Chiar dacă este un furt de la stat

Interviu cu Ion Prisăcaru, şeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

- Însuşi faptul că volumul datoriilor faţă de bugetul public naţional a ajuns acum la cel mai scăzut nivel, 1 miliard 129 milioane de lei, faţă de cota record din aprilie vorbeşte că schimbarea conducerii Serviciului Fiscal în luna mai, curent, a fost o măsură inspirată. Ce s-a schimbat în acest răstimp scurt încît a fost posibilă o radicalizare a eficienţei activităţii instituţiei Dvs?

- Haideţi să vorbim pentru început despre natura acestor restanţe. Dacă e s-o spunem pe şleau, atunci trebuie să fim de acord că însuşi statul este vinovat de apariţia acestor datorii după ce în aprilie 2007 a fost adoptată o lege cu privire la amnistia fiscală, scutindu-i pe agenţii economici datornici de restanţele la plata impozitelor. În loc să-i stimulăm pe cei care îşi onorează obligaţiile de contribuabil, i-am încurajat pe rău plătitorii de taxe în bugetul de stat. Cu atît mai mult că amnistia nu a avut nici un efect din perspectiva evitării acumulării de restanţe noi. Or, în următorul an, după aplicarea legii cu privire la amnistia fiscală, datoriile faţă de buget s-au înmulţit de parcă nici nu fusese anulate. Agenţii economici care nu au achitat impozitele pînă la amnistie nu şi-au schimbat comportamentul reprobabil nici după ce au fost iertaţi o dată de către stat. Aşa că amnistiile şi scutirile de obligaţii faţă de bugetul statului conduc doar la dezorganizarea contribuabililor. De aceea, eu sînt categoric împotriva a tot felul de amnistii.

În aceste cîteva luni ne-a reuşit nu doar să micşorăm datoriile faţă de bugetul ţării, dar să şi suplimentăm acumulările graţie creşterii randamentului muncii inspectorilor fiscali. În acest context aş remarca că am aprobat un ghid metodico-practic privind urmărirea restanţelor la buget în care au fost înmănuncheate toate procedurile pe care trebuie să le realizeze inspectorul fiscal pînă la iniţierea procesului de insolvabilitate. Aş zice că această măsură a fost una determinantă în ce priveşte radicalizarea eficienţei serviciului fiscal. Încasările la buget au început să crească atît în comparaţie cu anul trecut, cît şi în raport cu sarcinile stabilite pentru perioada de gestiune din anul acesta.

Îndeosebi s-au făcut remarcate creşterea plăţilor de taxe pe valoare adăugată (TVA) şi accize ce ţin de competenţa serviciului fiscal. Suplimentarea fluxurilor de bani din aceste surse în bugetul ţării vine ca dovadă a faptului că am reuşit să reducem scurgerile de finanţe publice prin intermediul firmelor fantome, care reprezintă principalul canal de derulare a evaziunilor fiscale. Or, anume spălarea banilor are loc prin intermediul firmelor create în mod expres pentru săvîrşirea acestor infracţiuni financiare. Prin folosirea acestor inginerii financiare nu se plătea anual în bugetul ţării aproape jumătate de miliard de lei cu titlu TVA. În scurt timp, noi am reuşit să demolăm multe dintre aceste scheme frauduloase, încît încasările de TVA au crescut cu 13 procente, iar acumulările de accize au sporit cu 31 procente faţă de anul trecut. De asemenea, s-au îmbunătăţit încasările la toate tipurile de taxe în raport cu cele prognozate pentru anul curent.

În afară de consolidarea administrării fiscale, la micşorarea restanţelor şi creşterea încasărilor în bugetul ţării a contribuit schimbarea criteriilor de apreciere a eficienţei activităţii inspectoratelor fiscale teritoriale. Acum, spre deosebire de perioada anterioară, volumul acumulărilor în buget nu mai reprezintă argumentul de bază al eficienţei lucrătorilor noştri, ci lărgirea bazei de impozitare, care semnifică venituri din activităţi care nu erau impozitate. Un alt criteriu important pe care am început să-l aplicăm la aprecierea muncii lucrătorilor fiscali ţine de aplicarea măsurilor de executare silită. Deoarece, sumele plătite de contribuabili nu reprezintă un merit al serviciului fiscal, ci reflectă un nivel de conştientizare de către plătitorii de impozite a responsabilităţilor faţă de bugetul ţării. Datoria lucrătorului fiscal este alta şi anume să-l convingă pe datornic să facă plăţile legale, necesare.

La fel, ne-am schimbat modul de apreciere a eficienţei structurilor noastre în funcţie de gradul de reducere a restanţelor. După noile criterii de apreciere a eficienţei activităţii structurilor noastre, contează contribuţia acestora la conformarea benevolă a agenţilor economici din domeniile de risc, rezultate care pot să vină nu în urma diferitor măsuri de constrîngere, ci prin intervenţiile de convingere, educare care trebuie să se concretizeze prin creşterea veniturilor.

Am constat un paradox: se fac multe controale, dar care nu se soldează prin creşteri ale veniturilor în buget. Se calculau sume enorme de bani, dar nu se vărsa aproape nimic în buget. De aceea, am purces la schimbarea metodologiei de realizare a acestora prin introducerea planificării centralizate, în baza criteriile de risc. Adică, să-i controlăm doar pe acei contribuabili care nu-şi onorează obligaţiunile fiscale.

Deci, rezumativ, se poate de spus că îmbunătăţirea administrării fiscale şi aplicarea unor noi criterii de performanţă a structurilor fiscale teritoriale au devenit principalele surse ale reducerii restanţelor faţă de bugetul public naţional şi a creşterii veniturilor.

