Dacă vrem europenizarea ţării, atunci trebuie să se meargă pînă la capăt

Autor: Mihai CONŢIU

În ţări cu democraţii anemice ca şi cea din Republica Moldova, există tradiţia colectivă de a li se cere socoteală şi demisia din funcţie doar politicienilor atunci cînd aceştia îşi demonstrează iresponsabilitatea. Dacă şi în Republica Moldova am putea vorbi despre existenţa unei societăţi civile, a unei conştiinţe civice, deci o responsabilitate publică asumată şi monitorizată corect, atunci demisiile ar trebui să curgă cu duiumul din partea multor conducători de instituţii înşurubaţi parcă pe vecie în fotoliile ocupate. Printre aceştia, un loc special îl ocupă rectorii şi decanii universităţilor, precum şi directorii de licee.

Recent, Ministerului Educaţiei a dat publicităţii un raport în privinţa examenelor şi evaluărilor naţionale pe anul 2014. Este deja ştiut că la examenul de Bacalaureat din acest an au fost admişi 27.604 candidaţi, că au fost eliminaţi pentru fraudă de la examen 240 de candidaţi, cu de circa cinci ori mai puţini decît anul trecut, semn că exigenţele impuse de minister dau roade.

În noile condiţii de exigenţă, este absolut firesc faptul că numărul celor promovaţi la examenul de Bacalaureat de anul acesta este mai mic cu 12% faţă de cel de anul trecut. Această scădere a promovabilităţii este pusă în seama faptului că, dintre cei participanţi la sesiunea din anul acesta, 23% provin din rîndul celor picaţi în anii precedenţi. Este bine-cunoscut nivelul anemic general al cunoştinţelor candidaţilor la Bacalaureat, dar factorii decizionali care să aibă curajul de a identifica originea acestui eşec naţional sînt aproape inexistenţi.

Bineînţeles că vinovaţii principali sînt profesorii şi directorii liceelor. Le-a cerut cineva socoteală acelor profesori care, an de an, i-au notat pe elevii lor preferaţi doar cu note de 9 şi 10, iar odată ajunşi la Bacalaureat, cei mai mulţi fie l-au picat, fie au fost notaţi cu 5 sau 6, în cel mai fericit caz? Se închid ochii invocîndu-se lipsa de cadre didactice, dar este o abordare de-a dreptul sinucigaşă. Nu poţi să pretinzi elevilor ceea ce le lipseşte profesorilor şi directorilor de liceu. Pe profesori cine-i testează sau cine îi reciclează, dacă mai este ceva de reciclat la ei?

Sînt toleraţi pentru că nu sînt cadre? Atunci să se mai închidă din şcoli sau să fie ceruţi studenţi voluntari din România, pentru şcolile de limbă română, şi din Rusia, pentru cele cu predare în rusă! Problema, însă, nu demarează din licee, ci ea este continuată după ce este preluată din şcolile generale. În mod normal, orice absolvent de 8 clase este obligat să cunoască bine noţiunile de gramatică elementară, de exemplu. Ei bine, în Republica Moldova, cu greu găseşti un absolvent de facultate (sic!) care să cunoască aceste reguli şi să scrie corect. Asta înseamnă că aceşti absolvenţi au avut parte, pe linie, doar de învăţători şi profesori agramaţi, începînd cu clasa I-a şi terminînd cu inconştientul şi profitorul care-i pune în braţe o diplomă de absolvire a unei facultăţi.

În aceste condiţii dramatice, este o realitate faptul că funcţia de învăţător şi profesor este o sinecură şi o posibilitate de a-şi rotunji veniturile prin negocierea notelor şi examenelor, mai ales în cadrul universităţilor. N-am văzut şi nu cred că voi vedea vreodată o demonstraţie a părinţilor în faţa şcolilor generale, liceelor şi universităţilor prin care să ceară demiterea directorilor, rectorilor, decanilor sau a unor profesori din cauză că nu-s capabili să le ofere învăţătură bună copiilor lor. Preferă, în schimb, să stea la coadă la uşa unui director sau profesor pentru a oferi mită în schimbul unei note de trecere sau a unui examen pentru odrasla, progenitura sa.

După rezultatele mediocre de la Bacalaureatul din acest an, a auzit cineva ca vreun director de liceu să-şi dea demisia de onoare? A auzit cineva despre demisia vreunui profesor ai cărui elevi n-au trecut examenul de Bacalaureat deşi el i-a dat doar note de 9 şi 10? Chiar mă întreb cum s-or fi simţind sau cum s-or justifica directorul şi profesorii de la Instituţia Publică Liceul Teoretic „Sergiu Coipan” din satul Selemet, raionul Cimişlia, unde rată de promovare a fost de 0%?

Este o absurditate să-i acuzi pe copii că nu învaţă cu astfel de cadre didactice. Dacă profesorul este bun, atunci trebuie să dea şi notele corecte, chiar cu riscul de a promova clasa doar doi sau trei elevi. Cancerul din învăţămînt este generalizat fie şi prin aceea că sînt destui profesori tineri care, la rîndul lor, au fost educaţi de aceiaşi profesori. La fel ca şi în clasa politică! Îngăduinţa criminală moldovenească care ne ţine în secolul 20!

Lipsindu-le ştiinţa de carte şi harul pedagogic, fireşte că tuturor acestor profesori le lipseşte şi onoarea, motiv pentru care, oricît de scăzute ar fi procentele de promovabilitate a elevilor, vor găsi mereu o „ieşire politică” pentru a-şi păstra posturile. Într-o societate în care pînă şi Biserica şi familia sînt corupte, nu ne putem aştepta la schimbări profunde atîta timp cît profesorul, directorul, rectorul, funcţionarul de la Primărie, magistratul, poliţistul, preotul etc. sînt „subiecţi electorali” pentru politicieni. Şi cele invocate mai sus reprezintă cauze profunde pentru care jumătate din populaţia Moldovei ar prefera primitivismul dictatorial din Uniunea Vamală în detrimentul civilizaţiei europene…! Toleranţa mediocrităţii şi prostiei este Mita Naţională de care nu vrem să scăpăm!