actuala administraţie de la Bucureşti însă condiţionează continuarea finanţării proiectelor prin loialitatea faţă de... preşedintele Băsescu. L-ai criticat pe Băsescu –  gata, nu eşti bun român şi sistează finanţarea...” Între timp, lucrurile s-au schimbat..., Tănase s-a întîlnit, la Cotroceni, cu Băsescu, redevenind şi el un „bun român” şi chiar cu paşaport românesc.

Dacă Tănase ştie că „Băsescu l-a sunat pe Roşca şi l-a îndemnat să-l voteze pe Voronin” în 2005, atunci de ce mai spune că Roşca este trădător? Îndemnul lui Băsescu de atunci era şi al europenilor şi al americanilor, lucru ştiut de orice om informat.

Invidiosul din el, din Tănase, nu lasă să-i scape obida arunci cînd notează: „Ştirea difuzată de BASA-press omite cu bună-ştiinţă alte capitole ale raportului, cele mai interesante, care vizează finanţarea "Răsăritului românesc" (al lui V. Cubreacov), ori a publicaţiei "Democraţia" (a lui O. Serebrian). De ce oare? Oare nu de aceea că aceştia fac parte din coaliţia care l-a votat pe Voronin?”

Melodramatic, îngrijorat pînă peste poate de soarta consîngenilor lui moldoveni, Tănase scrie: „Astăzi, mii de "fraţi basarabeni" dorm, împreună cu cîinii vagabonzi, pe sub podurile din Bucureşti în aşteptarea "cetăţeniei române", ca mai apoi, aşa cum spuneam mai sus, să încheie patetic: „Loviţi, fraţilor, loviţi în acei puţini intelectuali cu simţire naţională...”!

Dar cea mai interesantă treabă este tărăşenia prin care Tănase a şters acest articol din arhiva ziarului său, Timpul. De ce oare? A redevenit, între timp, român de pretutindeni? I s-a sugerat s-o facă deoarece „nu dădea bine la românism”?

Nu uitaţi că acelaşi Tănase este şi autorul „celebrei” scrisori deschise trimise lui Grigore Vieru, intitulată „Opriţi-l pe Dabija!”, în care în făcea zdrenţe pe Nicolae Dabija! Considerînd probabil că este o capodoperă a genului, Tănase a inclus această scrisoare deschisă şi în volumul lui de publicistică intitulat „Patria vuindă”.