- Acum două-trei luni, fiind întrebat cum veţi combate evaziunea fiscală, care sărăceşte anual bugetul ţării, după unele aprecieri ale experţilor, de miliarde de lei, aţi spus că nu veţi recurge la măsuri represive, de constrîngere, precum arestări, sechestrări de averi, proceduri folosite şi în multe ţări ale UE, ci veţi merge să-i convingeţi pe toţi contribuabilii, dar mai cu seamă pe cei care uită de obligaţiile lor faţă de bugetul ţării, să-şi plătească impozitele, vă veţi concentra pe recuperarea unor sectoare economice, care în ultima vreme au fost excluse din cîmpul fiscalităţii. Au dat rod aceste măsuri molcome de reducere a evaziunii fiscale? Nu regretaţi că aţi fost cam paşnic în procesul de combatere a evaziunii fiscale?

- Desigur, rezultatele nu mă mulţumesc sută la sută. Totuşi, rămîn pe aceiaşi poziţie. Poate am devenit mai atent, am conştientizat că există un risc al erodării echilibrului dintre metodele de conformare benevolă şi măsurile de constrîngere. Însă, oricum, voi insista în continuare pe activităţile de conformare fiscală. În acelaşi timp, nu voi ezita să recurg la cele mai drastice măsuri legale în raport cu plătitorii de impozite care nu vor să-şi ţină urechile la demersurile noastre de a-şi onora obligaţiunile faţă de stat.

Nu regret că am mers pe conformarea benevolă fiscală a agenţilor economici din cîteva domenii de risc, precum transportul, comerţul, construcţiile, industria de prelucrare, pentru că rezultatele s-au făcut vizibile în scurt timp. Pentru confirmare, acumulările bugetare din aceste surse au sporit cu 138 procente, ceea ce dovedeşte că măsurile noastre de combatere a evaziunii fiscale şi-au demonstrat viabilitatea, eficienţa. Urmează să extindem programul de conformare benevolă şi în alte domenii de risc, precum reţeaua de alimentaţie publică, industria extractivă.

- Totuşi, nu vă încearcă uneori nevoia unor măsuri mai drastice cu evazioniştii fiscali, cu toţi acei care nu vor să plătească impozitele? Credeţi că contribuabilul nostru a ajuns la un asemenea nivel de maturitate de civică, de cultură fiscală, încît putem conta pe responsabilitatea atunci cînd vine vorba de asigurarea bugetului ţării cu venituri necesare?

- Sincer să vă spun, de multe ori conştientizez necesitatea unor măsuri mai dure. Pentru că noi, mai ales în ultima vreme, ca urmare a măsurilor de amnistie şi de iertare a datoriilor fiscale, am dezorientat contribuabilul. Constatăm cu regret că este stimulat cel care nu plăteşte impozite. Am renunţat la activităţile de educare a cetăţenilor noştri din perspectiva onorării obligaţiunilor faţă de stat prin achitarea plăţilor fiscale. Poate ar trebui să începem acest lucru încă în perioada de şcolarizare a copiilor. Pentru că dacă porneam un asemenea program de acţiuni de conştientizare ceva mai devreme astăzi aveam o generaţie care manifesta o atitudine mult mai responsabilă în ce priveşte datoriiile faţă de bugetul ţării. De aceea, insistăm ca fiscalitatea să fie introdusă ca disciplină şcolară, măcar facultativ. Nici noi, cei maturi, nu dăm semne de maturitate în ce priveşte obligaţiile fiscale faţă de bugetul ţării. Acuzăm salariile mici în sectorul bugetar, pensiile mizerabile. Nu demult m-am întîlnit cu reprezentanţii confesiunilor religioase şi i-am rugat să sugereze adepţilor lor ideea că neplata impozitelor este un păcat pentru că se fură. Se fură banii de la stat.

- Eu vă consider unul dintre cei mai competenţi, cei mai mari profesionişti dintre toţi conducătorii pe care i-a avut pînă în prezent serviciului fiscal al ţării. La fel, sînteţi un expert remarcabil în domeniul fiscal, dovadă fiind firmele de consultanţă, revistele de publicitate pe care le-aţi fondat, dezvoltat. Aşa că îmi permit să afirm că doar nedorinţa dvs şi lipsa de susţinere din partea politicienilor de la putere ar putea să vă încurce să transformaţi serviciul nostru fiscal în unul dintre cele mai performante, de felul celui suedez, precum visaţi dvs înşivă, care asigură venituri maxime în bugetul ţării şi cel mai scăzut nivel de evaziune fiscală.

- Drept să vă spun la început am avut anumite ezitări în ce priveşte planurile mele de eficientizare a activităţii serviciului fiscal, astfel încît am organizat un sondaj după 100 de zile de la numire, prin intermediul căruia am dorit să aflu părerea atît a contribuabililor, cît şi a lucrătorilor fiscali faţă de politicile pe care le promovez eu, în calitatea de şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Rezultatele lui au arătat că 94 procente dintre contribuabili şi 93 de procente dintre colaboratorii fiscului, ale căror resentimente le prevedeam cel mai mult, deoarece conceptul meu de eficientizare a activităţii serviciului fiscal ţintea cu precădere lezarea competenţelor lor, au pledat că sînt corect în tot ce fac din postură. Cît priveşte susţinerea politică, nici o persoană, nici un demnitar din conducerea Ministerului Finanţelor, Guvernului, Parlamentului RM nu m-a sunat, nu m-a chemat ca să-mi reproşeze ceva. Dimpotrivă, mă bucur de cele mai înalte aprecieri din partea instituţiilor financiare internaţionale. Reprezentanţele unora dintre acestea au revenit în ţara noastră tocmai pentru că au agreat metodele mele de eficientizare a administrării fiscale.

A discutat Vlad LOGHIN